Ramai socat cand vezi ca urmeaza sa se intample ceva mai rau??Adica pur si simplu nu mai poti reactiona?

________________________________________________________________________________

Eu de multe ori am ramas parca paralizata cand urma sa se intample ceva.De exemplu:
-mergeam cu Alexandra si cu Andra pe starda si Andra era putin ami departe de noi si numai eu am vazut masina care era cat pe ce sa o calce si care nu a clancsonat dar nu am avut puterea sa fac nimic.Apropae cand era sa dea pestea Andra, Alexandra a tras-o si masina si-a continuat drumul.Dupa aceia imi batea inima foarte tare si eram agitata.
Nu stiu de ce nu am putut face nimic...

lucru acesta este destul de frecvent,stai linistita,fiecare reactioneaza diferit....eu de exemplu cand se intampla ceva rau legat de mine,sau efectiv se ia cineva de mine nu pot reactiona,raman blocata,in schimb daca se ia o persoana de un prieten de al meu imediat reactionez, pot face mai bine fata unor probleme ce nu ma implica pe mine, stiu sa gestionez o situatie de criza insa sa nu ma afecteze pe plan personal.

Depinde de situatie, daca e ceva mai grav, imi pastrez calmul si fac ce se poate atunci, dar dupa ce se termina tremur din toate incheieturile si-mi bate inima repede; daca e ceva mai simplu, pot reactiona pe moment sau deloc. Pana acum nu prea am avut multe intamplari de acest gen.
Erau sa treaca destule masini peste mine, dar nu m-am speriat, am trecut cu vederea peste toate, dar in cazul in care vad in fatza mea un accident, atunci se intampla, ma ia un fior ciudat, dar ma blochez uneori ...

Doar in unele cazuri mai grave raman socat.Nu mi se intampla sa raman asa blocat prea des.
Trebuie sa fie ceva foarte grav ca sa raman socat.De exemplu cand aflu ca a murit cineva drag mie,raman putin blocat si ma gandesc in gol asa,nu pot exprima sentimentul cumva,dar practic nu mai realizez ce se intampla in jur.

nu mi s-a intamplat sa ma blochez
sa zicem ca daca as fi martora unui accident grav as reactiona.. nu tocmai normal

nu stiu...nu am fost niciodata socata,chiar daca in urma cu cateva zile am vazut un accident mortal in fata ochilor...nu am avut nici o reactie si am ramas calma

odata am patit cand mi-a fost calcat cainele...ramasesem blocata..ma simteam ca intr-un film..intr-o fractiune de secunda..mi-a trecut prin minte un presupus viitor daca ar pati ceva grav....numai ca el e prea cat un vitel si a fugit sa nu-l cert:-jsi lui aia i s-a stricat bara:-?

In rest nu!imi place sa actionez la timp si sa ajut cum pot daca pot,si sa raman cu capul pe umeri

am ramas socata ieri...din cauza unui filmulet de pe youtube...tot il revad si mi se face frica...dar prima data m`am speriat si am ramas vreo 30 de secunde nemiscata...pur si simplu imi era prea frica

Socata am fost ,dar dintr-o prostie.Eram cu o prietena in bucatarie si discutam despre un film de groaza pe care tocmai il vazusem.Nu stiu cum am pornit cu cotul(scuzati cacofonia) radioul,si suna exact ca fantoma ...am ttresarit si asteptam sa mor din clipa-n clipa...stiu ca suna stupid dar imi era o friiiiica acum si mie imi vine sa rad cand imi amintesc

O data am ramas cu adevarat socata.
Anu' trecut parca s'a intplat.Mama mea se simtea foarte rau si mersese pana in bucatarie sa'si ia o pastila si cand a venit inapoi in camera a lesinat cand am vazut'o m'am ridicat doar din si am fugit la ea,am stat pur si simplu uitadu'ma la ea cu ochii in lacrimi iar inima imi batea mai sa iasa din piept ...noroc cu tata care a auzit ca a cazut ceva si a sunat la ambulanta altfel cine stie ce se intampla .

Nu prea mi se intampla sa raman blocata,doar sa fiu speriata si sa imi bata inima mult..sa plang sau mai stiu eu ce in anumite cazuri,dar nu sa raman blocata si sa nu pot face nimic.
Reactionez destul de calm...daca se intampla ceva,desi poate ca sunt speriata,incerc sa imi pastrez calmul si sa nu fac vreo tampenie.Daca esti genul de persoana care se pierde imediat cand intalneste ceva de speriat nu prea ai de castigat si iti este destul de greu sa faci ceva.

Nu raman niciodata blocata.Cel putin nu din punctul asta de vedere.Daca e vorba de o problema,indiferent de cat de mica este,nu raman blocata,ci incerc sa o rezolv cat mai repede cu calm.
Dar,totusi,ma blochez dintr-un lucru stupid.Raman blocata cand incep sa analizez.De exemplu,am avut o cearta cu o prietena.La cateva ore dupa cearta,stateam degeaba pe scaun.Si ma gandeam la cearta..Am inceput sa analizez fiecare vorba:de ce am spus asa si nu altfel,la ce s-a gandit prietena mea,de ce ne-am certat acum si nu alta data,alte intrebari de gen.Si le caut raspuns.
De obicei ma uit fix la un lucru,clipind foarte rar.Nu ma mai pot misca,raman asa pentru ceva timp. Poate secunde,minute,ore...
Concluzia e ca:te poti bloca si din lucruri minore,nu doar la probleme sau vesti.

Nu raman niciodata blocata.Cel putin nu din punctul asta de vedere.

bine ca ai zis tu sa nu zic si eu (vezi , am scris mai putin ) sa va dovedesc ca asa este
imi amintesc ca eram cu un prieten si isi cumparase o pereche de adidashi noi si in timp ce noi mergeam pe strada si eu foarte impresionat de adidasii lui ma uita la ei il vedem pe el cum se indreapta cu piciorul chiar spre un ra*at de caine , nu am ramas blocat chiar am incercat sa-l previn cum am putut "rahatu` , rahatu` .... pfff ai calcat in el "
dar dc sa mint am ramas socat in urma cu ceva timp in clasa cand un coleg ne-a spus ceva , baiatul sustinea ca el a vazut un crocodil in dunare am ramas socat cand l-am auzit :o "chiar atat de prost esti ma?"

Nu stiu...depinde de situatie.Daca se intampla ceva rau raman socata,iar daca nu...ma sperii doar pe moment.
Sunt foarte sensibila,si cand vad tot felul de intamplari neplacute ma sperii.Deseori se intampla ca,mai tarziu,sa imi amintesc de acea intamplare neplacuta.
Si cred ca raman desori socata cand se intampla ceva rau,dar nu pentru mult timp.Imi trece,zic eu,repede.

Cand e vorba de povesti de groaza, de sperieturi fantomatice, etc, da, ma sperii si nu mai reactionez pe moment decat tipand sau tresarind. Plus ca simt inima in gat, etc.
Dar cand e vb de cineva care lesina, situatii "de criza" raman foarte calma, fac tot posibilul sa rezolv ce se poate rezolva si dupa ce vad ca lucrurile se rezolva, depinzand de cat de grav e, incep sa plang si sa realizez de fapt ce s-a intamplat. Nu stiu daca se intelege ce am explicat eu aici...dar eu sper...