Amintirile…traiesc din amintiri.Majoritatea amintirilor mele sunt legate de tine si de anii de liceu.Da!Acei ani de liceu in care aveam emotii la teza de la matematica,in care adormeam la ora de fizica si chiuleam de la ora de informatica;o materie,ce-i drept,cam importatnta,dar noua nu ne pasa de nimic si de nimeni.Baietii erau ca vanatori de fete,iar noi…ca vanatoare de orice baiat ce ne aparea in cale.

Insa,ca orice fata,aveam fiecare o slabiciune pentru un singur si unic baiat.Pentru mine tu erai “unicul”,ce se strecura in inima mea ,cu acelas mers si cu acelas tupeu,cu care mergeai si in liceu,pe coridor.

Stateam in pragul clasei,iar tu treceai pe langa mine fara sa imi fi zis ceva.Agatai toate fetele din liceu,erai cu adevarat un vanator,un baiat bogat,rasfatat,increzator,dar aratai minunat.Erai popular,te bateai cu toti cocalarii din scoala,radeai de toti tocilarii si de toate fetele dolofane sau urate..

Dar nu!Nu!Nu mai vreau!De ce sa mai traiesc din amintiri?Nu te-am mai vazut fata in fata.Dar tu ai ramas in inima mea-intr-un coltisor uitat de lume,dar nu si de mine.