bebeii mai au d asteptat. sa termin fac, master si sa am un job stabil si bine platit. dar totusi nu o sa aman dupa 30 ani...

parinte bun? poate... presupun k asa ceva s invata... da, ma plac copiii, dar nu ii pot face sa ma asculte mereu...

oriqm, mi s pare prea devreme sa ma gandesc la asa ceva d p aqma...

hmm....eu nu am terminat nici sc.....nuj..kred k o sa fiu un parinte bun, anyway, mai am mult de parcurs pana atunci

bebeu...pe la 20-22 ani (vreau sa fiu mama tanara)....nu e obligatorie casatoria
in legatura cu parinte bun...nu stiu...nu prea am luat contactul cu chestiile astea mici si care plang mult )...da stiu ca o sa imi pierd repede rabdarea ..pana atunci am timp sa ma educ

nu vreau s ma gandesk la perioada knd o s fiu mamika imi plac copii ...da imi pierd repede rabdarea knd incep sa planga si sa urle

wtf...sa-mi plak chestiile alea mank-kkcioase??
imi vine sa ii strang de gat pana se invinetesc cand aud...uea uea....
:badneko: cred k v-ati facu o idee cam ce parinte "bun" sunt
desi am avut niste intamplari al dracu de haioase cu ei...

si la fel o sa reactionezi cand o sa vezi ca o chestie mank-kkacioasa o sa intinda manutele mici spre tine cu ochii mari si sinceri si iti zice tata?

d`oh, n`am ink nici 18 ani shi u ma intrebi d bebei? nush, cred k as fi o mama buna...ptr k in vacanta asta am stat 1 sapt q bebelu` lu` var-meo shi a fost fain...

si la fel o sa reactionezi cand o sa vezi ca o chestie mank-kkacioasa o sa intinda manutele mici spre tine cu ochii mari si sinceri si iti zice tata?

cred k o sa fug mancand pamantul asta dupa ce ma uit cu ochii inlacrimatzi si zic : piei masina de scos peri albi in cap...

asa spui tu akm Liliaku..dar o sa vezi mai incolo k n`o sa mai spui asa:D

se poate......dar pana imi vine mintea la kp o sa fug de ei si o sa-i strang de gat cat de mult pot

mai...da u nu ai fost asa? si tu erai mic si mank-kkcios no offence

in ultimu timp m-am gandit destul la ei...
credeam k ma fac si yo cu unu
da am scapat...nu eram
imi plac da...am doar 16 ani deci...

eh vorbesti tu liliecel asa dar cu timpul o sa iti schimbi parerea ! Ai uitata ca pana la urma ai fost domesticit si tu si eu?? Si mai tii minte ce ziceam ce niste spirite libere si neimblanzite ca noi?? Niciodata.... WRONG . Niciodata sa nu spui niciodata . Ca nici nu stii de unde te paleste marfarul de timisoara cand terece cu 120 km/h .(Adika dragostea bai dragostea) .

Asa ca despre bebelusi mai e de vorbit dar deocamdata nu am in planuri asa ceva poate ceva mai incolo cand oi fi terminat si eu amarata asta de facultate daca o mai termin in stilul asta de bataie de joc care e...nu cred dar in fine macar imi dau toata silintza. Cat despre ce fel de tata o sa fiu nu pre am idee dar cel putin maicasa tre sa fie o mama super. Ca deh nush adika nu prea ma vad eu un tata model. De asta vreu sa aiba macar o mama model. Eu sunt mai aiurit asa si mai mult imi place sa ma joc cu , copii decat sa le port de grija in adevaratul sens al cuvantului. Dar poate ca ma voi schimba si eu cand mi se vanaste un prunc mic glasutz si nergu.....wtf??.....negru??? Sa vezi cei dau lu masa la coaste ......negru zici aaa....

Liliaku a scris:wtf...sa-mi plak chestiile alea mank-kkcioase??
imi vine sa ii strang de gat pana se invinetesc cand aud...uea uea....
:badneko: cred k v-ati facu o idee cam ce parinte "bun" sunt
desi am avut niste intamplari al dracu de haioase cu ei...

hmmm...:> si tu erai la fel cand erai miiiic (n-am cum sa gresesc ) toti sunt la fel knd sunt mici ) in afara de mine - mi-a zis mama k nu plangeam de aiurea,poate doar dak ma loveam sau... dak mi-era foame nu se pune problema,k de fiecare data imi dadea sa mananc la ore fixe )
si probabil si tu stresai alte persoane >
asa k stii k nu ai voie sa scapi fara sa fii si tu stresat,la randul tau,nu? *ha*
o sa-ti schimbi parerea,sigur (nu stiu cand...dar ti-o vei schimba )


sa revenim...la mine...am doar 13 ani si chiar nu stiu ce sa zic. In orice caz nu vreau sa fiu mama batraaana da'nici la 20 de ani,doamne fereste

Parerea despre bebei o am fff buna, imi plac enorm si ii iubesc . Pe cand eram anii liceului si auzeam un bebe sa planga ... huh , nu-l suportam, zgomotul imi infundau urechile, apoi cu timpul, pe la 22-23 instinctul matern a intrat in viata mea, chiar daca nu am dat nastere ... dar am avut grija de bebei (ca babysitter) . Orice sarcina este binevenita, dar nu in acest moment ... pentru ca vreau sa ma asez mai bine pe plan profesional si in 6-12 luni sa tot vina bebei Incerc sa ii ofer toata dragostea si educatia copilului meu. Cand va creste imi va spune el/ea daca am fost o mama buna *ha*
Despre cresterea, ingrijirea, accesorii etc lor deja sunt si inca ma informez din revistele pe care le cumpar lunar/bilunar din comert ...

poy....nu cred ca imi plac bebelusii pt ca fac kaka si tre sa ii schimb , dar in rest sunt dragutzi, imi place sa ii imbrac sa ma duc imparcuri cu ei ...poy cred ca il las pe taty lor sa le schimbe scutecele , restul fac eu ..si parinte bun ... cred ca da o sa fiu , dar pe la vro 23 - 24 de ani ... numa at... stau sa mai capat experienta...

i hate bebeii...grrr cum vad unul, in mintea mea imi imaginez cum le trag un sut de ii expediez pe luna, sa nu mai pomenesc cum fac cand imi "schelalaie" unul in ureche...de nu i-as strange de gat
Sunt niste manca-(mancarea mea preferata),

^Si tu ai fost bebeu, cred ca si altii ar fi vrut sa te "stranga" de gat cat urlai .... cu timpul iti vei schimva conceptia, deocamdata si tu esti un copil

Inainte nici eu nu prea suprtam bebelusii/copii mici. Insa dupa ce am lucrat un an ca Au Pair mi-am shimbat radical conceptia.

deci eu iubesc bebelusii, de cand ma stiu i-am iubit...parintii mei au observat ca decand eram mica eram atrasa de ei...ma jucam cu ei, aveam grija de ei, si acumdaca s-ar intampla sa am unu....as fii cea mai fericita,si nu numai unu ,dar stiu ca trebuie sa am o situatie cat de cat sa ii cresc, si inca nu am dar cu timpu o sa am si atunci o sa vina si bebeii

ahh..bebelusii nu`mi plac copii mici ..sper sa`mi treaca asta..pana o sa am propriul copil

Nu sunt mai deloc interesata sa am un copil cand voi fi mare,ptr ca asta mi-ar creea o gramada de probleme,chiar n-am nevoie de asa cv..Stiu foarte bine cat de greu e sa fi parinte,ptr ca am reusit sa ii inteleg pe ai mei,vazand cate sacrifici fac si cat de mult se lupta ptr mine.M'deci n-am nevoie de astfel de stresuri,si oricum as fi mult prea severa,ptr ca ador disciplina exemplara.

De inteles un copil,camd dificil ptr mine,deoarece mereu am fost ff matura si nu am dat 2 bani pe copilarie,singura diferenta e ca mie nu-mi pare rau deloc,m-am conformat greutatilor de adolescent si tot asa,deci ff putin probabil sa am rabdarea necesara

Observ ca niciunul dintre voi nu are inca un copil sau mai multi. Eu am o fetita de care sunt foarte mandra si pot sa va spun ca de cand a intrat in viata mea mi-a schimbat-o complet. E destul de greu sa cresti un copil azi, iar in viitor cred ca va fi si mai greu ca azi, dar cand vezi cum iti zambeste, cum se bucura de fiecare succes, si mai ales cand stii ca tu esti cea/cel care l-a invatat/ajutat...cand tragi linie nu mai conteaza cat de greu e sau a fost, conteaza ca il ai, ca e sanatos si ca vezi ca e fericit.
Am vazut o data de mult intr-un film o viitoare mamica care isi facea probleme daca va fi sau nu o mama buna. Un psiholog i-a raspuns cam asa "numai pentru ca te intrebi si te preocupa acest lucru, atunci sa fii sigura ca vei fi o mama buna". Si cred ca acel psiholog a avut dreptate. Si mai cred ca masura in care ar trebui sa se masoare daca un parinte este bun sau nu este zambetul/fericirea de pe chipul copilului

Eu cred ca daca o persoana a trait fara sa dea nastere altei vieti a trait degeaba.Aici nu vorbesc de cazurile nefericite,de persoanele care nu pot avea copii.Mi se pare ingrozitor.

Totusi,cine are darul de a putea da viata,pentru ca este un miracol.Doar iti imaginezi ca din tine,se va face o alta fiinta ca si ceilalti oameni.Fiinta pe care tu o cresti,tu i-ai dat viata.Mi se pare minunat.

Acu un timp si eu spuneam ca o sa fiu o mama tanara,dar acum cum m-am mai copt la minte consider ca o sa fac si pasu asta,dupa casatorie,cand o sa ma simt pregatita.Dupa ce o sa-mi cladesc viata si o sa fiu realizata.

In orice caz,mie mi se pare un miracol,in a da nastere unui copil.Sa il simti cum creste in tine.