Am imprumutat unle scene din imginatia unei colege , care mi le-a destainuit fara sa ezite , iar pt aceasta ii multumesc .. insa in mare parte e craetia mea sper sa va placa ..daca va va placea vi veni cu continuarea !







O aparenta, o razbunare





Lumina incepe sa se evapore,soarele s-a pitit deja dupa un
deal, lasand luna sa vegheze asupra satului Ehime , impreuna cu ploaia de
stele, invaluind totul in intuneric. Vantul strabate lin aerul printre copaci
facandu-i sa danseze, ca in fiecare noapte de toamna.Padurea , acum e
scufundata in somn, pasarile si-au urmat de mult calea catre alte tari, iar
frunzele s-au imbracat in aur si s-au asternut ca o plapuma peste pamantul
negru , de abanos.


Inauntru , inauntru , foarte adanc in padure se afla o
coliba, mica , saracacioasa si distrusa pe dinafara din cauza unui incendiu ,
care a avut loc de curand, totusi in ciuada acestui fapt inauntru era calda si
primitoare.Semineul era fierbinte din cauza unei luminite dansatoare , focul , ce
parea ca-si pierde incet ,incet din stralucire. Pe un scaun in fata acesteia
statea o fata, intinsa cu capul si mainile pe o masuta mica de cafea, plangea,
avea ochii rosii din aceasta cauza ochii ei verzi aratau sinistru , iar parul
ei brunet lung , lasat pe spate era incalcit......


"Urasc lumea asta!!! Stie oare cineva cum e sa traiesti
in intuneric?! In umbra celorlati....Sa-ti doresti ceva cu adevarat , dar nici
macar sa nu mai ai vreo sansa sa-l recapeti? .. Ori cat de mult as incerca ,
ori cat de mult m-as zbate , n-as izbuti sa realizez ceea ce vreau cu
adevarat.....Oare e bine? Acesta este destinul meu?....NU! .... ce gandesc eu
.. destinul ti-l scri singura .. sau ar trebui sa incetez sa mai
visez....."


- M-am saturat!!! striga tanara si izbucneste si mai tare in
lacrimi.


Deodata , afara se aude un zgomot , si fata tresare
ingrozita. Se ridica incet , merge tiptil la fereastra:


"Ce s-a intamplat?!" ea isi pune mainile la gura ,
sughitand , fara sa mai poata sa se opreasca din plans . Dincolo de deal , in
sat se zareau scantei jucause si un lant gros de fum cenusiu ce navalea aproape de
padure, iar vreo 10 sateni asteptau la usa ei .





- Deschide usa
, sau o spargem ! se auzi un glas


"Nu iar ! .. Accelasi lucru se intampla iar ...in urma
cu 2 luni cand parintii mei au murit ,
oamenii m-au acuzat pe mine, deoarece am fost singura supravietuitoare... dupa
ce mau ocolit tot acest timp .. vin iar sa ma acuze ..." Tanara se tine de
pereti tarandu-si picioarele dupa ea , corpu ii tremura , inima batea cu putere
, era gata sa-i iasa din piept, iar lacrimile au udat deja o parte din
imbracaminte.


In cateva minute doi
sateni au intrat in casa , s-au napustit asupra fetei insa ea a apucat un cutit
si l-a in fipt intr-unul din ei , a facut un pas spre usa insa cel de-al doilea
a prinso de gat , in doua miscari ea la muscat si a scapat si de acesta , inima batandui din ce in ce mai tare , s-a
sprijinit de tocul de la usa si a facut un salt in multimea de afara, nu a
reusit insa sa se strecoare printre ei , asa ca a fost capturata in mai putin de
5 minute. A incercat sa se zbata " La naiba ! ..ma vor ucide !" .. insa in zadar...


-
omorati-o! spunea un satean


-
Strangulati-o ! altul


-
Nu! O vom duce la biserica acolo vom hotara! Se auzi o
voce tare , goasa si ferma


Un barbat inalt , de varsta mijocie , imbracat in negru din
cap pana in picoare si foarte carunt o
lua pe fata si o baga intr-un sac . Au ajuns la biserica , au pus sacul in fata
portilor si un baiat tanar a urlat:
- Am adus-o pe Misa!


Din nautru , un parinte iesi afara , era un batran cu parul lung
si carunt si cu o barba si mai lunga .


-Este posedata ! O vom omora maine , acum o vom inchide langa animale !


Au luat sacul si au aruncat-o pe Misa inauntru , unde au
legat-o in lanturi.


-
O sa mi-o platiti voi ! striga Misa fara sa respire


Dar inaite sa apuce sa termine au inchis usile. Luna era mai
frumoasa decat inainte , stelele paleau in fata
ei , era o luna plina , si mai plina de mister. Racoarea a inceput sa creasca.


Misa se uita in jur , statea intr-o incapere cu animale
bolnave . Ea a inceput sa geama din cauza ranilor provocate de sateni , intr-un
colt statea un caine alb , care isi indrepta privirea spre privirea Misei ,
defapt era o vulpe , o vulpe alba , rara prin partile acelea
, ochii rosii ai vulpii nu erau asa sinistri ca ochii fetei!


-O sa ma omoare ! La naiba ! murmura fata


Vulpea se ridica incet si inainta leganand , era ranita ,
avea sange pe spate.


-
Am sa te scap!


Misa facu ochii mari “ Ce dracu se intampla ?” si-a Muscat buza de jos pana cand
a simtit un firicel de sange prelinganduse pe barbie , din cauza ca o durea ,
vulpea o muscase de mana . Sangele inecpea sa-I fiarba in vene , inima ii batea
din ce in ce mai incet , ochii i-au devenit mai conturati , parca facuti cu
creion , iar parul negru I se decolora I
se facu mai lung , mai cret si roscat , iar in cap iau aparut urechi si in dos o coada ca a unei vulpi.


Vulpea cea alba a cazut pe jos


-Fugi!


Atunci Misa isi trase mainile
afara din lanturi si se repezi spre usa ,o darama pe loc , au aparut
parintele si inca cativa sateni , popa era sus la etaj. Misa isi lua avant si sari
langa el ii trage un pumn in burta, iar popa intr-un minut de ezitare se
trezeste in aer insa fara sa-si mai dea seama
cade intr-una dintre tepuse , pe care cei de la biserica le floseau sa
strapunga animalele salbtice ce dadeau navala asupra bisericii . Sateni plini de
frica isi lasa toate unelte jos si fug spre iesire. Misa face un alt salt si se indreapta spre porti
asemenea satenilor insa fuge spre padure
, unde se scufunda mai adanc si mai adanc in noaptea neagra plina de mister pana
ce creatura se inavuie dintr-o data intr-un val permanent de intuneric.



P.S. Scuzati-ma pt greseli am mai corectat insa cred ca mai am cateva ...