Despre mine nu-s prea multe de zis, doar un paragraf sau câteva cuvinte înlănţuite-n propoziţii fără sens, care nu-s legate una de alta decâtprin imaginaţie şi farmec de pictor fictiv.
Sunt eu, sunt Luisa, un specimen subevoluat rasei umane, care respiră aer făcut din cuvinte şi cărţi, din texte pe care le diger încet, absorbindu-le în subconţtient şi visându-le rar.
Personaje de care mă îndrăgostesc, care-s fictive şi imaginate de către autori, unul dintre ei find eu, o viitoare scriitoare.
Nu mă cunosc prea bine - sunt Elveţia, teren neutru şi mucegăit de atâta pace, dar care nu-i dornic de războaie sau întâmplări nefavorabile.
Îmi place ploaia - rece, călduţă, cu picături mari, care se rostogolesc pe obrajii norilor şi îmi ating brţele, gâtul, fruntea lată, pleoapele ce ascund doi ochi de un albastru grizonat,încadraţi de un chenar de gene subţiri, răsucite cred. Nu sunt slabă, sunt mai plinuţă, vreo patruzeci şi cinci de kilograme în cap - am doar unsprezece ani şi nu sunt chiar aşa de matură în realitate, sunt entuziastă şi nerăbdătoare, dar şi plictisită aproape permanent.
Îmi place să citesc, să desenez, să mă afund într-o lume de basm, cu soare fosforeşcent, cu vârcolaci incandescenţi, negrii, nisipii, albaştrii.
Altceva ce-aş mai putea spune? Nimic, nimic, nimic. Nu mă cunosc într-atât ca să pot spune ceva, doar am să spun că-s timidă şi am o leziune defectă permanentă la creierul meu ars, denumită nebunie.
Nu mă cunosc, dar pot zice că-s eu, că-s doar eu, o fată oarecare, insignifiantă, care-şi doreşte din adâncul sufletului să devină scriitoare, nu celebră, ci doar citită şi apreciată de către oameni, dar întrebarea române aceeaşi :
Cine sunt?
Sunt cineva, sunt cineva, cineva, un vârcolac negru-albăstrui.
Locuiesc într-o cutie de conserve denumită Bistriţa, cu oameni ale căror feţe sunt fără relief, scăldate în lumină ultravioletă, şi în transpiraţie abundentă - tind să cred că doar eu gândesc coerent pe site-ul ăsta, pe celelalte profiluri vizitate văzând doar oameni în plop şi plopu-n aer.
Sunt singura care vrea să devină scriitoare, care vrea să devină ceva, să fie citită, să fie apreciată, dar nu celebră - nu vreau să fiu o divă peste noapte, vreau doar să public o carte, una singură, care să valoreze cât douăzeci, una frumoasă.
Insignifiant, bineînţeles.

_________

Azi - ce zi obişnuită! Iar mi-am dorit, am sperat să pocnesc şi să mă transform în vârcolac iar, să văd cum e să fii un personaj fictiv, conturat de cuvintele dintr-o carte, care se simte aiurea când îşi leapădă pielea de om şi îşi lasă interiorul să domine forma - sunt absolut sigură că aş fi fost un vârcolac negru cu inflexiuni albastre ale blănii lungi şi murdărite de noroi. Oare aş fi uriaşă, oare aş putea zdrobi cu ghearele biroul, oare aş putea sări de pe geam şi aş ateriza în linişte pe trotuar? Oare cum ar fi ca în subconştientul meu să existe o uşă înspre metamorfozarea într-un lup enorm, pe care n-am descoperit-o încă? Oare dacă aş putea să văd totul prin ochii unul lup ar fi mai uşor decât să încerc să fug mai repede decât altcineva? Oare aş fi fost singura fată-lup din haită, oare ar fi fost cineva care să înţeleagă sufletul de animal, care să aducă la viaţă legendele?
Simt cum mi se acumulează sângele în inima care respiră rapid, aruncând sângele în degetele de la mâini şi picioare, în timp ce mă apasă sufletul - abia aştept să văd cadoul de la mama - să completez albumul, să văd filmul în noiembrie la cinematograf, să-mi răsune în urechi zgomotul produs de boxele sălii de film.
Oare ar fi mai uşor decât să trăiesc ca un vârcolac, să reuşesc să zbor cu 125 de kilometri pe oră, să am temperatura de 47.3 grade celsius, temperatura optimă pentru un vârcolac?
Dar voi, cu vieţi mai importante decât viaţa mea insignifiantă, ce credeţi despre dialogul meu banal cu sine şi cu subconştientul vârcolăcesc, ca să mă exprim literar?
Oare mă voi metamorfoza odată în Vârcolac?
Oare voi gândi ca un lup, având în vedere că-i iubesc atât de mult, că pot ajuta animalele şi pot identifica rasele de câini?
Dar voi, o, voi, cu vieţi măreţe, ce credeţi despre gândurile mele?

atât.