Aici fiecare isi va expune poeziile proprii sau chiar si poeziile autorilor preferati. Voi incepe eu printr-o poezie proprie si una a lui Minulescu.

Garii

Stau pe marginea şinelor de tren ascultând
Un ritm uitat de mult prea mulţi,
Iar inima în mine plânge-uşor zicând:
"Dragul meu, învaţă, te rog să asculţi,

Căci şinele ne plâng tristeţea ce ne frânge
Şi ne privesc tăcute, simţitoare,
Căci gara, singură, adesea plânge
Aceste suflete muritoare".

Şi le privesc gândind durerea mea;
Le văd în soare lăcrimând
Şi le întreb: "De ce v-ar păsa?
Căci toţi murim...plângând."

Le întreb nedumerit cu voce rece:
"Voi nu veţi muri oare iubind
La fel ca fiecare suflet ce va trece?"
Şi stau tăcute strălucind

Şi stau în gară frământându-ma în mine,
Căci şinele ascund poveşti veşnic nemuritoare.
Şi vor deveni mult prea curând ruine
În a minţii închisoare...

(va rog scuzati calitatea poeziei...nu a fost scrisa intr-un moment de prea multa inspiratie...)



Cantecul Nebunului de Ion Minulescu

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

imi place poezia ta super mult..mai pune...pls!!...si catencul nebunului e una dintre preferatele mele...minulescu e p locul doi...dupa bacovia, bineinteles....
eu nu compun asa k voi pune o poezie d'a lui minulescu...

Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!


...una dintre preferatele tatalui meu...

la cerinta alinutzei am revenit cu ultima mea creatie

Liniste

În braţele gândurilor ne-a căzut fiinţa,
Străbătută de fiorul nemuririi;
În umbra nopţii ne pierdem iar credinţa
Superiori in faţa dumnezeirii.

Apăsaţi de timp ne pierdem răsuflarea
Şi visele, şi speranţele; totul.
Iar privirea noastră vede înserarea
În timp ce viaţa ne-o va arde focul.

Pe nisipul din clepsidră alunecăm la vale,
Însă în centrul ei ne soarbe gândul.
Ne ucide imaginaţia fără dorinţă, agale.
La marginea coşmarului stă mormântul

În care lumea ne-a închis de frică.
Trupurile ni se fărâmă în fiece minut;
Ne înghesuim în groapa mult prea mica
Creată de durerea pe care am vrut

Să o evităm, să o pierdem de noi.
Iar ochii sufletului ni se închid
Privind în intuneric trişti şi goi.
Iar în cer porţi mari ni se deschid.

Ne trezim pierduţi şi în sudoare
Pe patul nostru stând culcaţi.
La geam ne orbesc raze de soare.
În linişte ne-am trezit uitaţi,

În liniştea noastră, a sufletului muritor,
În teama morţii ce ne asteaptă la ieşire,
Cu ochii goi şi plânşi de atâta dor.
Dar în linişte inima găseşte nemurire...

bv fluturel vad k ink nu ti-ai iesit din mana
mai pune

The virus


One day i have risen
Back when i was a child
One day i have chosen
Back when i was wild

Something gained life
Within my very own essence
Ressembling a knife
Made of franchensence

They were in fact my dreams,
My hopes and my illusions
They were in fact screams
Fears and complications

And they started chewing me
Like a mere chunk of meat
They made me question why she
Treated me worse than shit

One day the virus will consume it all
Facing insignificant resistance
One day it will remain only a hall
And i will be forced to continue my existence

not bad scream, i like it

Lament

The bittersweer taste of regret
Feeds not the hungry nor the sad
My cracked heart is a threat
It's ended now, can't say I'm glad

Sweet sounds of chello playing
My ears ring with metal sounds
Sweet music of gods of rock
Sooth the tears in my soul

The bitersweet taste of fall
Is one foul and twisted
My cracked soul laments
Visions of the (habar nu am cum sa intreprind aceasta actiune), darkened

Sweet sounds by great guitarits
My ears ring with heavy sounds
Sweet music of rock artists
Deafen my ears howling hounds

Just you and me

I want you here tonight,
I want you by my side,
I want to feel you deep inside,
I want us to be one tonight...

So let's run away
Without lies, without hiding,
No regrets, no crying
I'll make you wanna stay...

Against the world we'll fight,
Let's be free at least one night,
So love me now
'Couse only you know how...

Inger si demon
Esti singurul geniu pe care–l respect
Si singurul inger de care ma tem
Ca tu ma domini cu-n spirit nedrept
Ma faci sa te uit ,si iar sa te chem..

Esti chiar mai incerta ca ziua de maine
Nu stiu ce gandesti ,ce vrei ,ce nu vrei
Ce demon malefic,ascuns e in tine…
Ce fiare din haos,ce ingeri atei…

Ma chinuie toti cu o placere divina
Iar tu le faci jocul razand inocent
Haotic trec toate si soare si luna
Iar sufletu-mi arde intr-un vis consecvent.


asta e una din poeziile mele
dak va plac spuneti si voi mai posta poezii deale mele

mie imi place

Plumb de George Bacovia

Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb si funerar vestmant
Stau singur in cavou... si era vant...
Si scartaiau coroanele de plumb.

Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig
Stam singur langa mort... si era frig...
Si-i atarnau aripile de plumb.




Decor de George Bacovia

Copacii albi, copacii negri
Stau goi in parcul solitar,
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

In parc regretele plang iar...

Cu pene albe, pene negre
O pasare cu glas amar
Strabate parcul solitar...
Cu pene albe, pene negre...

In parc fantomele apar...

Cu frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri:
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...

In parc ninsoarea cade iar...

doua dintre poeziile mele preferate chit ca-s cam sadice

As vrea...- creatie by me, e creata p moment, asa k scuzati rimele stupide

As vrea sa fiu un soare
K sa pot mangaia o floare,
As vrea sa fiu o stea
Ca sa pot privi umbra ta.
As vrea sa fiu un fulg
Ca sa-l pot privi pe al tau murg,
As vrea sa fiu un nor
Ca sa te pot privi cu dor.
Dar nu pot fi asa ceva,
Pot fi doar umbra mea,
Eu nu pot fi o stea,
Pot fi doar o lalea.

Stiam ca-i prieten cu tine
Stiam ca-i combinat si nu e bine,
Dar era si inca-i bun...
Si inca sincer sa-ti spun
Zau nu-mi pare rau
Chiar de ranesc orgoliul tau...
Nimic planificat
Doar s-a-ntamplat...
Nici nu credeai
Ca atunci camd nu vedeai
Dupa colt ne sarutam
Prin spate corne-ti puneam...
A inceput ca un joc nevinovat
Si asa a continuat...
Dar s-a ajuns prea departe
Si-acum am rams cu sperante desarte...
Mi-e dor de el...atat de tare...
Dar lui nu-i pasa...si doare...
Am pierdut multe dupa tot ce-a fost
Dar nu regret...nu are rost...

cam tampita poezia...dar total inspirata din viatza mea

si acum sa va mai pun o creatie proprie... sper sa va placa

Tristete
Afara luna-a rasarit
Si stelele pe cer,
Si lumea toata-a amutit
Si stelele la fel.

Dar pe coline-n departare
Un singur suflet sta,
Si el cu drag la cer se uita,
Si cant-o doina sfanta.

Dar el nu stie ca la baza,
O fata il steapta,
Si cu tandrete vrea sa-i spuna ,
Ca el ii este drag.

Dar cand el doina a sfarsit
Sfioasa fata pleaca,
Si cu un gol nemarginit,
In suflet ea ramane.

Iubire oarba...

Ai plecat si timpul trece,
Ai plecat si patu-i rece,
Ai plecat si nu mi-ai spus,
Ai plecat si te-ai ascuns...

Mi-e dor de tine, dar tie nu-ti pasa,
As vrea sa te uit dar ceva nu ma lasa...
As vrea sa las in urma amintirea
Sa pot gusta din nou iubirea...

Sunt fraiera si slaba
Te-as primi-napoi degraba,
De mi-ai cere ceva
N-as putea refuza...

Stiu ca nu te vei intoarce la mine,
Ca oriunde-ai fi acum, ti-e bine,
Dar eu tot mai sper sa vii...
Te voi astepta mereu sa stii...

ma chinuie talentu cam tampite rime nu?!

Creatie by me...e cu dedicatie pentru cineva...

As da orice...
As da orice cu tine sa ma-ntalnesc
Si sa-ti spun ca te iubesc
Ca mereu te tin in gand
Si ca esti un inger pe pamant.

Mda ...nu e terminata...e pe moment facuta ...cam asta a iesit

Plang..


Plang..
Nu e o vorba aruncata simplu..in vant
Plang..
Sunt trista..
Plang si ma gandesc cand vei veni..
Si plang..asteptand o noua...zi!



Versuri albe.. sincer n-am rpea scris versuri albe

Lacrimi

Lacrimi curg pe obraz in nencetare
Ma gandesc la clipele extraordinare
Ce leam petrecut
Noi doi..
Mai demult...

Dah..am un talleeent...