1 Aripi de neant [Poezii] Joi Iun 03, 2010 4:47 pm
Syryus
Varsta : 35
Sex :
Localizare : Iasi/Falticeni
Popularitate : 0
Puncte ZooZ : 5297
Animalutul meu : Alumencio
Numarul mesajelor : 17
Respectarea regulilor :
Sex :
Localizare : Iasi/Falticeni
Popularitate : 0
Puncte ZooZ : 5297
Animalutul meu : Alumencio
Numarul mesajelor : 17
Respectarea regulilor :
In ultima vreme nu mai scriu poezii asa cum faceam altadata, totusi le pun aici pe cele deja scrise , hope you like them. In general am un stil mai intunecat si simbolist.
Putrezi fiori de placere izvorati din amintire
Rancezesc infipti in carne, desteptati de nervi avizi
Si-n memoria plapanda sapa mucede omizi
Aducand fiinta suprema intr-o crancena nestire.
Ura,dragoste, tot-una-i, in eterna nefiinta
Devorati de viermi si molii, a-ntelege ce putem?
Din a lumii stricaciune scoatem pleava intr-un semn
Pretinzand ca o fantasma ne conduce spre credinta.
Zei-puroi de minti bolnave ce contamineaza lumea
O cangrena ce se-ntinde in puzderii de microbi
Injectate prin discursuri generatiei de robi,
Pusi in fata Entitatii sa-si aduca-nchinaciunea.
Vrem s-ajungem a-ntelege viitorul si trecutul
Doar privind cu ochii tulburi si prin neuroni stingheri...
Nu stim ca va fi si maine, cum e azi si a fost ieri,
Inc-o zi in care omul isi va pierde inceputul.
Calatori prin universuri, ani lumina de-am strabate
In eonii de morbide, putrede placeri vom sta,
Caci cu ochii in lumina nu putem a cauta
Intunericul ce-aduce a mortii rece dreptate.
Mortifica
Putrezi fiori de placere izvorati din amintire
Rancezesc infipti in carne, desteptati de nervi avizi
Si-n memoria plapanda sapa mucede omizi
Aducand fiinta suprema intr-o crancena nestire.
Ura,dragoste, tot-una-i, in eterna nefiinta
Devorati de viermi si molii, a-ntelege ce putem?
Din a lumii stricaciune scoatem pleava intr-un semn
Pretinzand ca o fantasma ne conduce spre credinta.
Zei-puroi de minti bolnave ce contamineaza lumea
O cangrena ce se-ntinde in puzderii de microbi
Injectate prin discursuri generatiei de robi,
Pusi in fata Entitatii sa-si aduca-nchinaciunea.
Vrem s-ajungem a-ntelege viitorul si trecutul
Doar privind cu ochii tulburi si prin neuroni stingheri...
Nu stim ca va fi si maine, cum e azi si a fost ieri,
Inc-o zi in care omul isi va pierde inceputul.
Calatori prin universuri, ani lumina de-am strabate
In eonii de morbide, putrede placeri vom sta,
Caci cu ochii in lumina nu putem a cauta
Intunericul ce-aduce a mortii rece dreptate.