Nu. In ciuda gandurilor mele de mai devreme, nu voi da mai multe date despre mine decat am dat la inceput. Anonimatul e purrfect.

Am decis ca aceasta vara sa nu fie numai o perioada care uneste sfarsitul unui capitol destul de trist (al vietii mele de eleva de gimnaziu si primii ani de liceu) de inceputul altuia care se pare ca va fi mai bun, ci sa fie perioada in care imi voi defini adevarata personalitate. Nu stiu cum insa cred ca trebuia sa vina momentul in care sa ma decid ca adevarata Dana trebuie sa o depaseasca pe cea care se multumeste cu autocompasiunea. Rasfatata de mica, respinsa de colegii de la scoala in urma unor incidente (care nu merita sa fie cunoscute de toti necunoscutii), am cazut intr-o depresie care m-a facut sa ma ascund mai mult decat trebuia. Acum insa cred ca este momentul cel mai potrivit sa iau masuri drastice si nu numai pentru ca sunt la varsta la care chiar si lucrurile cele mai marunte devin importante, facand parte din personalitatea mea actuala si viitoare, dar si pentru ca simt ca asa trebuie. Da, ciudat este ca numai cand simt in adancul sufletului ca trebuie sa fac ceva, numai atunci ma apuc serios de treaba. Asa s-a intamplat si cu scoala…

Cum insa m-am decis sa schimb aceasta vacanta? Simplu. Studiind cat mai mult, profitand de aerul incins al capitalei blestemate de care m-am saturat pana peste cap, mergand la mall (destinatia -> diverta -> raftul: romane politiste sau carti de psihologie) si profitand cat mai mult de tot ceea ce am ignorat pana acum, multumindu-ma cu compania amaratului meu laptop … Este dificil sa treci asa usor de la o dependenta de internet (sau dependenta de informatii cat mai proaspete), la o viata mai relaxanta, linistita care sa iti ajute si creierasul. Ceea ce ma fascineaza la felul in care privesc acum vacanta asta de vara este faptul ca pe zi ce trece simt ca ma schimb .. Poate chiar si fizic. Nu stiu de ce am senzatia asta, pentru ca daca ma privesc in oglinda nu observ mare lucru: poate numai faptul ca am inceput sa zambesc mai des, sa am figura mai luminata..). Ca de obicei, cea care a contribuit serios la hotararea mea a fost mama, cea mai buna prietena a mea. Este ciudat sa ai o mama care pe langa critici si certuri permanente iti mai da si sfaturi bune si te consoleaza atunci cand ai nevoie? Pentru mine este mai mult decat normal. Nu am plecat niciodata intr-o tabara si cred nici nu stiu daca as fi in stare sa rezist multa vreme fara ea. In aceste momente este destul de normal sa ma simt un pic dependenta de compania ei, caci nu am inca 18 ani, si in ciuda celor 16 ani si jumatate pe care ii voi implini in scurt timp, ma simt tot fetita aia mica ce trebuie aparata de mamica. Rasfat? Mult, dar nu regret.

Poate daca nu eram atat de rasfata, ma maturizam mai devreme si aveam sa ajung cine stie ce alta ratata care nu stie pe ce lume traieste. Nu am avut mediile pe care si le-au dorit parintii pentru mine, stiind cat de inteligenta si talentata sunt, voiau sa imi arat intotdeauna fortele, insa fiind mica si prostuta m-am complacut in starea de copil mic care se va maturiza mai greu. Asa a si fost. Nu stiu sa fac multe chestii, de exemplu mancare, dar pana cand o sa ma casatoresc si o sa am copii mai e .. ce-mi trebuie sa stiu sa gatesc? Nu-mi trebuie. Acum conteaza numai sa ma tin de treaba, sa reusesc sa-mi tin promisiunea de a sta cat mai putin prin preajma calculatorului si cat mai mult cu mine, pentru a putea sa ma redescopar si la toamna sa nu mai fie Dana, aceea de care si-au batut joc nenorocitii de tonitzieni si boul de E., ci adevarata Eu.

Uneori mi se intampla sa simt o nevoie de ceva anume, lucru pe care daca nu il obtin repede, dorinta trece si raman oarecum frustrata. Un astfel de moment este si acesta. Nu pot sa dorm. Caut prin iTunes melodii care mi-ar putea ridica moralul si totusi nu gasesc nici una. Prea ritmate ori prea lenta, nicidecum potrivite cu starea mea de spirit. Nici nu stiu ce as putea spune despre ce simt acum. A fost ziua unei persoane foarte importante pentru mine, zi care m-a inviorat si totusi ca de obicei cand se apropie miezul noptii, am cazut intr-o stare de melancolie inexplicabila. O privesc pe ea si nu stiu ce sa ii spun. Nu e ea de vina pentru starea mea, doar a fost ziua ei, cum as putea sa fiu trista din cauza ei? Ma feresc, ma refugiez in calculator, nevrand sa ii transmit si ei vreo prostie din asta … De cand am descoperit-o, ma simt mult mai bine, mai fericita si mai sigura pe mine si totusi nu reusesc sa imi alung melancolia.

Am inceput sa umblu pe cat mai multe bloguri, din simplul fapt ca m-am saturat de scrierile mele. Pe blog, in rpg … Toate personajele mele sunt deprimate ori dezechilibrate mental. Asa, mergand si prin alte locuri, intalnesc aceeasi limba si totusi lucrurile sunt spuse mult mai simplu. Imi vine sa imi reiau cateva din postarile mele de pe blog si de la primele randuri o las balta, doar “nu vreau sa ma deprim iar”.

Fug de mine? Da, mi s-a mai spus. Ori fug ori las sa iasa la lumina numai prostii si melancolii care nu intereseaza pe nimeni.

Ah, am gasit in sfarsit melodia pe care imi pot lasa gandurile sa curga … Bomb Creator (putea sa fie altfel? A devenit una din favorite fara sa fie cine stie ce piesa superba). Daca prima data cand am auzit melodia, mi-au tasnit lacrimile din ochi, acum ma relaxeaza. E bine, mai bine! S-au descarcat si doua melodii E Nomine … nou-noute. Nu indraznesc sa le ascult.

Lasand gandurile negative si melancoliile deoparte, as vrea sa reiau putin ziua de azi. Am cumparat tort, felicitari, un cadou si i-am dat pupici. Dimineata, mi-am dat seama ca nu ii facusem nici un cadou si am dat fuga repede pan` la Mall … Prietena mea a fost extrem de fericita de cadoul micut si de felicitare, si am mai primit ceva pupici. Ma simt atat de bine cand vad oamenii din jur fericiti, astfel ca orice fleac care l-a ranit pe un necunoscut, ma poate afecta si pe mine intr-o oarecare masura. Dupa ce am papat tort, a trebuit sa fac o vizita pan` la dentist. Vesti … bune? Cred ca da. Ma ingrozesc cand o aud pe sor-mea cea mica vorbind asa vesela despre vizitele ei la dentist. Vine atat de inviorata … Normal, ea are dintii perfecti! O.o Sa ma fi simtit oare atat de bine pentru ca n-am mai stat toata ziua cu ochii in calculator? Ca am fost mai mereu pe drumuri sau imbracata bine pregatita sa ies pentru nevoile mamei sau vreo pofta neasteptata …? Mda.

Da Doamne, sa treaca vacanta mai repede, ca mor aici de lene . Vacanta de vara dauneaza grav sanatatii, mai rau ca tutunul. (sau ma rog, nu stiu, ca n-am incercat ).

wow tare :O aja am ramas zau aja e tare kum gandesti

Ti-am reeditat titlul jurnalului, pentru ca doresc ca titlurile sa aiba un look uniform. Sry for the inconvenienece.