1
Colectia mea de scrieri Sam Mar 07, 2009 1:24 pm
Dei
Varsta : 47
Sex : 
Localizare : Ploiesti
Popularitate : 0
Puncte ZooZ : 5678Numarul mesajelor : 3
Respectarea regulilor :
Vine o vreme când un om trebuie să învețe să renunțe la ceea ce nu mai
poate face. Asta încerc și eu să învăț. Cu mult timp în urmă, scriam
diverse lucruri, pe care le-am publicat pe diverse forumuri.Am primit diverse reacții pe marginea a ceea ce scriam. M-am gândit
totuși să strâng tot ce-am scris de-a lungul timpului într-o colecție,
pe care doresc să vi-o împărtășesc și vouă.
Drumul scrisului meu a început cu mici fragmente, numite one shot-uri, pe care vi le pun după cum urmează :
Cine ?...
Cine oare ne încurajează atunci când ne-a dispărut orice dram de curaj
?... O singură persoană este cea care ne încurajează mereu, ne dă
sfaturi, se află lângă noi de fiecare dată când suntem veseli, triști,
bolnavi... Acea persoană e... mama. Dar prin ea ne vin toate de la
Dumnezeu !
Cine oare te sprijină când ai nevoie de un sprijin ?... Mulți ar
răspunde : părinții, rudele, prietenii. E adevărat că părinții te
înțeleg cel mai bine, dar rudele și prietenii au și ei propriile lor
probleme și nu te pot înțelege uneori. Atunci, cel mai bun și firesc
răspuns este : Dumnezeu. El te cunoaște, El te vede chiar dacă tu nu-L
vezi, El e mereu lângă tine ! Își trimite îngerul dat ție de El !...
Cine te ridică atunci când tu te afunzi ?... Îngerul ! Pentru fiecare dintre noi e un înger care veghează, ridicându-ne.
Cine-ți dă înapoi aripile când ele ți-au fost tăiate ?... Numai
credința ! Speranța că mâine este o nouă zi, că totul poate fi altfel !
Cine te iubește atunci când simți că nimeni n-o face ?... La ceastă
întrebare e bine să cauți în interiorul tău răspunsul. E bine să
pătrunzi în cămările cele mai tainice ale sufletului tău, să scotocești
prin sertarele închise din mintea ta pentru a găsi răspunsul.
Cine ?... Cât de multe propoziții încep cu această întrebare ! Această
întrebare este una mai simplă decât altele. Indiferent de întrebarea
care începe cu „cine”, se găsește întotdeauna un răspuns pentru ea !
Cum ?...
Cum poți să-ți ceri iertare de la cineva, când nici tu nu știi prea
bine ?... Cum să vorbești cu cineva și să-l faci să înțeleagă cât de
mult ai greșit ?...
Cum să te ascunzi, atunci când nici un loc de ascunzătoare nu mai e
liber ?... Cum să „bandajezi’ o inimă rănită, când nu există bandaje
pentru ea ?... Cum poți să taci și să-i asculți pe toți, când simți că
ai vrea să strigi ?... Cum poți să nu vorbești, când ai atâtea de spus
?...
Cum să cauți pe cineva care să te înțeleagă, când toți în jurul tău nu
te înțeleg ?... Cum să stai să aduni la un loc bucățile unei inimi
sfărâmate, când însăși timpul nu stă în loc ?...
Cum să înveți să comunici mai bine ca să nu rănești pe cei din jurul
tău ?... Cum de poate fi viața atât de plină de necunoscut, de
întrebări fără răspuns, atât de dură și totuși atât de frumoasă ?...
Unde ?...
Unde oare te potți duce când simți că inima ți-e sfâșiată în mii de
bucăți, iar timpul nu stă în loc ca tu să-ți aduni bucățile la un loc
și să le reasamblezi ? Unde să-ți „așterni” sufletul rănit, când știi
că toți din jurul tău te-ar judeca ? Cui oare să spui o frământare de-a
ta, cănd știi că rănești pe cel căruia îi spui frământarea ta ? Unde
oare să-ți așterni părerile când ai impresia uneori că nici hârtia nu
mai ți-e suficientă ?
Unde să-ți „închizi” păsurile când ai impresia că nici jurnalul nu mai
este un lucru intim ? Cui oare să-i spui ceea ce te frământă când toți
în jurul tău te privesc printr-un ochi critic ? Cui oare să spui „am
greșit” și să nu te înțeleagă prost sau să te judece ? Unde te poți
ascunde de propriile greșeli când ele te vor ajunge mai devreme sau mai
târziu ? Unde să mergi să-ți găsești liniștea când zgomotele orașului
în care locuiești devin prea infernale ori prea asurzitoare ca să mai
le poți suporta ? Unde... Oare toate întrebările încep cu Unde ?
Astept pareri...
poate face. Asta încerc și eu să învăț. Cu mult timp în urmă, scriam
diverse lucruri, pe care le-am publicat pe diverse forumuri.Am primit diverse reacții pe marginea a ceea ce scriam. M-am gândit
totuși să strâng tot ce-am scris de-a lungul timpului într-o colecție,
pe care doresc să vi-o împărtășesc și vouă.
Drumul scrisului meu a început cu mici fragmente, numite one shot-uri, pe care vi le pun după cum urmează :
Cine ?...
Cine oare ne încurajează atunci când ne-a dispărut orice dram de curaj
?... O singură persoană este cea care ne încurajează mereu, ne dă
sfaturi, se află lângă noi de fiecare dată când suntem veseli, triști,
bolnavi... Acea persoană e... mama. Dar prin ea ne vin toate de la
Dumnezeu !
Cine oare te sprijină când ai nevoie de un sprijin ?... Mulți ar
răspunde : părinții, rudele, prietenii. E adevărat că părinții te
înțeleg cel mai bine, dar rudele și prietenii au și ei propriile lor
probleme și nu te pot înțelege uneori. Atunci, cel mai bun și firesc
răspuns este : Dumnezeu. El te cunoaște, El te vede chiar dacă tu nu-L
vezi, El e mereu lângă tine ! Își trimite îngerul dat ție de El !...
Cine te ridică atunci când tu te afunzi ?... Îngerul ! Pentru fiecare dintre noi e un înger care veghează, ridicându-ne.
Cine-ți dă înapoi aripile când ele ți-au fost tăiate ?... Numai
credința ! Speranța că mâine este o nouă zi, că totul poate fi altfel !
Cine te iubește atunci când simți că nimeni n-o face ?... La ceastă
întrebare e bine să cauți în interiorul tău răspunsul. E bine să
pătrunzi în cămările cele mai tainice ale sufletului tău, să scotocești
prin sertarele închise din mintea ta pentru a găsi răspunsul.
Cine ?... Cât de multe propoziții încep cu această întrebare ! Această
întrebare este una mai simplă decât altele. Indiferent de întrebarea
care începe cu „cine”, se găsește întotdeauna un răspuns pentru ea !
Cum ?...
Cum poți să-ți ceri iertare de la cineva, când nici tu nu știi prea
bine ?... Cum să vorbești cu cineva și să-l faci să înțeleagă cât de
mult ai greșit ?...
Cum să te ascunzi, atunci când nici un loc de ascunzătoare nu mai e
liber ?... Cum să „bandajezi’ o inimă rănită, când nu există bandaje
pentru ea ?... Cum poți să taci și să-i asculți pe toți, când simți că
ai vrea să strigi ?... Cum poți să nu vorbești, când ai atâtea de spus
?...
Cum să cauți pe cineva care să te înțeleagă, când toți în jurul tău nu
te înțeleg ?... Cum să stai să aduni la un loc bucățile unei inimi
sfărâmate, când însăși timpul nu stă în loc ?...
Cum să înveți să comunici mai bine ca să nu rănești pe cei din jurul
tău ?... Cum de poate fi viața atât de plină de necunoscut, de
întrebări fără răspuns, atât de dură și totuși atât de frumoasă ?...
Unde ?...
Unde oare te potți duce când simți că inima ți-e sfâșiată în mii de
bucăți, iar timpul nu stă în loc ca tu să-ți aduni bucățile la un loc
și să le reasamblezi ? Unde să-ți „așterni” sufletul rănit, când știi
că toți din jurul tău te-ar judeca ? Cui oare să spui o frământare de-a
ta, cănd știi că rănești pe cel căruia îi spui frământarea ta ? Unde
oare să-ți așterni părerile când ai impresia uneori că nici hârtia nu
mai ți-e suficientă ?
Unde să-ți „închizi” păsurile când ai impresia că nici jurnalul nu mai
este un lucru intim ? Cui oare să-i spui ceea ce te frământă când toți
în jurul tău te privesc printr-un ochi critic ? Cui oare să spui „am
greșit” și să nu te înțeleagă prost sau să te judece ? Unde te poți
ascunde de propriile greșeli când ele te vor ajunge mai devreme sau mai
târziu ? Unde să mergi să-ți găsești liniștea când zgomotele orașului
în care locuiești devin prea infernale ori prea asurzitoare ca să mai
le poți suporta ? Unde... Oare toate întrebările încep cu Unde ?
Astept pareri...
