Codul Bunelor Maniere

1 Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:51 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

Consider necesar acest topic, mai ales in ziua de azi. Sper sa il citesti este luat de pe net, dar voi adauga ulterior chestii d prin carti

Individul manierat este cel caracterizat de onoare, cel pe care francezii il numesc "l'honnete homme", prin care se intelege un om cinstit, in care poti avea intotdeauna incredere. Calitatile lui sunt toleranta, sensibilitatea, rabdarea, respectul fata de sine si fata de cei din jurul lui, simtul libertatii, spiritul constructiv si conciliant. Este acea persoana pe care mai toata lumea o indreageste si o admira. Reprezinta, astfel, un model demn de urmat in societate.

Opus acestui tip de persoana este individul intotdeauna nemultumit, egocentrist, intolerant, lipsit de principii morale, agresiv si extrem de brutal in comportament si limbaj. Este genul de om care, constient sau nu de propriile sale defecte, genereaza conflicte, tulbura apele linistite, distruge echilibrul societatii si recurge la cele mai nepotrivite metode.

Asadar, respectarea bunelor maniere in societate este secretul unui trai lipsit de conflicte, pasnic si echilibrat. Oamenii sunt fiinte care se pot distinge de animale intocmai prin aplicarea acestor norme de conduita stabilite inca de demult. Cheia unei vieti armonioase a fost inmanata de generatii la rand si trebuie pastrata cu sfintenie, pentru ca numai in acest mod vor fi deschise portile civilizatiei.

Ultima editare efectuata de catre Mariko21 in Mar Apr 08, 2008 11:53 pm, editata de 2 ori

2 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:53 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

DEFINITIE

Formele de manifestare ale politetii pot sa difere de la o tara la alta , dar si de la o epoca la alta , in functie de mediul social si de imprejurari. Esential este insa CODUL ONOAREI care a facut , la origine , din vinatorul erei paleolitice un om de societate , ori din femeia lui , acoperita cu par , ceea ce se cheama o doamna. Omul de onoare isi respecta cu sfintenie cuvintul dat , are principii ferme , noblete sufleteasca , respect fata de sine si fata de ceilalti , este blind si rabdator. Un astfel de om , in sensul deplin al cuvintului este agreat de toata lumea. Nu intimplator un om manierat era acela pe care francezii il numeau " l'honnete homme " , cinstit. In zilele noastre , il denumim in mod curent " un gentleman " sau , pur si simplu , " un domn ". Ce este un gentleman ? Exista mai multe acceptii ale cuvintului , dar toate usor ironice , un gentleman fiind acel domn care apuca zaharul cu clestisorul , chiar daca este singur la masa , cel care , intrind intr-o baie unde se afla o femeie goala , se retrage spunind : Pardon domnule ! ... Un gentleman mai este , in fine , acel domn care se barbiereste si se imbraca special pentru cina , chiar daca traieste singur in jungla. Desigur , toate aceste definitii atrag respectul , dar toate te fac totodata sa surizi. Si de aici pina la a-l considera pe gentleman-ul nostru ridicol nu este decit un pas. Sa nu ne grabim totusi s-o facem. Un om care se respecta si ii respecta pe altii nu poate fi ridicol. Adevaratul gentleman are citeva tabu-uri pe care nu le incalca niciodata. El nu vorbeste despre bani in societate si mai ales nu se lauda ca are bani cu nemiluita , dar nici nu se plinge ca-i lipsesc. Nu se imprumuta decit in cazuri extreme si niciodata de la o femeie. Nu comenteaza in fata unor terte persoane gesturile si vorbele sotiei sau ale copiilor sai si nici nu-i cearta in fata strainilor. Nu dezvaluie nici secretele , nici dificultatile lui familiale. Isi stapineste pasiunile , emotiile , sentimentele , pentru ca ramine stapin pe el insusi , oricare ar fi imprejurarile , chiar si atunci cind este intr-o situatie disperata. Se straduieste sa aplice inteleptul si banalul obicei englezesc dupa care nu se acorda nici unui lucru mai multa importanta decit are. In realitate , fata de toata lumea , superiori sau inferiori in ierarhia profesionala sau sociala , dovedeste aceeasi politete , cu alte cuvinte , se straduieste sa nu supere pe nimeni si sa-i faca pe cei din jur sa se simta bine. Oricine stie ca un om de societate agreabil este intimpinat de cei din jur cu mai multa bucurie decit un necioplit ; ca o persoana zimbitoare este acceptata mai usor in societate decit un om posomorit ; ca un personaj ingrijit inspira mai multa incredere decit un boem. Printre noii imbogatiti este foarte raspindita parerea ca bunurile lor inlocuiesc politetea si cultura , ca poti foarte bine sa traiesti si fara ele. Dar cit de cruda e trezirea la realitate in momentul cind averea sau rangurile dispar si nimic nu le mai umple viata. E in avantajul oricui sa dea crezare unui vechi aforism : un om bine crescut ramine un om bine crescut , fie ca situatia sa materiala este infloritoare sau catastrofala si oricare ar fi mediul in care este silit sa traiasca. Indulgenta fata de micile slabiciuni omenesti , la care este expus oricine , respectul pentru modul de viata al fiecaruia , convingerea ca totul este relativ sunt adevaruri valabile peste tot , atit printre milionari , cit si in rindul oamenilor obisnuiti. Vom descoperi astfel peste tot , indiferent de mediul social , oameni plini de bun simt si de tact si ne vom da repede seama ca averea si rangul social n-au prea mare importanta cind e vorba de o comportare civilizata.

3 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:54 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

SCURT ISTORIC

Odata cu inceputul existentei sale sociale, umanitatea a impus norme de comportament in toate domeniile esentiale ale vietii : hrana si imbracamintea , relatiile dintre sexe, relatiile dintre inferiori si superiori , corespondenta , primirea oaspetilor etc. Comportamentul prescris in aceste ocazii a fost codificat in reguli precise; iar a nu le respecta insemna a te exclude din categoria ta sociala. In toate timpurile , in toate tipurile de grupuri umane , politetea a fost indispensabila traiului in comun , chiar daca obiceiurile difereau de la o tara la alta. De exemplu , in Germania nu se mai saruta mina femeilor , dar s-a extins deprinderea de a fi punctual devenita aproape obsesie. Acest mic " amanunt " comentat de un sociolog ar explica , poate , uimitoarea prosperitate a Germaniei din ultimele decenii... Tot aici , cu exceptia meselor oficiale si a cazului cind exista personal de serviciu , invitatii contribuie spontan la stringerea mesei , la spalarea vaselor - cu simplitate si eficienta , fara ca gazda sa se simta jignita.

In Cehoslovacia , unde curatenia din apartamente este impresionanta , gazda are pregatita pentru musafiri o adevarata colectie de papuci noi si comozi si nimeni nu se simte socat.

In Canada , ca si in alte parti , exista obiceiul de a oferi flori in numar par. La noi , un buchet trebuie sa aiba un numar de flori fara sot si acest obicei autohton poate duce uneori la situatii comice. Astfel gazda , usor jenata , ii atrage atentia musafirului venit din Romania care i-a oferit cinci garoafe ca a pierdut , probabil , o floare pe drum ...

In Elvetia , seara, pe malul unui riu , intr-un loc pustiu , o fetita era nelinistita de faptul ca nu gaseste o cutie de gunoi in care sa arunce ambalajul de la ciocolata - pentru ca nu avea OBICEIUL sa arunce ceva pe jos.

Oamenii au obiceiuri bune si rele. Cum obisnuinta este a doua noastra natura , obiceiurile sunt foarte importante , atit pentru noi cit si pentru cei din jur. Dar ... bunele obiceiuri respectate cu strictete ar face dintr-un om un sfint si dintr-o societate reala o lume utopica. Imaginati-va o fiinta umana care n-ar gresi niciodata cu nimic. Dupa parerea mea ar fi un monstru , un robot. Ideal ar fi ca un om sa stie sa-si pastreze cit mai multe obiceiuri bune si sa le corecteze pe cit posibil pe cele proaste. Daca avem o viata normala , dar totusi avem prostul obicei de a bea zece cafele pe zi si de a fuma cinci tigari dimineata pe stomacul gol , asta ne priveste personal. Vom vorbi in acest context doar de obiceiurile proaste care ii deranjeaza pe cei din jur. Nu trebuie sa afli dintr-o carte ca nu este politicos sa faci vizite neanuntate , e de ajuns sa te gindesti ca nici tie nu ti-ar face placere , intr-un moment cind ai foarte multe treburi , sa fii surprins de musafiri , oricit de dragi ti-ar fi in alte imprejurari. Si totusi , exista acest obicei prost de-a intra la cineva cunoscut doar pentru ca trec prin fata casei. Pe timpuri , a face cuiva o vizita neanuntata nu era deloc un gest nepoliticos , ci dimportiva ... dar in alte vremuri oamenii aveau foarte mult timp liber , pe care astazi nu-l mai au ... din pacate.

Se stie , de altfel , ca pentru a intra in codul bunelor maniere un obicei trebuie sa fie supus mai intii probei timpului. Pina si etimologia cuvintului ETICHETA , in sensul cunoscut de toata lumea , este semnificativa din acest punct de vedere. Oricit de surprinzator ar parea , " eticheta " (ceea ce se cuvine ) are la origine o interdictie. In noul parc de la Versailles , gradinarul-sef al lui Ludovic al-XIV-lea a asezat inscriptii prin care cerea sa nu-i fie calcate in picioare peluzele insamintate de curind. Cum aceste inscriptii erau adesea ignorate de nobilimea neatenta si aflate , in paranteza fie spus , in conflict cu regele , bietul om a obtinut din partea Majestatii Sale un decret care prevedea respectarea " etichetelor ". Astfel , cuvintul a intrat in limbajul curent pentru a desemna o comportare conforma unor norme. Multe obiceiuri nu mai au de mult nici o legatura cu faptele care le-au generat. Cine se mai gindeste astazi , scotindu-si palaria , ca reitereaza gestul de ridicare a coifului prin care cavalerii , la sfirsitul unui turnir , isi descopereau chipul spre a fi recunoscuti de public.

4 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:56 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

VIATA PROFESIONALA SI OFICIALA

Sa gasesti o slujba dar sa o si pastrezi

Normele de conduita in viata profesionala sau oficiala sunt aceleasi ca in viata sociala sau particulara. Nu exista decit o forma de a sti sa te porti frumos. Se poate insa ca in anumite profesiuni , sa existe o serie de reguli speciale necesare a completa aceste norme generale.
Sa retinem mai intii ca arta de a trai , aplicata la viata profesionala , nu e numai cel mai bun mijloc de a facilita relatiile umane ci si cel mai bun mod de a evolua, de a ajunge cineva. Daca oricum o parte importanta din viata noastra ne-o petrecem la serviciu s-o facem onorabil si cu placere.

Scrisoarea

Mai intii ne oferim serviciile printr-o scrisoare care trebuie sa ne caracterizeze. Se utilizeaza hirtie de scrisori obisnuita pe care ne scriem numele. Locul si data , strada si numarul si eventual numarul de telefon vor figura in dreapta, la aceeasi inaltime cu numele. Pe acelasi rind cu numele , dar in stinga , se va indica adresa firmei destinatare. Fiecare paragraf trebuie sa contina o idee noua. Scrisoarea va fi scrisa la masina sau de mina , insa fara greseli. Ea va face asupra destinatarului o prima impresie favorabila. Mai bine rescriem textul decit sa-l trimitem cu greseli. Unele firme cer ca scrisoarea sa fie scrisa de mina pentru ca apeleaza la grafologi in vederea testarii candidatului. Va sfatuim sa revedeti capitolul consacrat corespondentei in ceea ce priveste antetul si formulele de politete recomandate. Veti gasi acolo diferite modele de " Curriculum vitae ". Se cade sa indicam pe scurt scolile absolvite , functiile ocupate , cunostintele speciale si aptitudinile personale , apoi mentionam referintele si conditiile de angajare mai ales in cazul in care sint special cerute. Aceste puncte sunt obligatorii intr-o scrisoare in care ne oferim serviciile.
Nu se alatura certificate , recomandari si diplome in original. De regula le enumeram , iar la intilnire le aducem in fotocopii. Firmele care au simtul afacerilor stiu ca aceste documente au necesitat un efort special , au costat bani si ele le vor inapoia imediat , daca nu intentioneaza sa-l angajeze pe candidat.

La interviu

Daca primim o invitatie de a ne prezenta personal , ne pragatim cu grija pentru aceasta intrevedere. Vom fi corect tunsi si rasi , ne vom imbraca decent. Femeile vor incerca sa arate cit mai bine nedepasind insa linia elegantei si a sobrietatii. Ne vom pregati actele ca sa le gasim usor , si ne vom feri sa intervenim inutil in discutie , mai ales ca sa ne laudam cu relatiile pe care le avem. Nu vorbim primii , ci asteptam sa ni se puna intrebari.
Daca directorul sau seful intreprinderii intra in incaperea in care il asteptam , ne vom ridica , chiar si femeile. In biroul sefului nu ne asezam decit dupa ce am fost invitati si raspundem scurt si clar la intrebarile sale. Daca interlocutorul nostru se ridica , trebuie sa facem la fel chiar daca ni se pare ca n-am spus inca esentialul. Nu insistam sa mai obtinem o intrevedere prin telefon si cu atit mai mult nu ne vom prezenta a doua oara daca nu suntem clar invitati sau angajati in mod sigur. In celelalte cazuri asteptam raspunsul in scris. Daca angajarea a avut loc in cursul acestei intrevederi , multumim pentru increderea acordata si promitem sa indeplinim serviciul cu cit mai multa constiinciozitate. Apoi , parasim incaperea fara graba excesiva dar si fara sa intirziem in mod inutil.

Dupa angajare

In prima zi de munca e de datoria sefului firmei , sau a unui reprezentant al sau , sa-l prezinte pe noul angajat colegilor lui de munca. Acestia se vor stradui , macar gindindu-se la propiile lor inceputuri in munca respectiva , sa usureze noului venit integrarea in echipa existenta. " Bobocul " trebuie sa pastreze in primele zile mult calm stiind ca , la inceput , se va vorbi despre el in toata intreprinderea. Isi va aranja locul de munca cit mai placut si ordonat si se va stradui , inca de la inceput sa se faca util. Odata introdus , cind ajunge sa-si cunoasca seful si colegii , cu bucuriile si necazurile lor , judeca singur ceea ce este permis sau interzis , de exemplu pauza de cafea sau posibilitatea de a aduce ceva de mincare de acasa. Sa precizam , ca locul de munca nu este cel mai indicat pentru a da telefoane particulare , chiar daca ceilalati se comporta cu discretia necesara.
In relatiile noastre cu colegii ne vom pazi ca de foc sa participam la intrigi si " comploturi ". Se poate sa-ti creezi aici noi relatii , sa ai simpatii sau antipatii , dar nu trebuie sa confunzi relatiile de serviciu cu cele de prietenie. Trebuie sa fim buni colegi cu toti cei cu care lucram. Un barbat se va stradui , in limita posibilului , sa-si mai ajute colegele caci , in ciuda emanciparii , functionarele ramin inainte de toate femei si trebuie sa fie tratate ca atare.

Camaraderia nu te impiedica in nici un fel sa ai idei si sa le propui superiorilor. Este un mijloc cinstit si normal de a avansa fara birfe si intrigi. A te remarca muncind cinstit nu are nimic comun cu intrigile , cu legea junglei si delatiunea , metode prin care unii considera ca reusesc in viata. Profesionalismul , buna crestere si modestia nu te vor arunca in anonimat ci dimpotriva.

Cand ai fost avansat

Cine se comporta corect si interesele sale coincid cu ale patronului , se dovedeste demn de incredere , va putea sa urce treptele vietii profesionale. Dar , cind devii sef , la rindul tau , sunt sanse sa vezi lucrurile cu un alt ochi. Noul avansat va aprecia politetea patronilor sai , gentiletea , felul lor de a se scuza cind au gresit si vor incerca sa se poarte in acelasi mod. Fata de fostii lui colegi se va purta la fel ca inainte si in nici un caz dindu-si aere de " sef ".
Un bun profesionist stie ca trebuie sa dea exemplu prin disciplina de serviciu. Daca a acceptat onorurile functiei , a acceptat in acelasi timp si obligatiile ei. Nu trebuie sa asteptam de el laude exagerate pentru ceea ce facem corect , dar suntem indreptatiti sa-i pretindem sa nu ne faca reprosuri nesfirsite pentru o greseala intimplatoare. Un sef corect va asculta toti solicitantii cu aceeasi atentie caci stie ca bunele manierele fac parte din obligatiile sale. Nu va face sa astepte inutil pe cei care doresc sa-i vorbeasca , dupa procedeul folosit de unii avocati , medici sau dentisti , care pentru a acredita iluzia unei clientele cu care nu mai stiu ce sa faca ii lasa pe solicitanti sa astepte la nesfirsit. Tocmai persoanele cele mai ocupate gasesc mai mult timp pentru a-i primi pe solicitanti. Ele stiu ca ai mereu ceva de invatat de la altii.

Adesea ora inchiderii suna mai tirziu pentru sef decit pentru subordonati , dar acesta trebuie sa-si aminteasca ca o zi de munca este de ajuns si ca nici o grija nu se va evapora daca o ia cu el acasa !

In fata autoritatilor si a tribunalului

Autoritatile si tribunalul au in comun faptul ca intra in vietile particulare fara sa fie chemate. Aceasta constatare nu face mai agreabila vizita pe care trebuie sa o facem in aceste locuri. Revistele comice ar dispare rapid daca n-ar avea ca tema sacrosanta birocratie. Daca cel mai adesea aceste reviste exagereaza , nu este mai putin adevarat ca ghiseul separa doua lumi in care nu se vorbeste aceeasi limba. De o parte si de cealalta ar fi posibil sa se amelioreze aceasta stare de lucruri cu un minimum de cordialitate , de intelegere si de umor.

Am fost de curind la un notar despre care stiam ca este acru si antipatic. Pentru ca i-am vorbit clar si frumos iar problemele pe care le aveam erau foarte complicate , m-a invitat sa stau jos si ... mi-a oferit o ceasca de cafea !
Nu uitati cind bateti la o usa sa asteptati mai intii raspunsul care va permite sa intrati.
Daca esti convocat in fata unui tribunal este absolut necesar sa te duci , daca n-ai o problema majora care sa te impiedice. Martorul trebuie sa soseasca punctual avind asupra lui convocarea. Asteapta in anticamera sa fie chemat si , bineinteles , isi scoate palaria cind intra in sala , dupa ce in prealabil si-a stins tigara. Inutil sa spunem ca trebuie sa-ti mentii depozitia respectind strictul adevar , caci cea mai mica inexactitate poate sa te coste foarte mult si sa fie pe deasupra cauza unor grave nedreptati. Fie ca suntem martori sau parte in proces , raspundem presedintelui sau , daca e cazul , avocatului , dar niciodata altor persoane. Ne adresam cu " Domnule judecator " sau " Domnule Presedinte " celui care prezideaza un tribunal sau cu " Maiestre " daca este vorba de un avocat. In schimb , in prezenta altor puteri decit judiciare putem sa ne adresam cu " Domnule " daca nu-i cunoastem exact titlul.

5 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:57 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

VESTIMENTATIA

"Haina face pe om" sau "nu haina face pe om". Ambele dictoane sunt discutabile. Dar independent de adevarul lor haina trebuie conceputa in asa fel incit sa puna in valoare personalitatea unei femei. Poti sa copiezi aproape identic modelele aparute in revistele de moda fara a deveni eleganta. Adevarata eleganta se obtine dintr-un acord perfect intre haina , imprejurare si personalitatea celui care o poarta. Este un al saselea simt care le spune unor femei cum sa poarte o rochie de doi bani ca pe un model de la o mare casa de moda. Un aforism demn de retinut in acest domeniu suna astfel : " mai degraba putin mai simplu decit un pic prea incarcat ". E de preferat sa vii la un cocteil cu un taior bine croit , decit cu o rochie de seara la o banala invitatie la o cafea.

Pentru barbati , mai mult decit pentru femei , putem exprima aceasta prima regula : " sa nu cauti sa epatezi ". Dar si femeile trebuie sa dea dovada de tact. Nu te imbraci din cauza cuiva , si inca mai putin , pentru a face in ciuda cuiva. Te imbraci pentru tine ! Sa fii elegant nu inseamna sa te preocupi de pretul si numarul toaletelor , ci de calitate , de croiala , de posibilitatea de a le armoniza cu alte haine din garderoba ta si de a le alege astfel incit sa nu se demodeze.

Eleganta depinde mult de detalii si accesorii. Un guler de camasa curat si bine calcat , o cravata asortata ridica valoarea unui costum chiar si mai modest.

In anumite imprejurari , tinuta este obligatorie. Daca nu avem costumul cerut si nu-l putem inchiria , e mai bine sa renuntam la invitatia respectiva. Cind mijloacele financiare ne sunt limitate , e de preferat sa cumparam putine haine , dar de buna calitate.

Mai ales pentru femei este important sa-si gaseasca si sa-si pastreze un stil care sa le avantajeaze.

Femeile care se imbraca bine si pe care le admiram va pot marturisi ca au invatat cu greu acest lucru. Prima regula ( lege ) este legata de calitatea si comoditatea pantofilor si a posetei. Aceste doua piese de baza vor trebui sa fie neaparat de foarte buna calitate. Vom observa ca o poseta cu cit este mai simpla , mai comoda si cu accesorii frumoase costa mai mult ! O poseta moale , din piele foarte buna tine cam 10 ani si - ciudat - nici nu se demodeaza ! Faceti cu inima usoara aceasta investitie. Rochiile , bluzele , fustele , tricourile pot fi si ieftine si reusite. Pantofii , posetele , cordoanele , manusile - niciodata. Invatati unde trebuie sa faceti economii in materie de imbracaminte ! Poti sa porti cea mai scumpa si mai eleganta toaleta , dar daca ai o poseta urata si demodata de plastic veti fi catalogata ca prost imbracata. Va rog sa ma credetei !
Treptat , la garderoba de baza se pot adauga cu masura citeva elemente noi pentru a fi in pas cu moda. Sa facem un efort de vointa si sa nu cedam tentatiei de a cumpara si purta lucruri frumoase pe care le-am admirat la o prietena sau intr-o revista de moda. Rar ne va sta bine cu ele.
Sa incercam sa ne cream o rezerva de bani si sa ne cumparam haine numai cind gasim ceva ca vom purta cu placere. Nu cumparati haine numai pentru ca sunt ieftine. Este o risipa si nu o economie !
Cel putin de doua ori pe an sa facem o severa triere a garderobei eliminind lucrurile pe care nu le-am purtat deloc , care nu ne stau bine sau care s-au invechit. Le facem cadou ! Un dulap ticsit de haine nu ne va ajuta deloc sa fim elegante. Este mai bine sa avem trei bluze impecabile , decit sase de o calitate indoielnica. Renuntati la obiceiul de a va schimba zilnic din cap pina in picioare , imbracind fara discernamint haine care nu va avantajeaza , numai de dragul de a va schimba. Ideea este sa purtati ceea ce va sta bine , chiar daca reveniti des la aceeasi tinuta. Feriti-va sa va afisati cu lucruri mereu noi , cumparate la intimplare , crezind ca astfel sunteti elegante.
Arta de a ne imbraca , presupune si arta de a alege acesoriile. Un taior gri neutru va parea foarte elegant daca va fi completat cu incaltaminte neagra , cu poseta si cu manusile asortate. Dimpotriva , accesoriile prost alese pot strica efectul celei mai elegante haine. Sa nu credeti cumva ca deveniti o femeie " chic " daca va straduiti sa va cumparati posetute de diverse culori asortate - la tot atitia pantofiori - ieftine si urite. Este suficient sa aveti o poseta neagra , incapatoare , de buna calitate , din piele. Va va scoate din incurcatura si vara si iarna.

In acelasi timp , vom avea grija sa alegem cu atentie podoabele potrivite. Oricit de tentante ar fi , bijuteriile autentice nu se poarta decit in situatii deosebite. A-ti pune la git un sirag de perle dimineata , la ora 7 , nu este o dovada de bun gust. Dimpotriva ! Chiar daca avem multe bijuterii veritabile , nu trebuie sa le etalam pe toate o data. O vom alege numai pe cea care se potriveste cu toaleta noastra.
Atentie ! Nu se poarta aur cu argint in acelasi timp.
In timpul zilei este de preferat sa recurgem la acele imitatii simple cu un design frumos , evitind sticla colorata , strasurile , cu un cuvint , tot ce este strident , incarcat.
Femeile , ca femeile ! Dar barbatii ? Un barbat elegant n-ar trebui sa poarte nimic altceva in afara de verigheta si de ceas - eventual un ac de cravata , seara. Preferinta unora pentru bratari si lanturi groase , din aur sau argint , cu sau fara amulete , pentru cercei chiar reprezinta o optiune pentru un anumit mod de viata. Sa speram ca aceasta moda va trece si ca nu ne vom intoarce la viata tribala purtind cu totii cercei in nas.

Ce purtam ? Si mai ales cand ?

Tinuta de fiecare zi.
Pentru femei : tinuta sport sau eleganta - fusta si pulover sau bluza si taior , tocuri joase , coafura simpla , manusi asortate , bijuterii discrete ( niciodata diamante sau strsuri dimineata sau dupa-amiaza ) , palton cu croiala clasica si , eventual cu guler de blana , geanta din piele , mijlocie sau mare. Trebuie sa domneasca simplitatea , fara pantofi de lac , fara mantouri de blana , fara tocuri inalte la pantaloni.
Pentru barbati : costum , pulover si pantaloni in culori discrete , manusi din piele asortate , uneori palarie , incaltaminte neagra sau maro , niciodata galbene sau maro la un costum bleumarin inchis , palton cu croiala sport , trench coat sau jacheta trei sferturi.
Citeva reguli de baza : un costum uni cere fie o camasa uni si o cravata cu model discret , fie o camasa cu dungi care cere o cravata uni. Niciodata nu se pune o cravata sport ( in carouri ) la un costum de oras sau la o haina petrecuta. Seara se poarta costum gri inchis , albastru inchis sau negru. Camasa alba se potriveste cu toate costumele.
Sport , calatorii , plimbari; comoditatea nu trebuie sa treaca niciodata inaintea obiceiurilor locului. Astfel , riscati sa nu puteti intra intr-o biserica daca purtati sort sau tricou foarte decoltat - tinuta considerata indecenta.
Femei : fusta larga sau pantaloni , ciorapi nu prea fini , incaltaminte solida , cu toc jos.
Barbati : sacou sport si pantalon lung sau cunoscutul trening , camasa cu mineca scurta , incaltaminte solida sau daca dorim un pantalon golf , dar nu cu sosete scurte care sa lase piciorul gol.
Invitatii si vizite.
Femei : taior elegant , sau rochie cu jacheta , manusi din piele la culoare sau contrastante , incaltminte eleganta , ciorapi foarte fini , poseta din piele.
Barbati : costum de culoare inchisa , camasa alba sau cu dungi ( numai ziua ) , cravata cu desen discret , sosete si incaltaminte de culoare inchisa.
Coctail-party.
Femei : taior negru de catifea , de lina sau de matase sau rochie de coctail , de preferat cu palarie.
Barbati : tinuta de oras de culoare inchisa.
Teatru , concerte.
Femei : tinuta de oras sau de dupa-amiaza. O tinuta foarte eleganta este recomandabila numai pentru reprezentatiile de gala sau premiere. Ce intelegem prin foarte eleganta ? La un taior se poate asorta o palarie. La o rochie decoltata - manusi luni - poseta de seara. La o tinuta normala - rochie de matase naturala de pilda - un jal frumos cu ciucuri , etc.
Barbati : tinuta de oras de culoare inchisa , pentru premiere frac ( este alcatuit dintr-o haina de ceremonie , neagra , scurta in fata pina in talie , neincheiata la piept si terminata la spate cu doua cozi lungi si inguste si dintr-un pantalon din aceeasi stofa , fara manseta ) sau smoking , niciodata tinuta sport.
Baluri.
Femei : rochie de seara sau de coctail sau rochie de bal ( fara palarie ) , manusi lungi , blanuri , bijuterii discrete , incaltaminte de bal , argintie sau aurie.
Barbati : pentru balurile desfasurate intr-un cerc restrins se recomanda costumul elegant , inchis la culoare , care se poarta cu camasa alba , cravata gri - argintie , ciorapi si patonfi negri. Este permis si smockingul ( costum de gala , cu o croiala speciala si cu revere de matase neagra ) la care se potriveste o camasa alba , cu guler si mansete apretate , vesta neagra , pantaloni fara mansete , ciorapi negri de matase si pantofi negri de lac.
La balurile in aer liber , din timpul zilei , smokingul este alb. La cele foarte pretentioase , smockingul se poarta cu vesta alba cu nasturi de sidef , camasa alba cu plastron guler si mansete apretate , papion , pantaloni cu paspoal de matase , fara manseta , sosete negre si pantofi negri de lac.
Botezul.
Femei : nu se recomanda tinuta de seara ci tinuta de oras.
Barbati : tinuta eleganta de oras sau , in cazurile ultraelegante , un costum de ceremonie ( stresemann ) compus din haina neagra , fara revere , la unul sau doua rinduri de nasturi si pantaloni in dungi negre sau gri , fara manseta , la care se asorteaza o camsa cu guler si mansete apretate , cravata gri - argintie sau papion , sosete negre si pantofi negri. La botez nu se potriveste smockingul.
Casatoria.
Logodnica : rochie de nunta , alba , traditionala coronita cu flori de lamiita sau de portocali ( o femeie care se recasatoreste inlocuieste coronita de flori cu o diadema ) , pantofi albi , ciorapi albi , manusi din piele alba , fina , bijuterii foarte simple ( nu perle despre care se zice ca aduc lacrimi ). In functie de imprejurari este potrivit si un taior in culori pastelate , cu o croiala simpla.
Logodnicul si ceilalti barbati : dimineata vor purta un costum foarte elegant cunoscut sub denumirea de " cutaway " care comporta o jacheta neagra cu colturi rotunjite , pantaloni in dungi , negru cu gri , vesta neagra sau gri - argintiu , camasa cu guler si mansete tari , papion gri. Dupa amiaza aceasta tinuta este inlocuit de frac cu vesta alba ( nicioadata de smocking ). Daca ceremonia este mai intima costum inchis , stresemann , niciodata smoking.
Vizite de condoleante : costum inchis atit pentru femei cit si pentru barbati. Daca vizita are un caracter oficial , barbatii vor purta costume " cutaway ".
Inmormintarile : imbracaminte de ocazie de culoare inchisa , dar fara insemne de doliu pentru persoanele care nu sunt rude. Tinuta oficiala la barbati este " cutaway " , dar vesta si papionul sunt negre. Dupa imprejurari , acesta poarta si fracul la care se cere vesta neagra. Rudele si cei foarte apropiati se imbraca obligatoriu in negru. Nu trebuie sa lipseasca din tinuta lor cocarda de doliu.

6 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:59 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

PREZENTAREA

Pot sa va prezint? Da , dar corect !
Toata lumea doreste sa-si faca noi relatii , sa-si largeasca cercul de cunostinte. Nimeni nu poate s-o faca fara a fi prezentat , chiar daca este o presoana care se bucura de notorietate publica. Daca vreti sa nu faceti gafe pe care societatea le sanctioneaza imediat , incepeti prin a va insusi citeva reguli elementare.
Se prezinta barbatul , femeii ; cel mai tinar , celui mai in virsta ; inferiorul , superiorului ; subordonatul , sefului ; - intr-un cuvint rangul inferior , celui superior. Prin urmare , este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar , sau pe o doamna aceluiasi , cu exceptia citorva cazuri pe care le vom mentiona mai departe. Sa vedem acum cum decurge prezentarea.
Domnul X , un tinar ziarist , in virsta de 30 de ani este invitat undeva , in acelasi timp cu domnul Y , director de editura , filozof bine cunoscut. Dupa cina , domnul X , il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte , deoarece domnul X este si mai tinar si mai putin important decit celebrul scriitor. Momentul asteptat sa iveste. Intovarasit de prietenul sau domnul Z , se indreapta catre domnul Y care tocmai a ramas singur si-i spune acestuia : " Domnule director , imi permiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu domnul X ? Domnul X , domnul Y ". Formula de prezentare este insotita de o miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata. Cele doua persoane astfel prezentate , se inclina una spre cealalta , domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decit domnul Y. Acesta , aproape in acelasi timp , ii intinde mina domnului X care o stringe imediat. Aceste doua persoane au fost prezentate. Ele se cunosc , exista una pentru cealalta si marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul citorva cuvinte.
Analizind aceasta prezentare , putem sa formulam citeva reguli de baza.
1. Domnul X , tinar scriitor , trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers , deci dupa regula inferiorul , superiorului.
2. In absenta stapinului casei , un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile.
3. O reverenta , o inclinare , insotesc prezentarea , dupa care urmeaza stringerea de mina si numai apoi se incepe o conversatie. Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene , ceea ce , dupa regulile stricte ale politetii , nu era posibil inainte.

1.Tact si tactica in prezentarile corecte

Sa incepem prin a aminti prioritatile salutului : tinerii , inferiorii si barbatii ii saluta pe cei mai in virsta , pe superiori si pe femei , care raspund la salut. Remarcam mai inainte strinsa legaturaa intre aceasta regula si cea a prezentarii. In salut , ca si in prezentare , adica atunci cind se naste viata sociala si de fiecare data cind o consolidezi , initiativa porneste de jos : superiorul este cel salutat , asa cum ii este si prezentat subalternul. Intr-o incapere se afla pentru scurt timp un domn si o doamna. Gazda intra si il prezinta pe domn doamnei , iar doamna intinde mina daca doreste , daca nu isi spune numai numele. Nici chiar fetele foarte tinere nu-si vor spune numai numele mic - Mimi , Fifi , Bebe , Coca , Anuta , Crenguta - ci vor rosti chiar ambele nume - Laura Ionescu. Aceeasi recomandare o facem si tinerilor domni , nu vor spune - Bogdan , Dan , Gabi , Puiu - ci numele intreg - Serban Iordanescu. Bine inteles , in acest domeniu , ca si in altele , exista unele motive care anuleaza regulile : nimeni nu va fi obligat , de exemplu , sa accepte salutul cuiva care a pierdut stima generala. La fel , ne vom feri , sa prezentam una alteia doua persoane despre care stim ca nu doresc sa se cunoasca.
Prezentarea marcheaza stabilirea unei legaturi intre doua persoane care , dintr-o data , inceteaza sa mai fie straine una pentru celalalta. Se cunosc , iar acest verb trebuie luat in sensul lui strict. Eticheta iti permite ca din acel moment sa poti sa-i vorbesti , sa-i faci o invitatie si sa-i adresezi un salut noii tale cunostinte. Este nepermis sa profiti de noua relatie in scopuri personale , sau sa devii familiar imediat. Daca neglijam aceste reguli , vom vedea cu tristete intrerupindu-se o relatie care ar fi putut sa devina utila sau ar fi putut sa se transforme intr-o prietenie.

Sa profitam de imprejurare pentru a clarifica problema familiaritatii , spunind pur si simplu ca ea este opusul politetii. Poti avea cu cineva o legatura de ordin spiritual , o anume afinitate , opinii comune , dar nimic nu-ti permite sa devii familiar cu persoana respectiva. Nu vom intreba de pilda cum o duce cu banii sau in ce relatii se afla cu sotia , subiecte pe care le discuti numai cu familia. De asemenea , ne vom feri sa-i facem confidente , mai ales daca nu ne sunt cerute.
Cind este necesar sa prezinti o persoana alteia? In cercurile restrinse , pentru ca este important ca toti membrii sa se cunoasca intre ei , mai ales daca obisnuiesc sa se vada frecvent. In schimb , la receptii sau la baluri nu este necesar si nici nu este posibil ca toti invitatii sa se cunoasca intre ei. Acestia insa trebuie sa-l cunoasca pe stapinul casei , pe sotia acestuia , pe invitatul de onoare si pe vecinii sai de masa. Este important deci sa fie prezentati. Sarcina aceasta ii revine gazdei sau persoanei desemnate sa faca prezentarile. In lipsa acesteia invitatii se vor prezenta unii altora , asa cum veti afla intr-un capitol ulterior.
Daca sunteti gazda si prezentarea cuiva vi se pare inoportuna , trebuie sa evitati aceasta situatie , procedind cu mult tact. Cind sunteti invitat iar gazda nu are timp sa va prezinte , faceti-o singur.

Cateva exceptii

O foarte tinara domnisoara este prezentata unui domn in virsta si nu invers cu toate ca regula spune : barbatul este prezentat femeii. Dar in acest caz a trecut pe primul plan virsta.Inca o data tactul si bunele maniere hotarasc persoana care trebuie sa fie onorata.
Daca prezentam o personalitate politica sau publica , putem , in general , sa-i anuntam titlul si sa nu-i spunem numele. Se va spune de exemplu : " Domnul director al fundatiei ..." , " Domnule director , vi-l prezint pe doctorul X." Daca e vorba despre o ceremonie in care se impune un protocol , va fi pronuntat numai numele persoanei pe care o prezentam. Intr-o societate se va pronunta mai intii numele persoanei care intra si apoi numele persoanelor prezentate. Cind imprejurarile o cer , aceasta ordine este inversata : daca in casa se afla o persoana care merita un respect deosebit , atunci ea va fi cea prezentata unor noi veniti. In acest caz ne vom exprima astfel : " Va rog sa-mi permiteti , domnule X , sa v-o prezint pe doamna Y ".
Exceptind situatia in care un grup de oameni este prezentat unei persoane marcante sau invitatului de onoare , persoanele singure sunt prezentate cuplurilor si niciodata invers. Daca trebuie sa prezentam o persoana singura unui grup , renuntam la prezentarea membrilor acestuia. In prezenta unui bolnav , toate prioritatile se sterg si toate persoanele , oricare ar fi situatia si virsta lor , ii sunt prezentate.
Repetam , pentru a fi retinut , este prezentata , de regule , persoana care soseste : " Mama , acesta este Horia , colegul despre care ti-am vorbit ! " Construiti-va singuri situatii posibile , plecind de la acest model si aplicati cele invatate.

7 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:00 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

continuare:

Ce trebuie sa spunem, sa facem si ce trebuie sa evitam

Se intimpla adesea ca prezentarile sa fie facute in graba de catre persoane neatente. In continuare trebuie sa ne descurcam singuri. Daca ii excludem pe cei blazati si pe mizantropi , fiecare om este fericit sa cunoasca persoane interesante. Cind ne este prezentat cineva , nu stim altceva despre el decit numele , daca acesta este pronuntat clar. Va trebui sa ne supunem atunci unui joc de societate , nu neaparat amuzant , care va consta in a ghici cine sunt noii parteneri de discutie. Este o situatie care mai tirziu poate deveni o amintire placuta , dar care ridica la inceput anumite probleme. Este foarte greu sa incepi o conversatie , dar momentul dificil poate fi depasit daca descoperiti relatii sau interese comune. In celelalte cazuri , gazda sau cel care face prezentarea trebuie sa o completeze prin citeva cuvinte amabil despre cele doua persoane care se intilnesc pentru prima data. Este mai mult decit un compliment , este un lucru care va facilita primul lor contact. Fie ca este vorba despre precizarea unor relatii comune , a profesiei acestora sau a unei calatorii facute de unul din ei de curind , se va gasi in aceasta precizare embrionul unei conversatii placute. In nici un caz nu vom faca aluzii la situatia lor financiara. Nu se face , sa spunem : " Domnul X este un om cu bani ..." sau " Domnul Y este , din pacate , somer. " De asemenea , este de prost gust sa vorbim despre viata particulara a celor prezenti sau sa discutam , la nesfirsit , despre meseria acestora.
Cind facem prezentarile , trebuie sa avem o atitudine naturala. Sa evitam orice exagerare : Nu vom afisa politetea exegerata sau atitudinea servila. Trebuie sa ne respectam si sa-i respectam pe ceilalti. Doar asa vom gasi firul Ariadnei , care ne va scoate din labirintul conventiilor sociale.

2.Capcane

Cu ocazia unei prezentari , pe necunoscatori ii pandesc intotdeauna citeva capcane. Vrind sa fie deosebit de politicosi , acestia insira toate titlurile onorifice ale persoanei prezentate. Greseala ! Numele acestuia poate fi insotit de acel titlu care il reprezinta cel mai bine in functie de conjunctura.
De pilde , daca domnul X este in acelasi timp doctor , profesor universitar si ministru la spital sau in intilnirile particulare va fi prezentat ca medic sau ca profesor , iar in public va fi prezentat cu functia cea mai importanta , cea de ministru. Dar , sa tinem seama cind este cazul , si de faptul ca multe persoane doresc sa fie prezentate doar cu numele lor , fara titlurile pe care le detin.
Si prezentarea rudelor creeaza uneori dificultati. Se intimpla sa intalniti pe cineva care vrea sa v-o prezinte pe sotia sa si care spune : " Imi permiteti sa v-o prezint pe doamna Popescu ? " Iar sotia acestuia va spune la rindul ei : " Imi permiteti sa vi-l prezint pe domnul Popescu ? " Aceste formule sunt nu numai caraghioase ci si gresite. Nu exista decit una corecta: " Sotia mea " sau " Sotul meu " , cu varianta " Sotia mea , Ana " , de exemplu , pentru intilnirile cu prietenii. De prost gust este si sa vorbesti despre sotul tau sau sotia ta spunindu-le numele de familie : " Azi face piata Popescu ", spune sotia. " Popeasca n-o sa fie de acord ", spune sotul. Putem crede ca s-a plecat de la o gluma , dar , in mediile mai putin cultivate , aceste formule sunt luate in serios. Dar , in nici un caz " Doamna mea " sau " Domnul meu " , cum spune omul din popor cind vrea sa fie politicos cu tot dinadinsul.
Aceeasi remarca este valabila pentru ceilalti membri ai familiei. Vom spune : " Fratele meu, Daniel " sau " Sora mea , Dana ". Daca aceasta este casatorita vom spune " Sora mea, Dana X " sau se va spune de asemenei " Cumnatul meu , Bogdan Y " sau " Cumnata mea, doamna Maria Z". Copiii sunt prezentati la fel. Despre ai nostri , vom spune " Fiul meu, Daniel " sau " Fiica mea, Maria ". Daca sunt ai altcuiva , vom spune " Paul , fiul familiei X ". Vom prezenta un cuplu spunind : " Domnul si doamna Z ".
In general , vom evita formulele care au intrat in limbajul oamenilor simpli , si care tind sa contamineze pe toata lumea. Auzim frecvent - cuscrul , cuscra , nasicu , nasica. In mediul rural poate suna bine , in mediul urban , nu. Asadar , se va spune : " D-na Luca , mama sotului Ioanei , fiica mea " sau " D-na dr. Graur nasa copiilor mei. " Chiar daca formularea este mai complicata , este preferabila celor de mai sus.
Prezentarea ca si salutul urmat de stringerea miinii pot crea incurcaturi daca o persoana dintr-un grup sau tot grupul nu cunoaste exact regulile ce sunt impuse in aceste situatii. Ca sa simplificam lucrurile ne vom opri asupra unui caz luat la intimplare. O tinara insotita de sotul ei e invitata la aniversarea socrului , in locuinta acestuia ( sau la un restaurant , nu asta este important ). De fata se mai afla o pereche in virsta , o doamna tot in virsta si un cuplu tinar. Ordinea saluturilor sau a prezentarilor , daca tinara nu cunoaste pe nimeni sau o parte din invitati este urmatoarea : primul pe care il saluta ( iar acesta ii da mina ) este socrul , persoana sarbatorita. Urmeaza cele doua doamne in virsta ( ele intind mina in timp ce gazda rosteste numele nurorii sale dar si al doamnelor ) , urmeaza domnul in virsta ( acum tinara intinde mina ) si , in sfirsit , tinara invitata ( miinile se intind simultan ) iar tinarului care o insoteste si a ramas ultimul i se spune numele iar tinara doamna ii intinde mina. Am retinut deci ca initiativa de a intinde mina prima i-a fost permisa doar de trei ori : domnului in virsta , tinerei domnisoare si tinarului domn.
Pentru a va amuza incercati sa deduceti de cite ori are voie sa aiba initiativa intinderii miini sotul ei.
Se pot crea incurcaturi in situatia in care prezentam persoane de aceeasi virsta sau de acelasi rang. Se va spune atunci : " Pot sa vi-l prezint pe domnul Popa , domnule Ivanceanu ? ", alegind pe unul dintre ei , la intimplare. Daca celalalt se va simti ofensat este desigur un snob. Prin analogie , formula se aplica si doamnelor de virste apropiate. Uzanta cere insa sa prezentam domnisoara doamnei.
Cind va este prezentat cineva , se poate intimpla sa nu-i intelegeti sau sa nu-i retineti numele. Ivanescu se tine minte mai usor decit Ivanceanu. In acest caz , cereti pur si simplu sa vi se repete numele. Este mai bine asa decit sa i-l scilciati , lucru penibil atit pentru interlocutor cit si pentru dumneavoastra. Daca preferati o cale mai discreta , asteptati ca persoana care v-a facut prezentarile sa ramina singura si rugati-o sa va mai spuna o data numele cu pricina.
Formulele " sunt incintat sa va cunosc ", " imi pare " " bine " , " imi face placere " sunt inca de o mare actualitate. Uneori , dupa ce se face o prezentare se instaleaza o tacere adinca si stinjnitoare. Este rolul celui care a facut prezentarea sa inceapa o conversatie la care va lua si el parte.

Prezentarea in situatii in care oaspetii stau pe scaune

Cine se va ridica si cine va sta jos ?
Prima regula : un barbat se ridica intotdeauna cind ii este prezentata o persoana. Singura exceptie o constituie infirmii sau bolnavii.
A doua regula : o femeie ramine pe scaun. Aceasta regula poate avea insa derogari. Daca este vorba despre o tinara , ea trebuie sa se ridice cind e prezentata unei doamne sau unui domn cu mult mai in virsta. In general , cind se fac prezentarile sau in cadrul unor discutii , tinerii nu vor sta jos in prezenta persoanelor mai in virsta. Daca este vorba despre un batrin este politicos , dar nu indispensabil , ca si femeile sa se ridice. Daca este vorba despre o doamna in virsta , se va ridica in picioare toata asistenta. Si aici este vorba de tact. Este mai bine sa te ridici in picioare decit sa uiti sa o faci atunci cind situatia o cere.

3.Cum sa te prezinti singur

Multa vreme unica modalitate corecta de a face prezentarile in societate a fost aceea in care intervenea o terta persoana. Astazi , a te prezenta singur - in viata sociala , particulara sau profesionala - nu mai e o indrazneala sau o impertinenta. Autoprezentarea se face de obicei cind numarul de musafiri e prea mare sau , pur si simplu , cind cineva a uitat sa va prezinte. De asemenea , un delegat la un congres trebuie sa se prezinte el insusi vecinilor sai de masa sau de reuniune. Preocuparile comune sunt un motiv in plus pentru a se recurge la o astfel de prezentare.
In acest context , bunele maniere cer ca intr-o societate un domn mai in virsta sa se autoprezinte unuia mai tinar. In schimb , o doamna va evita sa se prezinte singura unui barbat , se va prezenta acesta. Ca sa evite o situatie penibila - o tacere prelungita - se poate prezenta si un tinar unui domn mai in virsta sau unei doamne cu conditia sa nu intinda el primul mina.
In viata profesionala ca si in cea publica autoprezentarea se impune intr-o multime de situatii. Cind intri intr-un birou unde esti necunoscut , cind intri intr-o intreprindere ca reprezentant al unei firme trebuie sa te prezinti directorului sau celui cu care urmeaza sa discuti.Daca o antecamera - secretariat va desparte de persoana pe care urmeaza sa o intilniti , ii puteti transmite o carte de vizita dupa ce v-ati prezentat secretarei.
Alta situatie tipica : Chiar daca persoana care se autoprezinta nu este prea agreabila , nu aveti dreptul sa-i intoarceti spatele. Femeile au mai multa libertate de alegere. Asa ca nu trebuie sa va surprinda faptul ca - aparent fara nici un motiv - o femeie va evita sa raspunda incercarii dumneavoastra de a o contacta. In nici un caz nu vom refuza sa ne prezentam , si nici nu ne vom da un nume fals. Lumea e mica si o intilnire ulterioara este oricind posibila !
Desi nu trebuie sa va autointitulati " doamna " , exista situatii cind prezentindu-va - la telefon , de pilda - acest lucru este necesar. Asa ca veti spune : " Va telefoneaza doamna X , din partea doamnei Z. "
Cum ne autoprezentam ? Aproape ca in prezentarea facuta de un tert. Un barbat va spune : " Permiteti-mi sa ma prezint, Mihai Grigorovici ". Daca este deosebit de curtenitor va adauga o fraza de genul : " Ma scuzati ca trebuie sa ma prezint dar , acum gazda este foarte ocupata imi permit sa o fac singur " sau altceva asemanator , in functie de imprejurari.
Daca intram intr-un birou vom spune : " Sunt inginerul Horia Nicolaescu si doresc sa vorbesc cu domnul ... ". In rest , regulile cunoscute ramin valabile : cel mai tinar se prezinta celui mai in virsta , inferiorul - superiorului , domnul - doamnei. In viata publica exista si exceptii - un vizitator mai in virsta se prezinta directorului care este uneori mai tinar.
Cind te prezinti singur trebuie sa fii foarte atent la enuntarea titlurilor si sa te hotarasti la unul dintre ele : un grad universitar , un grad militar , o profesie - si atit. Va cistiga enorm in ochii tuturor cel care se prezinta simplu - " inginerul X " sau " profesorul Y " si despre care aflam ulterior ca a sustinut un doctorat stralucit si ca este membru corespondent al Academiei Romane. Cel mai elegant mod de prezentare ramine totusi cel in care iti spui doar numele. Dar atentie : intii prenumele - Maria Popescu si nu Popescu Maria ca la scoala.

8 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:01 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

MODUL DE ADRESARE

Este permis sa te adresezi unor necunoscuti ?

" Categoric , nu ! " - raspunde fermecatoarea tinara de douazeci de ani , gindindu-se cu spaima la multele tentative masculine care ii atin drumul de la birou pina acasa.
" Bineinteles ! ", va spune cu un aer natural pensionarul dispus oricind sa le raspunda cu amabilitate celor care nu stiu adresa unui muzeu sau care nu se descurca intr-un cartier.
Conversatia intre necunoscuti nu mai reprezinta demult un act de nepolitete ci dimpotriva. Exista insa mai multe feluri de a intra in contact cu oamenii. A interpela pe cineva poate fi un semn de obraznicie dar si un simplu mijloc de a iesi din incurcatura. Uneori acest demers se rezuma la o simpla informatie , alteori devine o lunga si pasionanta conversatie. Nu ne surprinde faptul ca la cozi , prin parcuri , in statiile de autobuz oameni necunoscuti intra in vorba impartasindu-si parerile asupra unui anumit subiect. Nu e nimic rau in asta cu conditia ca aceasta conversatie sa nu degenereze in cearta.
Intr-un oras strain este absolut normal sa intrebam pe cineva care este drumul spre gara sau cel spre o catedrala celebra. Este suficient sa salutam si apoi , politicos , sa spunem pe scurt ce dorim. Orice om este mindru de orasul in care locuieste si ne va raspunde cu placere.
Odata informatia obtinuta , vom multumi inainte de a pleca in directia indicata. Se poate intimpla insa ca informatia obtinuta sa nu fie absolut exacta. Pentru a nu avea indoieli, e de preferat sa intrebam un sofer de taxi , un vatman , sau un agent de circulatie. Nu trebuie sa ne jenam sa punem astfel de intrebari ; interlocutorul va pierde doar citeva minute. Ne vom stradui sa nu interpelam pe cineva care este foarte in virsta sau , evident , foarte grabit. Un barbat trebuie sa fie foarte prudent daca se adreseaza unei femei. In general , este mult mai simplu sa ne adresam unei persoane de acelasi sex cu noi.
Prin meseria lor , agentii de circulatie , politistii , controlorii de trenuri si tramvaie , hamalii , soferii de taxi , personalul hotelier sunt datori sa dea informatii. Aceasta nu ne indreptateste sa nu spunem " Buna ziua " , " Va rog " si " Multumesc ".
Este permis sa ne adresam vecinilor de plaja , de masa , calatorilor din tramvai , din tren , din avion , sau celor care locuiesc la acelasi hotel cu noi ? De ce nu ? In principiu nimic nu ne opreste sa schimbam citeva pareri despre timp sau despre un eveniment sportiv important. Din nefericire exista prea multi oameni care nu se limiteaza la o conversatie neutra si-si obliga " victima " sa-i asculte depanindu-si toata viata - bolile copiilor , primele iubiri , nenorocirile familiei , certirile cu sotia , relatia cu seful de birou , opiniile sale politice. Salvarea vine totusi cind pisalogul coboara din tren , caci si lucrurile cele mai rele au un sfirsit ...

Chiar daca persoana cu care stam de vorba ne place in mod deosebit , nu se cuvine sa-i cerem numarul de telefon sau adresa , daca ea nu are aceasta initiativa.

Diferenta dintre respect si servilism

De cind e lumea , in fata lui Dumnezeu si a legii oamenii sunt egali. Si cu toate acestea istoria omenirii este de multe ori expresia vanitatii omului. Intre aceasta si etalarea cu ostentatie a titlurilor n-a fost decit un pas.
O data cu revolutia burghezo-democratica din Franta , asistam la abolirea titlurilor nobiliare mostenite din tata in fiu si la inlocuirea lor cu simpla denumire de cetatean. Desfiintarea privilegiilor nobiliare perpetueaza ideea de egalitate. O noua revolutie - socialista de data aceasta - impune la inceputul secolului XX termenul nivelator " tovarase". el simbolizeaza schimbarile radicale care se produc in numeroase tari din Europa si Asia. Cu toate acestea , inegalitatea dintre oameni a continuat sa existe si sa marcheze viata a numeroase generatii de oameni. Nu-i o noutate pentru nimeni faptul ca in absolut toate statele lagarului socialist functia era totul , asa ca intre " tovarase " si " tovarase prim secretar " diferenta era de la cer la pamint. Singura modalitate de a te rupe de acesta realitate oribila era totusi invatatura. La capatul unor lungi ani de studiu , puteai fi numit " tovarase inginer " , " tovarase doctor " , " tovarase profesor ". Drama consta insa in faptul ca multi au facut o facultate impotriva vointei sau vocatiei lor , neavind alta posibilitate de a dobindi o identitate. Titlurile astfel obtinute s-au dovedit a fi adeseori formale.
Bunul simt si aprecierea corecta a efortului depus in scoala ne obliga sa luam in consideratie competenta individului si nu titlul cu care se prezinta. Nu mai e o noutate pentru nimeni ca astazi a prezenta o diploma fara a fi in stare sa faci dovada cunostintelor tale intr-un anumit domeniu nu iti asigura un loc in societate sau o slujba.
Ideal este sa existe o concordanta deplina intre titlu si ceea ce stii sa faci , altfel esti un impostor !
Revenind la viata noastra de zi cu zi , remarcam ca de citiva ani au aparut titluri noi - manager , boss , patron - a caror utilizare ne pune deseori in incurcatura. Nu suna bine nici " Patroane " , nici " Domnule patron " si nici " Boss " sau " Sefule ". Preferam sa ne adresam cu numele de familie al acestuia. Sau daca nu-l stim , pur si simplu cu : domnule. Este nepermis sa-i spui - sefule !
Pe de alta parte , viata ne sileste deseori sa nu beneficiem de titlul dobindit cu greu. sa ne amintim atunci ca numele este mai important decit titlul si ca a uita numele interlocutorului nostru este o mare gafa. Daca atribuim acestuia alt nume decit cel pe care il , are neglijenta noastra este de neiertat. Sa iesim din aceasta situatie adresindu-ne cu un simplu " Domnule draga , ..." sau " Stimata doamna , ...".
O alta situatie este aceea in care nu stim numele persoanei , dar stim ce profesie are. In acest caz vom spune: " Buna ziua , domnule profesor " , " Voi urma sfaturile dumneavoastra , domnule doctor " sau " Proiectul dumneavoastra este foarte interesant , domnule inginer " .
Daca suntem subalterni titlul este absolut obligatoriu. Pacientul va spune : domnule doctor si nu domnule Vasilescu , elevul sau parintele va spune domnule Director si nu domnule Ionescu.
Un semn de politete este sa mai adaugam ceva dupa un raspuns monosilabic - " da " sau " nu " sau " multumesc ". Sa spunem : " Nu , domnule " , " Da , doamna " , " Da , mama " sau " Multumesc , Ana ". De asemenea , nu este recomandabil sa vorbim la persoana a treia. De exemplu " Domnul mai doreste ceva ? " este o formula rezervat personalului de serviciu si nu gazdei. In familie nu trebuie sa acordam celor apropiati titlurile pe care le au. Este hilar ca stapina casei sa-i spuna femeii de serviciu " Ai grija sa aranjezi camera profesorului " cind profesorul este chiar sotul ei. La cealalta extrema se plaseaza cei care uita sa fie politicosi cu subalternii. Auzim adesea : " Vasilescule , da-mi dosarul acela " Se va spune " Domnule Vasilescu , da-mi , te rog dosarul acela".
Sa nu uitam ca orice om are dreptul sa fie numit " domn " si ca folosirea acestui apelativ este in primul rind un semn al educatiei dumneavoastra.

Cum sa ne adresam unei adunari ?

Formulele variaza. La o conferinta , va veti adresa cu un solemn " Doamnelor si domnilor " nu " Doamnelor , domnisoarelor " si domnilor " , cum auzim adesea. La o intilnire cu o echipa de basket , de exemplu , veti spune " Dragi prieteni ". La rostirea unui toast , veti incepe prin a va adresa celor mai importante persoane : " Stimate domnule ministru , stimati oaspeti ". De asemenea in adunarile oficiale va veti adersa in primul rind personalitatilor , incepind cu cele mai marcante. Exista o ierarhie care trebuie respectata si acest protocol poate fi studiat la nevoie.

Tot mai multe persoane apar la TV. Intimidate de reflectoare , de camere de luat vederi acestea uita ca vorbesc pentru milioane de oameni. Putem oare sa acceptam cu simpatie alocutiunile pe care ni le baga pe git persoane infatuate care nu stiu sa ne zimbeasca si nici sa ne spuna un elementar " Buna seara " sau " buna ziua , stimati " " telespectatori " ? Ca sa nu mai vorbim de grija pe care acestea ar trebui sa o aiba fata de ceea ce vor sa ne comunice , de tonul pe care trebuie sa-l adopte in general. De exemplu , oricit ar fi de suparat un deputat ar trebui sa faca un efort ca sa-si controleze nervii si sa se adreseze colegilor sai cu voce calma , fara strigate si invective. Arta oratoriei se invata , iar amatorismul va fi intotdeauna sanctionat de auditoriu. Si inca un amanunt. Nu vei fi niciodata ascultat cu atentie si respect daca apari in public intr-o tinuta neglijenta. Cei care te privesc pot crede ca ai petrecut noaptea intr-o bodega si nu ai mai avut timp sa treci pe acasa , sa faci un dus , sa te barbieresti si sa-ti pui o camasa curata si o cravata.
De asemenea nu este de bun gust , cum cred anumiti demnitari , sa te imbraci strident ( in culori tipatoare , sacouri de catifea ori stofe lucioase , sau si mai rau , imbracati ca niste ginerici in alb din cap pina in picioare ) , " hainele tradeaza omul ".

Cum sa ne adresam doamnelor in societate ?

In acest domeniu au aparut schimbari numeroase fata de codul vechi al bunelor maniere dat fiind ca femeia are astazi alt rol in societate. Ea imparte cu barbatul datoria de a asigura existenta familiei , datorie de care se achita cu multa inteligenta , spirit intreprinzator si mult farmec. In acelasi timp , femeia a devenit o persoana publica - femeia savant , femeia politician. Deosebirea dintre femeile casatorite si celibatare nu mai are nici o semnificatie ( importanta ). In viata sociala si de afaceri se intilnesc femei si barbati de virste diferite. " Fetele batrine " de altadata sunt personaje de roman. Astazi , ele sunt redactori , asistente sociale , medici sau femei de afaceri si duc o viata plina in care nu mai ramine loc pentru plictiseala , tricotat , brodat etc. Femeia din zilele noastre isi primeste prietenii intr-un interior aranjat cu gust de catre ea insasi si isi conduce masina cu dezinvoltura. Unei asemenea femei nu-i mai poti refuza titlul de doamna. Este de la sine inteles ca daca interlocutoarea dumneavoastra este medic , ii veti spune " Doamna doctor " - titlu pe care si l-a cucerit prin studiu indelungat. Corect este deci sa te adresezi cu : doamna director , doamna redactor , doctor , inginer , profesor si nu cu doamna redactoare , doctora , inginera , profesoara. Cit de hilara este pentru noi astazi situatia in care unei femei casnice , casatorita cu un ministru sau cu un medic , i se spune " doamna ministru " sau " doamna doctor " !

Cui si cand putem spune " tu" ?

Poate nu este un alt moment in viata noastra mai drag ca cel al primului " tu " rostit de prima noastra iubire. " Tu " si " dumneavoastra " poate fi frontiera dintre o simpla cunostinta si o calda prietenie. Din totdeauna codul bunelor maniere a delimitat granita dintre " tu " si " dumneavoastra ". Prima regula : tutuirea nu se face decit cind esti sigur ca este bine venita. A doua : tutuirea se face de catre cel mai in virsta , de catre superior si de catre doamna - domnului. La virste apropiate , la cei din medii sociale asemanatoare , cu acelasi grad de cultura este chiar ridicol sa spunem mereu " dumneavoastra ". Dar cred ca nu vom putea niciodata sa spunem cu nonsalanta " tu " batrinului medic care ne-a operat sau profesorului mult mai in virsta care ne-a fost diriginte , chiar daca am terminat o facultate si am devenit colegi de cancelarie.
Insa ce ne facem cu cei care ne interpeleaza , in magazine in special , cu nepermisul , tu. Auzim adesea cu mare neplacere cum ni se spune : Cite salate vrei ? Asta este marfa , nu o fac eu , o vrei sau nu ? Cobori ? Si pentru astfel de persoane exista o solutie eficienta. Incercati sa prelungiti putin discutia si , cu un aer foarte natural , sa va adresati persoanei in cauza cu Dumneavoastra la sfirsitul micului " scketch " - apasind mereu pe cuvintul Dumneavostra veti obtine in mod sigur efectul dorit , daca nu vi se raspunde chiar cu Dumneavoastra macar veti fi tratat cu un Dumneata. In mod gresit se crede ca dinsul , dinsa , dinsii sunt pronume de politete iar el , ea , ei sunt forme ireverentioase. Se va spune : " Am vorbit cu domnul director. El mi-a spus sa revin " si nu " Dinsul mi-a spus sa revin ". Regina Angliei a facut o vizita in Romania. " Ea era insotita de ... " si nu " Dinsa era insotita de ... ".
Azi nu se mai spune parintilor " dumneata " , ci li se spune chiar pe numele mic , in loc de mama , tata. In multe familii , copii se adreseaza simplu : Sanda , Andrei. Daca atmosfera este destinsa si calma , daca relatiile se bazeaza pe respect si afectiune profunda , totul este O.K. Nu este cazul sa ne formalizam si sa consideram familia respectiva prost crescuta.
Soacrelor si socrilor ne putem adresa cu mama si tata. Si lor le putem spune , daca sunt de acord , pe numele mic - Rodica , Florin. In unele cazuri nu se depaseste bariera lui Dumneavoastra. In acest caz ne putem adresa cu Doamna Silvia , Domnule Andrei.

9 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:03 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

ARTA CONVERSATIEI

Conversatia

Pericolul care ameninta orice adunare , in jurul mesei familiale ca si la cel mai select bal este plictiseala. Nici calatoria organizata , nici cel mai fastuos dintre banchete nu sunt scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur impotriva ei este conversatia.

Ce este conversatia ? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile ? Nu , din nefericire ! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie , iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu " la carte du tandres " si ale carui principale etape sunt : tactul , discretia , atentia , insufletirea , amuzamentul , cultura , politetea si sinceritatea. Apar aici , ca in aproape toate manifestarile in comun doua atitudini. Pe de o parte exista unele persoane foarte sigure pe ele , care polarizeaza conversatia , imbatindu-se cu propiile lor cuvinte , vorbind fara incetare si interzicindu-le celorlalti orice participare la discutie. La cealalta extrema , se situeaza a doua categorie : vesnicii tacuti pe care nu ii bintuie nici cel mai mic gind , cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii : " Aveti dreptate " sau cum auzim , mai recent : " Corect ! ". Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist : " In orice conversatie sunt doua feluri de indivizi : pisalogii si victimele ".

Arta conversatiei nu se invata ca niste formule matematice ci este dobindita mai degraba ca o limba straina , respectind citeva reguli si exersind-o la nesfirsit. Dam aici citeva dintre aceste reguli , dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa le acceptati pentru a va comporta agreabil.

Nici o conversatie generala nu se poate prelungi multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o gazda trebuie sa-si faca o datorie din a grupa musafirii dupa niste criterii pe care e bine sa le cunoastem. La acest lucru trebuie sa ne gindim inca din momentul in care facem invitatiile. Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi " hobby ". Daca acestia sunt medici vor aborda , fara indoiala , subiecte de interes comun. De asemenea , daca invitam numai profesori si mai mult decit atit , daca ei sunt si colegi de cancelarie , discutia se va invirti in jurul meseriei pe care o fac cu pasiune. Sa ne imaginam ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert , acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua , vor gasi un motiv sa plece. Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici subiectele medicale , nici cancanurile de spital si nici regulile jocului de " bridge " , de exemplu , care au fost discutate cu aprindere toata seara.

Dar viata ne obliga sa avem si relatii cu oameni cu diverse preocupari. De aceea , de multe ori , invitatiile pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti in dscutii agreabile , accesibile tuturor. sa nu vi se para o exagerare , dar rolul nostru nu este departe de acela al unui regizor. Discutia profesionala nu trebuie sa acapareze conversatia pentru ca scopul ei este altul - acela de a afla lucruri noi , de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa inceapa prin relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale vietii.

Exista insa subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre ele si nu cel mai putin important , este cel al banilor. Daca este permis sa discuti despre pretul unei calatorii , este o gafa sa discuti despre pretul unui cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plingi de lipsa banilor , de necazurile din familie sau de la serviciu. In plus , acest lucru este si inutil - nimeni nu-ti va rezolva problemele ci doar te va compatimi punindu-te intr-o situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri consultatii unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va indica , gratuit , cel mai bun plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceasi casa cu tine. Nimic nu-l va constringe sa-ti dea informatiile pe care firma sa le cumpara cu bani grei.

Cei mai rai dintre toti sunt totusi bolnavii eterni pentru care un medic este oricind binevenit , uitind ca nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii. In plus , nici un medic nu va fi deloc fericit sa dea consultatii in timpul liber. Cu umor , ar putea reactiona ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie : " Va voi examina cu placere , doamna , binevoiti sa va dezbracati." !

Aproape orice avocat sau profesor poate sa va citeze una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor oameni pe care ii intilnim deseori in societate , de a amesteca viata profesionala cu timpul liber.

Banii , grijile familiale sau profesionale , consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea , discutiile despre politica si religie sint considerate tabu , deoarece amindoua sunt prea ferm conturate in mintea omului pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare fara riscul de a degenera in cearta. Si una si cealalta tin de pregatirea , de gindirea omului variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi , in cazul unor discutii aprinse sa urmam exemplul celor care nu-si pierd cumpatul. In acelasi timp , rolul gazdei sau , in absenta ei , al altui invitat este sa schimbe subiectul.

Sa retinem , in concluzie , ca reusita unei petreceri depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care ii cunoastem , numai ca sa scapam de obligatiile pe care le avem.

Arta replicii si conversatia agreabila

Trebuie sa fii intotdeauna atent la ceea ce spui , astfel incit sa nu-ti pui interlocutorul in inferioritate , chiar daca esti mai instruit sau mai informat decit el. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt. Oricit de paradoxal ar parea , in acest " joc " poti capata reputatia unui coseur stralucit. De ce ? Pentru ca a sti sa asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi este o dovada de intelepciune.

Sa respecti opinia celuilalt , chiar daca difera de a ta deorece s-ar putea sa fie intemeiata. Asta nu inseamna sa renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramine deschis , iar dialogul unica modalitate de a-l elucida. Nimic nu te impiedica sa-ti sustii ideea in cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul " Aiurea ! ", " Nici vorba ! " , " Va inselati !" sau " Ce eroare ! ". Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina. Astfel , este mai potrivit sa spuneti : " Iertati-ma , domnule , dar asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta. " In orice caz sa nu ne intrerupem niciodata interlocutorul. Cel care o face este la fel de vinovat ca cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util sa precizam ca este foarte important si cu cine " conversam ". Sa nu discutam fara discernamint cu oricine anumite subiecte , deorece riscam ca spalatoreasa noastra , o femeie foarte cumsecade altfel , sa umple tirgul cu necazurile noastre intime ! Daca nivelul conversatiei ne depaseste , nu deschidem gura ; cel putin nu riscam sa ne facem de ris ! Am asistat la urmatoarea intimplare amuzanta - intr-un grup de intelectuale ce se plingeau de lipsa de spatiu , a nimerit o tinara mai putin scolita care s-a simtit in drept sa intervina : da , aveti dreptate , si la noi e inghesuiala in bucatarie , unul intra , altul iese - e pur si simplu , cum sa va spun ... un trafic de influenta !
Complimentele
Micile complimente intretin conversatia ca si micile cadouri , prietenia. Nu este o ipocrizie sa-i faci un compliment stapinei casei asupra gustului bun al mincarii , chiar daca nu a gatit-o ea. Dar sa-i spui unei femei de saizeci de ani ca ai luat-o drept fiica ei nu este un compliment , ci este o impolitete . Tot atit de nepotrivit ar fi sa-i spui gazdei : " Minunat acest portelan. Cred ca v-a costat destul de mult ! "
A face complimente exagerate este o lipsa de tact , dar a cere sa ti se faca , este o dovada de prostie.
Intilnim deseori persoane avide de complimente , iar expresia englezeasca " fishing for compliments " ( pescuind complimente ) le caracterizeaza foarte bine. Cum sa reactionam ? Pur si simplu cu abilitate - evitam sa fim caraghiosi la rindul nostru , acordindu-le. Cel avid de complimente va deschide discutia pe o tema care-l avantajeaza. Neintrind noi in " joc " , discutia va deveni monolog si prietenul nostru va sfirsi prin a se lauda singur.

Exista in fiecare dintre noi tendinte de a ne autocaracteriza. Adeseori auzim persoane care se simt datoare sa ne spuna : " Eu sunt un om foarte corect ; eu sunt foarte cinstit si discret ; eu sunt foarte punctual ; eu sunt foarte bun in meseria mea. " Dorind sa ne ofere imaginea totala a " personalitatii " lor o completeaza cu ceea ce vor numi ei " cusururi " : " dar am si defecte : sunt prea bun , prea naiv , prea sincer , prea serios etc " !
Sa-i lasam pe ceilalti sa ne aprecieze dupa faptele noastre si nu dupa vorbe. Aceasta categorie de oameni nu obtin increderea celor din jur ci dimpotriva trezesc suspiciuni.

10 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:04 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

continuare:

Ce trebuie exclus dintr-o conversatie

Multi oameni foarte capabili in meseria lor se simt pierduti odata iesiti din cadrul profesional si sufera in societate de un real complex de inferioritate. Pentru acestia , un singur sfat : sa fie atenti la ceea ce se petrece in jurul lor , sa imite sau sa evite ceea ce le place sau nu. Arta conversatiei , cum am mai spus-o , nu se invata dintr-o data.

Sa ne ferim sa tragem concluzii de o banalitate infioratoare , ca : " Ah , femeile " sau " Ah , barbatii , toti " " sunt la fel ". Devenim in mod automat ridicoli. Generalizarile de felul " femeile " , " barbatii " , " patronii " , " bogatii " , " saracii " , utilizate excesiv denota o mare saracie spirituala. Dupa cite am trait in acest secol , ar fi de dorit ca o fiinta ginditoare sa nu se mai lase pacalita de aceasta lene spirituala care trage concluzia " Rusii , " " nemtii , evreii sunt de vina ... ". Sa ne amintim de rezultatul pe care l-au avut in istorie aceste judecati inconstiente.
Este evident ca o concersatie nu poate fi sustinuta prin expresii laconice : " Da " , " Nu ". La fel , o replica prost inteleasa nu te autorizeaza sa lansezi un " Ce ? " , " Cum ? " in loc de " Poftim ? ". In asemenea situatii poti da mai multa amploare intrebarii spunind : " Cum se numea orasul despre care vorbeati ? ".

Este permis sa vorbim despre prietenii care nu sunt de fata ? Sigur ca da , dar depinde cum o facem. Se stie ca despre cei care nu sunt de fata se vorbeste intotdeauna cu placere. Dar nu avem voie sa spunem nici mai mult nici mai putin decit daca ar fi de fata. Mai mult decit atit , este necesar sa le luam apararea impotriva denigratorilor. Interventia noastra ne va pune la adapost de orice calomnie , de orice birfa.
A-i forfeca pe cei absenti este semnul lipsei de caracter chiar daca te ascunzi in spatele unui nevinovat : " Hai sa birfim un pic !". In plus este un joc foarte periculos , caci informatia ajunge mai devreme sau mai tirziu la cei in cauza. Stiind aceasta , inseamna sa fii total lipsit de inteligenta sa o faci , ca doar nu vrei sa ai dusmani de buna voie. Daca este vorba despre prieteni a-i apara devine o datorie de onoare. Abtineti-va sa le transmiteti penibila discutie , alimentind birfa. Prietenii o vor afla oricum de la altcineva , iar daca nu , cu atit mai bine !
Sa limitezi conversatia la a vorbi despre altii este nu numai o impolitete , dar denota si lipsa de imaginatie. Sa faci mereu afirmatii ironice sau glume atit la adresa celor prezenti , cit si a celor absenti , nu dovedeste ca esti spiritual , ci prost crescut.
Daca te-ai simtit bine intr-o societate , dar la proxima ocazie nu mai esti invitat , gindeste-te unde ai gresit , caci ai gresit in mod sigur.

Se poate intimpla ca unul dintre amatorii de calomnii sau glume proaste sa va aleaga drept ascultator. In acest caz , exista o solutie pe cit de eleganta , pe atit de eficace si care nu necesita decit putin curaj. Sa chemati " victima " sa participe si ea la discutie ar fi o lectie ideala pentru birfitori. Chiar daca sunteti rugat , nu va amestecati in certurile dintre parinti si copii , intre indragostiti sau intre prieteni. Ei se vor impaca in mod sigur iar dumneavostra veti deveni tapul ispasitor.

Cum se intretine si cand se termina o conversatie
Despre ce vorbim in societate ? In Europa nu vei trece drept un om cultivat daca te vei limita la discutia despre vreme. In schimb , englezilor le-a intrat in singe acest subiect pe care-l abordeaza ori de cite ori se intilnesc. Conversatia despre vreme are , sa recunoastem , anumite avantaje. Este extrem de usor de intretinut , e agreabila si nu risca sa ofenseze pe nimeni. O multime de alte subiecte pot capta interesul a doi sau mai multi invitati , uneori a intregii asistente : arta , literatura , sportul - cu predilectie fotbalul , situatia politica interna sau internationala si repercursiunile sale asupra destinelor individuale ; ultima carte aparuta sau ultimul model de masina , calatoriile si proiectele de vacanta.

Cum se intretine o conversatie ? Vom avea grija sa nu-l plictisim pe interlocutorul nostru cu o tema de care este strain. Daca nu a citit cartea despre care am inceput sa vorbim , nu vom insista la infinit povestindu-i subiectul. Ne vom rezuma la a face citeva observatii pertinente recomandindu-i-o cu caldura sau cu raceala , de la caz la caz.

Este foarte neplacut sa te lansezi de asemena , in comentarea ultimului film vazut pe ecrane , daca n-ai retinut decit actiunea. Te vei descurca foarte greu cu formule de genul " El o iubeste pe ea , dar ea l-a parasit " sau " frumos film ! M-a impresionat pina la lacrimi ! ". Este important sa te interesezi si sa retii numele actorilor si al regizorului. Vei face o impresie excelenta si toata lumea va avea de cistigat.

De obicei , in orice societate se ajunge si la anecdote. Sa fim atenti pentru ca exista riscul de a povesti aceeasi anecdota acelorasi persoane. O anecdota amuzanta poate sa relaxeze conversatia , cu conditia sa stii cind si cum s-o spui. Mai mult ! Pentru a fi savurata de cei prezenti , anecdota trebuie sa fie spusa cu mult talent si fara ... a uita poanta ! Unii au un talent deosebit de a plasa cind trebuie fraze de genul : " Acesta imi suna ca istoria lui Oscar Wilde care invitat la un banchet .. " sau " I s-a intimplat ceva asemanator lui Mark Twain cind ... " Este suficient ca anecdotele sa se tina lant antrenindu-i pe toti intr-o adevarata competitie pe aceeasi tema. Si deodata vorbeste toata lumea , rumoarea este generala , iar conversatia risca sa moara. Este momentul in care societatea se imparte in grupuri. Unii domni sunt dispusi sa asculte anecdotele picante , de nepovestit in fata doamnelor , dar un om bine crescut se va abtine sa spuna anecdote decoltate. Oricit de mult si-ar cere scuze , oricit de mult haz ar avea , persoana care le spune se compromite. Ni s-ar putea reprosa ca unora " le sta bine " , ca sunt " irezistibili " . Cu riscul de a parea rigizi , nu suntem de acord cu vorbele tari intr-o societate aleasa.
Pentru buna reusita a petrecerii , conversatia trebuie sa ramina antrenanta iar o gazda trebuie sa stie cum sa o faca - sa intervina in dialogul dintre doi interlocutori daca este nevoie , si uneori sa concilieze punctele de vedere divergente.
Un om care stie sa primeasca invitati nu va da niciodata nimanui impresia ca l-a invitat pentru a ului cu propria lui cultura. Pentru toate receptiile , Brillant Savarin a formulat o regula demna de a fi retinuta : " sa inviti pe cineva inseamna sa-i asiguri o stare placuta pentru tot timpul cit va ramine sub acoperisul tau ".
Se spune ca trebuie sa parasesti o petrecere in momentul in care a ajuns in culmea stralucirii. Este cel mai bun mod de a pastra despre ea o amintire placuta. Constatarea e valabila si cind este vorba despre conversatie. Nu exista subiect pe care sa-l poti epuiza si tocmai in aceasta consta farmecul lui. Problema incheierii unei conversatii - ceea ce echivaleaza cu terminarea petrecerii - este foarte importanta. Ea depinde de musafiri , nu de gazda. Dar din dorinta de a participa in sfirsit si ea la discutii , aceasta poate comite mai multe greseli.
Prima greseala : dupa ce a servit toate felurile de mincare si toate bauturile , gazda ar vrea sa se bucure de invitatii sai pentru a sta de vorba linistita si trece la " o curatenie generala " , stringe tot , spala toate vasele , scututra fata de masa etc - cu o ostentatie de care nici macar nu e constienta ! In mod firesc , musafirii simt in acest moment un semnal de plecare. Acum tot gazda comite a doua greseala : incearca cu orice pret sa-i retina. Se simte jignita , implora , ascunde posete , fulare. Chiar daca dorinta de a pleca a invitatilor nu era ferma , acum va deveni pur si simplu din dorinta omului ce se revolta fata de orice constringere. Deci cum trebuie procedat ? Daca suntem gazde se e o masa festiva , cu invitati importanti , ne vom misca foarte rar si incet , dar eficient. Putem stringe tot ce este in plus , putem schimba scrumierele , dar nu cind vrem noi , ci cind se iveste un moment prielnic si nu in mijlocul unei conversatii pasionante. Sa nu ne dorim in acel moment ca totul sa fie " pahar ". O casa deranjata in timpul unei petreceri arata foarte bine. Mai avem la indemina si cealalta solutie , pe care am mai amintit-o : sa lasam musafirii sa participe la pregatirea mesei pentru desert si cafea. Daca gazda da tonul cu naturalete nimeni nu se va simti jignit si vom observa ca sa fii gazda nu este o corvoada , ci o placere. Bineinteles ca nu e vorba de o reuniune pretentioasa. In acest caz trebuie sa apelam la un ajutor din afara. Putem de pilda sa chemama femeia care ne ajuta la curatenie pentru a spala vasele si a ne fi de folos la bucatarie. Nu este exagerat sa angajam doi chelneri calificati care vor face indatoririle gazdei sa fie foarte usoare. In ambele cazuri musafirii vor da acestor persoane mici sume de bani ( dar nu prea mici ).
Celelalte greseli care pot strica o reuniune reusita sunt comise de invitati. A-ti anunta dorinta de a pleca cu voce tare si tinind mortis sa-ti iei ramas bun de la toata lumea , cind vezi ca toti se simt foarte bine , este de neiertat. Sa te retragi discret , sa pleci neobservat , transmitind toate cele bune tutror prin amfitrion este formula ideala. La fel de neplacut este sa insisti cu tot dinadinsul sa se prelungeasca petrecerea , chiar daca simti ca toti ar dori sa fie acasa in pat , sa se odihneasca in sfirsit. S-ar putea sa ai succes , sa se ramina peste limita , dar amintirea acelei nopti pierdute va provoca multa vreme cosmaruri tuturor , inclusiv gazdei.

11 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:06 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

continuare:

Importanta tinutei
Nu putem vorbi despre conversatie - despre arta de a gasi subiecte interesante si de a le sustine cu verva - fara a ne referi la relatia strinsa dintre acestea si felul in care ne prezentam in societate.

Cum mergem , cum ne asezam , cum ne miscam , in timp ce stam de vorba cu cineva ? Acest capitol se va referi in special la citeva lucruri pe care ar trebui sa le evitam cind stam de vorba. Cind suntem in societate nu tinem miinile in buzunare , dar nici pe solduri si nici la spate. Nu ne agatam de un scaun sau de marginea unei mese si cu atit mai putin de interlocutorul nostru sau de un nasture al hainei sale. Cind ne asezam pe un fotoliu sau pe un scaun , stam drept alegindu-ne o pozitie comoda , fara sa ne incrucisam sau sa ne balansam picioarele. Ne vom feri sa ne miscam permanent miinile si sa ne jucam cu degetele. Nu ne vom apropia prea mult de interlocutorul nostru si nu-l vom atinge in cursul conversatiei , chiar daca ea devine palpitanta. Cind vorbim nu ducem la gura nici creionul , nici chibritul si nici scobitoarea.

Daca suntem la masa , facem in asa fel ca sa ocupam un spatiu rezonabil incit sa aiba loc si ceilalti comeseni. Inainte de a vorbi , scoatem tigara din gura , bem fara sa facem zgomot , manincam in tacere. Dar se cade sa completam aceste reguli generale. Vedem adeseori tinere fete ridicindu-si mult fusta deasupra genunchilor mai ales cind este cald. Daca fata despre care vorbim este intr-adevar atragatoare , lucrul acesta nu este dezagreabil. Totusi , buna cuviinta interzice gesturile prea ostentative si cere de pilda femeilor sa se aseze pe fusta. Industria textila ne ofera astazi tesaturi nesifonabile , pentru ca nimeni sa nu invoce sifonarea drept scuza , pentru gestul atit de neelegant de a-ti ridica fusta cind te asezi.

La o receptie , vara , un barbat nu-si scoate haina , fara sa fie invitat sa o faca , iar daca poarta bretele n-o face niciodata. A insoti acest gest de intrebarea : " Imi permiteti ? " este o dovada de proasta crestere , pentru ca faptul este implinit. Ce gazda ar fi aceea care ar raspunde prompt : " Nu ! ".

Intr-o societate , de multe ori , gesturile sunt mai importante decit cuvintele. In principiu , legile ospitalitatii obliga gazda sa indeplineasca musafirilor aproape orice dorinta pentru ca acestia sa se simta cit mai bine. Este insa de datoria invitatilor sa nu abuzeze de aceasta libertate. Oricit de bine crescuta ar fi persoana care ne primeste are si ea o limita a rabdarii. Sa nu o p unem in situatia delicata de a deveni nepoliticoasa , silind-o sa ne interzica anumite gesturi.

Ne putem simti intr-o casa straina "ca la noi acasa", dar sa nu uitam ca nu suntem chiar acasa !

Oamenii sunt prin natura lor egoisti si este normal sa doreasca sa se simta cit mai bine , cu orice pret. Acestia se vor purta cu dezinvoltura fara a tine prea mult cont de cei din jurul lor. Dar sa nu confundam dezinvoltura cu obraznicia ! De aici decurge obligatia musafirului de a cere aprobarea amfitrionului inca inainte de a face anumite gesturi. Nu-l vom pune pe acesta in fata faptului implinit crezind ca niste cuvinte formale : " imi dati voie , nu ? " rostite ulterior va vor califica drept om bine crescut ci dimpotriva ! Vei fi calificat drept ceea ce esti in realitate - un mare badaran.

In tot ceea ce facem iin societate important este sa avem simtul masurii. Nimeni nu te va obliga sa stai cu haina pe tine cind in casa sunt 30 de grade , nimeni nu-ti va interzice sa dai un telefon scurt , sau sa-ti aprinzi o tigara. Dar este o mare diferenta intre cel care a obtinut aprobarea gazdei facind aluzii discrete de pilda : " In casa este foarte cald " sau " Nu mi-am anuntat familia ca intirzii" sau pur si simplu : " In aceasta casa se fumeaza ? " - si cel care isi scoate degajat haina de cum intra in casa , se repede la telefon si nu-l mai lasa din mina sau isi aprinde tigara de la tigara intr-o camera unde sunt copii sau persoane bolnave.

Poate gazda nu va spune nimic dar nu este greu sa ne imaginam ce gindeste !

Aceste sugestii sunt valabile pentru toate ocaziile in care " iesim in lume " , fie ca e vorba de o receptie , fie ca e vorba de o vizita neprotocolara la niste prieteni apropiati sau chiar la membrii familie care locuiesc separat de noi.

Cind tusesti , stranuti sau casti este obligatoriu sa duci mina la gura. Cind stranuti schitezi un vag semn dezolat care inchide incidentul. Este politicos sa ne facem ca nu observam si sa renuntam la atit de obisnuitele : " Noroc ! " , " Sanatate ! " , " Ai sa faci chef !". Se crede ca este politicos sa rostesti aceste formule. Gresit !

A nu-ti privi interlocutorul in timp ce vorbesti cu el trece drept lipsa de respect. Dar aceasta regula nu te autorizeaza sa-l privesti fix si sa-l studiezi din cap pina in picioare.

Cind vrei sa vorbesti cu o persoana care este mai departe de tine , e bine sa-ti stapinesti nerabdarea pina cind gasesti o ocazie favorabila sa te apropii de ea. De asemenea , in societate , nu cinti , nu fluieri , nu fredonezi o melodie , chiar daca esti inzestrat cu o voce fermecatoare. Oricit de serioasa ar fi o discutie , trebuie sa-i acordam interlocutorului nostru un suris amical. Dar sa ne abtinem sa ridem indelung cind povesteste cineva o istorioara , si cu atit mai mult cind o facem noi insine. De asemenea , nu vom ride cind cineva face o mica gafa , deoarece nici noi nu suntem scutiti de asemenea incurcaturi.
Se poate intimpla , ca din anumite motive - de pilda ceilalti invitati nu au sosit inca - un musafir sa nu aiba cu cine sta de vorba. In aceasta situatie o gazda atenta va avea grija sa-i gaseasca celui care se plictiseste o ocupatie agreabila. Ii va oferi ceva de baut , ii va da o revista sau ii va propune sa aculte muzica. La rindul lui , invitatul , va astepta linistit fara sa aiba dreptul de " a-si omori timpul " facind o inspectie prin toata casa si cu atit mai mult sa atinga diferite obiecte ce-i stirnesc curiozitatea. Ne putem uita in biblioteca , dupa ce am cerut voie , dar nu ne vom lua un brat de carti pentru acasa. Vom cere daca dorim , una singura avind grija sa precizam cind o aducem inapoi , si sa o si aducem ! La rindul ei gazda ar trebui sa noteze intr-un caiet pregatit in acest scop - cine , cind si ce carte a luat. Nu va bazati pe memorie ! Procedati la fel cu casetele video sau audio. Daca cineva se simte jignit e de rea credinta.

12 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:06 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

continuare:

Cum ne exprimam
Este de la sine inteles ca trebuie sa amintim referitor la conversatie , citeva reguli privind limbajul pe care il folosim. Coversatia este o excelenta scoala de retorica. Unde am putea sa ne familiarizam mai bine cu arta vorbirii decit intr-un cerc de persoane cultivate ? Sa asculti cu atentie ce se spune , sa te straduiesti sa folosesti un limbaj ales , analizindu-te cu simt critic este cel mai bun mijloc de a-ti imbogati vocabularul si de a-ti largi posibilitatile de exprimare. Frecventarea regulata a unei societati alese dezvolta in acelasi timp spiritul nostru analitic , simtul de observatie si capacitatea de a face o sinteza. In fiecare zi intilnim persoane care nu sunt capabile sa finalizeze o idee. Negasindu-si cuvintele potrivite ele lasa frazele neterminate si povestirile in coada de peste ! Exemplul clasic prin care psihologii demonstreaza dificultatea de a te axprima fara a recurge la semne este cel al scarii in spirala pe care trebuie sa o definesti in putine cuvinte. Din o suta de persoane carora le-am pune intrebarea , abia zece ar reusi sa raspunda fara sa deseneze in aer un tirbuson ascendent !

Exista pe vremuri un joc de societate , pe cit de distractiv pe atit de instructiv. El consta din alegerea de catre gazda sau de catre invitati a unui numar egal de cuvinte , de pilda : cinci cuvinte comune , cinci notiuni abstracte si cinci cuvinte rare , carora participantii trebuiau sa le deas definitii corecte. Plecind de la : covor , sifon , autobuz , floare , melc , trecind prin - incercarea de a defini - metempsihoza , parapsihologia , iubirea , hobby-ul , carisma si ajungind la : rabarba , andiva , babuin , hasis , trufa , jocul poate deveni pasionant. Rar vor putea fi evitate definitiile de genul : iubirea este cind ... . Din pacate acest autentic exercitiu intelectual a fost inlocuit cu altul care-i invita pe cei prezenti sa se exprime prin semne , sa mimeze un cuvint. Acest joc se practica astazi in toate taberele pentru copii , pe culoarele scolilor si la petreceri , constituind doar un mijloc de ditractie , lipsit de elementul instructiv - imbogatirea vocabularului.

Am observat ca din cauza unui vocabular sarac care denota lipsa de cultura , majoritatea oamenilor lasa balta o discutie abia inceputa sau se refugiaza in expresii de o mare banalitate , cum ar fi " E foarte adevarat "," Asa e viata", " Asa e lumea "," Asta este ". Sa ne ferim sa folosim in permanenta expresii ca : " pe cuvint de onoare ! ", " pe cuvintul meu ! "," fantastic ! "," formidabil ! ", " Nemaiauzit ! ", crezind ca ele dau greutate spuselor noastre. Au devenit adevarate ticuri verbale expresiile : " nu stiu cum sa-ti spun " , " ce sa-ti povestesc " , " adica , n-am inteles " , si , trebuie sa recunoastem ca ele sunt reprezentative pentru o larga categorie de oameni care , daca ar renunta la ele , ar constata ca n-ar mai avea nimic de spus. Dar cel mai obositor este felul in care unii isi termina toate frazele cu : " Asta este " , " Ce sa-i faci ? ", " Ma rog " , " In sfirsit " , " Auzi ? " mai ales la telefon. Adeseori , aceste formulari sunt fie agresive , fie cer o aprobare , dar cel mai des , nu au nici un sens , sunt vorbe goale. Ele ranesc pur si simplu auzul , ca zgomotul acului pe o batrina placa de patefon. Trebui sa recunoastem ca ne plictiseste de moarte o discutie presarata din abundenta cu formulari de acest fel : " - Duminica trecuta am mers la ginerele meu , nu-i asa ? Ne-a dus cu masina , stiti ? Si stiti ce s-a intimplat ? Timpul s-a stricat , nu-i asa ? Cu masina noatra , o Dacie , stiti ? Cind ai o duminica libera , nu stiu cum sa-ti spun. " s.a.m.d. .

La frontiera dintre nepolitete si saracie mentala se plaseaza raspunsurile stereotipe : " Da , natural ! ", " Este absolut clar ! "," Nici o legatura ! "," Total exclus ". Cu un brutal - " Nu ma intereseaza " - iti taie vorba , cind spui si tu ceva , pisalogul care te-a silit sa asculti o lunga relatare despre starea sanatatii unei persoane pe care o cunosti vag. In ambele cazuri , esti indreptatit sa te simti ofensat. Este de dorit sa ne cizelam purtarea si vocabularul facind un efort de a ne debarasa de acest balast lingvistic care ne poate plasa in categoria oamenilor prost crescuti.

Limbajul este singurul mijloc de comunicare. Sa facem in asa fel incit sa fim intelesi de toata lumea. E o grosolanie sa vorbesti cu un prieten franceza , de exemplu , cind toti stiu ca prietenul vorbeste romaneste foarte bine. In plus , putem avea surprize dezagreabile , caci e posibil ca cineva din societate sa fi invatat limba respectiva pe genunchii bunicii si sa inteleaga perfect observatia neplacuta pe care ai facut-o la adresa lui. Trebuie sa renuntam la acest obicei prost ca si la semnele conspirative , vorbitul la ureche , clipitul semnificativ din ochi , la gesturile cu mina pe care le credem discrete , intr-un cuvint , la tot ce exclude din conversatie pe ceilalti.

Un loc special il ocupa aici folosirea incorecta a limbii , fie din ignoranta fie din neglijenta. Pentru un om mai putin instruit sau pentru un autodidact , daca sunt constienti de handicapul lor , solutia de a nu se face de ris foarte simpla - ocolesc cuvintele de a caror semnificatie si pronuntie nu sunt siguri. Ideal ar fi sa se lamureasca pe loc intrebind ceea ce nu stiu sau consultind un dictionar. Nu este deloc degradant sa intrebi : ce este napul ; nu-mi este clar termenul de loby ; ce se intelege prin fezabil ? ce este o lipotimie ?

Mai penibila este situatia in care o persoana cu o functie importanta vorbeste incorect. Uneori , momentul este doar amuzant. Dar , cind ne gindim ca suntem un popor care a fost condus atitea decenii de oameni incompetenti si inculti , nu putem sa nu ne intristam. Un director al unui liceu de prestigiu avea mereu dificultati la citirea darii de seama , si , cind ajungea la analiza muncii in ateliere , oscila vesnic intre " maestrii " si " maistri ". Nu a invatat niciodata sa spuna corect maistri ! Folosirea gresita a cuvintelor poate face obiectul unor studii de specialitate. Ma voi opri numai la citeva exemple pe care le-am retinut absolut intimplator , exemple stupefiante si aproape incredibile. Un inalt demnitar este intervievat pe tema cuplului Ceausescu pe care il cunostea indeaproape : " Vorbeau intr-un limbaj marginalizat ", spune acesta. " Cum adica ? " , incearca sa se lamureasca pierit reporterul. " Adica un limbaj de la marginea orasului ! "

In timpul prezentarii jurnalului de actualitati un crainic stranuta. Este omeneste ! El nu trece peste incident , ci se simte dator sa precizeze : " Ma scuzati , este o simpla indispozitie locala ! " Crainica de la jurnalul de actualitati spune cu dezinvoltura : cultul mo'zaic ( nu moza'ic ) !

Il auzim frecvent pe un mare politician spunind : " Avem de rezolvat prioritati de intiia mina " si , mai grav : " Am avut pina acum guverne libertine ! ". In toate tarile cad guverne , poate cad si din cauza libertinajului , dar , in mod cert personajul nostru nu cunostea sensul cuvintului " libertin " - indecent , usuratic , desfrinat. Nu putem folosi un cuvint in sensul dorit de noi pentru simplul motiv ca din ignoranta am crezut ca inseamna altceva ! In cazul de mai sus , cel care l-a utilizat a vrut sa spuna ca precedentele guverne nu au respectat riguros legea , asumindu-si libertatea de a o interpreta. Este cu totul altceva !

A nu se neglija

In orice ocazie si in orice conversatie trebuie sa-ti cunosti locul. Daca invitatul de onoare atrage atentia asupra lui este normal. Dar daca un invitat insignifiant acapareaza intentionat intreaga conversatie , atrage toate privirile spre el , intr-un cuvint se doreste punctul de atractie , aceasta este considerata ca o evidenta lipsa de tact. Sa-ti povestesti necazurile familiale sau intime cu voce tare in fata unei adunari intimplatoare , pe deasupra , sa te arati agresiv fata de ceilalti invitati constituie gafe care nu ne sunt iertate. Sa critici , sa vrei sa corectezi micile manii ale celorlalti instantaneu , inseamna sa te manifesti ca un om marginit. Poti foarte bine sa te abtii de a face unui filatelist remarci dispretuitoare la adresa micilor patratele de hirtie colorata , sa renunti sa tii o conferinta unui fumator asupra pericolului tutunului , sau o alta unui superstitios despre succesele tale obtinute intr-o vineri , pe data de 13.

Daca n-ai inteles ca arta conversatiei este arta de a asculta si de a-ti estompa personalitatea in fata interlocutorului , daca esti incapabil sa te interesezi cit de cit de viata celuilalt , inseamna ca ai inca destul de invatat la capitolul vietii sociale. Sa accepti cu ochii inchisi toate opiniile , chiar daca sint diametral opuse , sa ti le insusesti imediat inseamna sa fii la fel de nedorit in societate ca unul care se opune in mod ostentativ si sistematic tuturor. Conversatia este un schimb viu de pareri intre doua fiinte care se respecta si se stimeaza reciproc. Sa intrebi tot timpul pe vecinul de masa secretul reusitei sale in afaceri inseamna sa te porti ca un egoist nu ca un interlocutor. Sa-ti petreci seara tinind un curs gratuit de morala , sa faci remarci cu acreala docta , inseamna ca esti , in domeniul social , un elev de scoala elementara chiar daca ai mai mult de optzeci de ani. Sa nu-ti recunosti ignoranta intr-un anume domeniu , sau sa ai mereu un raspuns promt si superficial la toate subiectele abordate inseamna sa nu fi inteles inca marele avantaj de a-ti ascunde cultura , lucru ce ii caracterizeaza pe oamenii instruiti , este exact ca atunci cind pentru a-ti ascunde banii trebuie mai intii sa-i ai. Sa-i incarci pe toti cei intilniti cu o cantitate enorma de salutari pentru tot felul de cunostinte comune inseamna sa dai impresia ca vrei - fie sa-ti etalezi relatiile , fie ca-l iei pe interlocutor drept un simplu mesager. Sa fim prudenti in acest domeniu , caci exista inca multi oameni draguti care iau in serios asemenea comisioane si care transmit nenumaratele salutari pe care i le incredintam cu o energie demna de un scop mai bun. Observatia este valabila si pentru cei care retin din conversatie numai ce ii intereseaza si nu scapa prilejul de a-i obliga pe cei din jur sa le faca mici servicii utile. De exemplu auzind ca pleci in strainatate , indraznetul nu va ezita sa te roage imediat sa-i aduci un medicament , sau o piesa de masina , precizind ca acolo costa o nimica toata.

Ca sa incheiem acest spinos capitol trebuie sa reamintim citeva reguli ferme care trebuiesc respectate pentru a purta o conversatie civilizata :

1- Sa nu agresam sau sa enervam interlocutorii prin prea puternica noastra personalitate , bazindu-ne pe excelenta parere pe care o avem despre noi. Sa nu ridicam tonul , sa nu tipam.

2- Sa nu transformam viata sociala intr-un dialog pentru surzi. Se pare ca este un blestem al secolului in care traim. Eugen Ionesco a sesizat si a transcris aceasta " necomunicare " in " Cintareata cheala " plecind de la un manual de invatare a limbii engleze , dar cred ca putea sa plece de la orice banal dialog cotidian. Aparent , ne ascultam interlocutorul dar ne gindim la ale noastre. De aici dramele insingurarii , stressul si tristetea fiecaruia dintre noi. Sa invatam sa-l ascultam pe celalalt.

3- Sa nu ne intrerupem brutal interlocutorul , ci sa asteptam cu delicatete si tact un moment prielnic pentru a ne spune si noi parerea.

4- Sa nu ne amestecam intr-o discutie la care nu suntem solicitati , cu atit mai mult cind intilnim o cunostiinta pe strada vorbind cu altcineva. S-ar putea sa stricam un moment important in viata celor pe care i-am inoportunat ![

13 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:08 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

LOCALURI PUBLICE

In restaurante, cafenele si in localurile publice

De cum intram intr-un local public , toate privirile se indreapta spre noi. O stim cu toii din proprie experienta ! Si parca mai mult ca oricind suntem analizati in mod critic din cap pina in picioare. Ne simtim stinjeniti deseori si avem trac de parca am da un examen. Sa incercam sa-l trecem impreuna , reflectind asupra acelor norme care se impun in astfel de situatii.
Primul lucru pe care trebuie sa-l stiti este ca exita reguli in insasi alegerea unui restaurant.
Daca este vorba despre un local caruia i s-a dus vestea ca se maninca bine si e mereu arhiplin , va retineti din timp o masa mai ales cind aveti invitati. Nu este o dovada de meschinarie sa va interesati de preturile practicate , ci o necesitate. Rezervarea cit si informatiile se pot obtine foarte simplu prin telefon. Astfel , veti putea lua o decizie buna , caci fiecare dintre noi doreste sa le ofere o seara placuta prietenilor sau oamenilor de afaceri cu care lucreaza.
Optiunea nostra ar trebui sa fie dictata numai de preferinte bine motivate. Dar din snobism unii intra numai in restaurante de lux. Pe linga faptul ca ii costa o gramada de bani , se pot pune si in situatii penibile de pilda sa ramina datori. Exista restaurante de diverse categorii pentru orice buzunar. Chiar modeste , unele dintre ele pot oferi mincaruri bune si o ambianta placuta. Va veti informa de la prietenii care ies mai des sa manince in oras. Toate aceste recomandari sunt facute cum am mai spus mai ales celor care au invitati.
Tinuta trebuie sa fie corespunzatoare unei iesiri in lume. Uneori ea este ceruta in mod obligatoriu de anumite restaurante. Tinuta trebuie adaptata la pretentiile restaurantului , dar e bine sa tinem cont si de ocazia cu care am fost invitati , precum si de modul in care se vor imbraca ceilalti comeseni. Doamnele se pot sfatui in prealabil. Vor evita astfel sa semene cu doua gemene imbracate in pulovere identice din pura coincidenta. De asemenea , o tinuta axcentrica poate fi nepotrivita cu ambianta localului. O doamna cu umerii goi , pierduta in niste uriase saloane de marmora insuficient incalzite , iti poate provoca cel mult mila , nu si admiratie. Cea mai potrivita imbracaminte pentru restaurante ramine cea eleganta de oras. Nu te duci in trening la " Athenee Palace " chiar daca ai buzunarele doldora de bani.
Un chelner stilat al unui mare restaurant parizian spunea spre sfirsitul vietii , ca un titlu de glorie , ca nu a permis niciodata unei persoane sa intre in local daca era imbracat in gris , deoarece tinuta de seara era obligatorie !
Nici situatia contrara nu este admisa : sa te imbraci elegant pentru a intra sa maninci intr-un local foarte ieftin. Sa pui in inferioritate niste oameni modesti si cumsecade , inseamna sa fii total lipsit de tact. E probabil ca acesti oameni nici nu ne vor observa , daca ne vom purta firesc , fara ostentatie. Sa nu facem nota discordanta stergind scaunele cu batista , tacimurile cu servetelul , cerind cu voce tare sa ni se schimbe fata de masa etc. Purtindu-ne astfel , chiar imbracati ultraelegant vom dovedi ca noi suntem cei prost crescuti si nu persoanele in salopeta si cu sapca pe cap intre care ne aflam intimplator. Fiecaruia dintre noi i se intimpla sa intre intr-un mediu cu care nu este obisnuit. Sa ne comportam , cu respect fata de obiceiurile locului. Este bine sa trecem neobservati si sa nu ne ocupam de vecini , asa cum nici ei nu se vor ocupa de noi.
Cind intram intr-un restaurant , sa nu trintim usa in nasul celui din spatele nostru , ci chiar sa o tinem , ca sa poata intra si el. E normal ca acesta sa ne multumeasca.
Barbatul care insoteste o femeie are obligatia sa-i deschida usa , lasind-o sa paseasca inaintea lui. Isi conduce invitata la garderoba unde o ajuta sa isi scoata haina.
Doamna poate ramine cu palaria pe cap dar amindoi isi vor scoate manusile. Nu se intra in restaurant cu paltonul , cu palaria pe cap sau cu umbrela in mina, chiar daca vrei doar sa te asiguri ca sunt locuri libere. Cu atit mai mult nu-ti vei pune hainele pe scaunul de alaturi.

Primul care intra in restaurant este barbatul pentru a-si proteja invitata de privirile curioase ale celor din jur si pentru a-i cere sefului de sala sa-i indice o masa libera. Uneori , in lipsa acesteia , esti obligat sa te asezi la o masa deja ocupata. In prealabil trebuie sa ceri permisiunea celor prezenti si sa astepti raspunsul lor. Chiar daca nu sunt deosebit de incintati , acestia nu au voie sa se retraga ostentativ la celalalt capat al mesei. In orice situatie doamna este rugata sa-si aleaga locul pe care-l doreste. Barbatul trage scvaunul pe care urmeaza sa se aseze invitata sa , si ocupa locul de vizavi , daca este liber.
Lista de bucate este consultata de fiecare in parte. Dupa ce s-au hotarit ce vor sa manince si sa bea , domnul este cel care da comanda. O doamna evita sa vorbeasca cu chelnerul , pe tot parcursul mesei.
Daca avem invitati jucam rolul amfitrionului , facindu-le recomandarile de rigoare. Vom alege cele mai bune vinuri si cele mai alese mincaruri. E firesc sa achitam si nota de plata.
Daca la masa iau parte mai multe perechi , comanda va fi facuta de unul dintre barbati , dupa ce a aflat care sunt preferintele tuturor. Asupra platii , decizia se ia dinainte. Se poate face o nota comuna sau separata. Eventualele neintelegeri se rgleaza ulterior intre barbati.
Cind incepem sa mincam , ne asezam confortabil , apropiindu-ne de masa , pentru a nu ne pune sevretul pe genunchi. Il folosim doar pentru a ne sterge buzele , la nevoie , si nu-l impaturim frumos la sfirsit.
Serviciul la masa intra in atributiile chelnerului care le da intotdeauna intiietate doamnelor. Daca in lipsa acestuia barbatul toarna vin in pahare , nu punem sticla pe masa ci in frapiera. Degustam vinurile la inceput si ne decidem asupra celui care ni se pare mai potrivit. Nu uitati ! - Pestele merge cu vin alb , friptura cu vin rosu.
Recunoastem oamenii bine crescuti dupa raritatea reclamatiilor si dupa tonul adoptat cind le fac. Nu sunt admise discutiile in contradictoriu cu chelnerii chiar daca avem dreptate. Nu ne dam in spectacol ! Orice nemultumire se adreseaza sefului de sala sau patronului restaurantului. Fara nervi , fara tipete , fara amenintari.
Masa ia sfirsit numai la dorinta doamnei care va insoteste. Chemati discret chelnerul pentru a achita nota de plata. Verificati-o cu o privire , caci aveti dreptul sa corectati greselile flagrante. Daca se iveste o problema , o rezolvati simplu , cerind lamuriri chelnerului. Veti apela la patron numai daca este absoluta nevoie.
Nu discutati nota de plata cu invitatii dumneavoastra , manifestindu-va satisfactia ca a costat putin sau deceptia ca a costat prea mult. Nu comentati , in nici un caz , faptul ca ati fost incarcat cu doua salate pe care nu le-ati comandat si de care nici nu v-ati atins. Este vina dumneavostra ca nu i-ati atras atentia chelnerului la timp ca ... detestati salata.
La plecare barbatul isi ajuta partenera sa se ridice , tragindu-i scaunul. Ca si la intrare , tot el merge cu un pas inainte , fara a lasa insa impresia ca nu sunt impreuna. La garderoba prima care se imbraca este doamna. Garderobiera nu intervine si nici doamna nu-l ajuta pe domn sa-si puna paltonul sau fularul. Este ridicol.
Ce facem cind suntem singure si vrem sa mincam oras ?
O doamna nu intra intr-un local unde se servesc cu predilectie bauturi alcoolice.

In schimb ii este permis sa intre intr-un restaurant de lux. Nu se pune problema cind este vorba despre o cafenea , o patiserie , un snack-bar. Odata asezata la masa va vorbi numai cu chelnerul , numai acestuia ii va cere sa-i cumpere un chibrit , sau sa-i imprumute o bricheta. Nu va arunca priviri insistente si curioase prin sala , nu se va pieptana si nu-si va retusa machiajul la masa. Toate aceste gesturi pot fi facute inconstient dar ele risca sa fie gresit interpretate , si " imprudenta " - daca e vorba de o imprudenta - risca sa intre in niste incurcaturi penibile. Este infinit mai usor sa previi un conflict decit sa-l rezolvi odata declansat. Oricum sunt destui prost crescuti in jurul nostru ce nu cunosc o norma elementara de politete - interdictia de a te adresa unei femei singure - ca sa le mai dam si noi apa la moara prin gesturi ce par provocatoare.
O doamna sau doua doamne singure intr-un restaurant nu-si vor comanda nici un fel de bauturi tari si ar fi de dorit sa evite chiar si vinul. Daca imaginea unui barbat beat este neplacuta , cea a unei femei ametite este insuportabila.

Situatii speciale la restaurant

Se intimpla uneori sa fim " uitati " dupa ce am facut o comanda. Intr-un local aglomerat acest lucru este explicabil. Nu vom bate cu o moneda sau cu inelul in pahar. Sa retinem cind am vorbit cu chelnerul figura acestuia , sa ne sculam de la masa si sa-i reamintim ca asteptam de mult. O vom face ferm dar fara comentarii agresive si inutile.
Cind ne cade ceva de pe masa , o maslina , o chifla etc si sunt la indemina sa nu consideram o lipsa de distinctie gestul de a le ridica. Tacimul cazut se pune deoparte si se cere altul.
Rezistati la insistentele chelnerului care va ofera un fel rar si costisitor. A intreba : " e proaspat ? , e bun ? " este absolut inutil , ce v-ati astepta sa va raspunda ? Aveti incredere in patron. Numai el raspunde in fata legii - daca asta va consoleaza - atunci cind ajungeti pe patul de spital !
- Cind va place in mod deosebit un fel de mincare transmiteti felicitari bucatarului. Acesta , adeseori va veni sa primeasca multumirile dumneavoastra personal.
- Daca nu va place nimic , nici seviciul nici mincarea , nu faceti o scena personalului din restaurant. Platiti si plecati , nu inainte de a va spune parerea patronului precizind ca veti ocoli in viitor acest local. Nu mai este nevoie sa atragem atentia asupra tonului care va fi deosebit de politicos. Este suficient.
- Ceea ce am platit , dar nu s-a mincat sau nu s-a baut nu se ia acasa. Nici pretentiile pe care le avem de la chelner de a ne face un pachet pentru animalele de acasa , nu fac o impresie prea buna. Este o economie inutila , iar pisicuta noastra in mod sigur nu stie ca am fost la restaurant , deci nu se va supara ca nu i-am adus si ei ceva !
- Un barbat atent va ajunge la restaurantul in care si-a fixat intilnire cu o doamna , cu jumatate de ora inainte. Isi va alege un loc de unde sa poata observa intrarea , pentru a-i iesi in intimpinare. Doamna ar trebui sa respecte cu exctitate ora fixata si sa nu cocheteze cu celebrul " sfert academic ".
- Cind intram intr-un hotel si vedem o cunostinta , ne vom asezam la masa acesteia numai daca suntem invitati. S-ar putea ca aceasta sa astepte pe cineva si din delicatete sa nu o marturiseasca din primul moment. Odata asezati , ne va fi mult mai greu sa ne ridicam si sa ne cautam alt loc in momentul in care simtim ca am devenit inoportuni. Oamenii vin la restaurant nu numai ca sa manince ci si sa stea de vorba. Nu putem sili pe nimeni , ca din politete sa ne accepte prezenta o seara intreaga. Aceasta situatie se poate ivi chiar intre prieteni foarte buni pe care nu ne vom supara ca nu ne-au invitat la masa lor. Au avut probabil motive serioase sa o faca.
Serviti sau serviti-va ?
Reproducem un text dintr-un cotidian , inserat in rubrica " Telefonul de la miezul noptii " :
" - Ce au mai facut tricolorii dupa meciul cu americanii ?
" - Miercuri au vizitat platourile de filmare de la " Universal Studios " , dupa care au servit masa la restaurantul Minion , patronul fiind un roman , mare amator de fotbal. A fost un moment de destindere pentru jucatori , inconjurati de o multime de romani stabiliti in America. "
Din rindurile de mai sus intelegem ca tricolorii nostri , ca sa mai scape de stress si monotonia? jocului , au preluat indatoririle chelnerilor in localul unui patron roman , care le-a oferit acest ... divertisment : si au servit masa ( cui ? ). Poate insa ca autorul articolului nu a vrut sa spuna asta. Poate ca a vrut sa spuna : au mincat , au luat masa la restaurantul Minion si au fost serviti cu multa amabilitate ...
Singurele forme corecte de folosire a acestui verb buclucas sunt : serveste-te ( te rog ) sau serviti-va ( va rog ). Eu servesc masas , eu - gazda sau eu - chelner iar musafirii sunt serviti , se servesc si nu servesc ! Cum va suna : sa mergem sa servim masa la Intercontinental ?

14 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:09 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

continuare:

Bacsisul - o problema delicata

Am stabilit de la inceput ca un om bine crescut este in primul rind un om cinstit , caruia nu-i place sa ramina niciodata dator. El este obligat , prin statutul sau , sa dea mici sume de bani celor ce au salarii modeste sau chiar nu sunt platiti deloc , in schimbul unor servicii marunte. In nici un caz nu se vor da sume de bani pentru a obtine niste avantaje , pentru ca drumul care duce de la mita la coruptie si de aici la dereglarea bunului mers al societatii , este deschis. Un om educat va sti cui trebuie si cui nu trebuie sa dea bacsisuri. Tot el va sti ca nu are voie sa primeasca nimic de le cei din preajma , atunci cind are un salariu onorabil pentru munca pe care o presteaza.
Fiecare tara isi are obiceiurile sale proprii pe care e bine sa le cunoastem cind facem o calatorie.

In Europa se aud voci tot mai numeroase care se ridica impotriva bacsisului. Se recomanda solutia serviciilor incluse. La hoteluri , la restaurante , in turism , se precizeaza de cele mai multe ori faptul ca in nota de plata sunt trecute toate obligatiile clientului. Se intelege ca e vorba de un acord intre patron si salariatii sai. Singura noastra obligatie , in toate tarile in care stim ca exista acest obicei , este de a intreba daca serviciul este inclus sau nu. Dar si in aceste cazuri se recomanda sa lasam chelnerului de exemplu , maruntisul ramas dupa achitarea consumatiei.
Totusi personalul din domeniile pe care le aminteam prefera sa primeasca acesti bani care i se cuvin direct de la client. Sunt bani cinstiti , obtinuti prin efectuarea unor munci nu intotdeauna usoare si nu constituie o pomana din partea noastra. A nu-i da inseamna sa-l lipsesti pe cel care te serveste de salariul care i se cuvine. La noi , in modestele faze de privatizare prin care trecem , au aparut cei pe care ii numim particulari. Patronul insa are niste salriati. Este bine sa intrebam daca serviciile chelnerului sunt incluse in nota de plata , iesind onorabil din incurcatura. Un mic local se poate numi " Ca la mama acasa ! " dar sa nu intelegem ca suntem " la mama acasa " !
Este important sa stim cit trebuie sa dam. Aceste sume nu vor fi nici prea mici nici prea mari. A da bacsisuri exorbitante nu constituie o dovada de generozitate , cum am crede , ci de proasta crestere. Este un gest care da nastere unor comentarii ironice , chiar din partea celor care il primesc si ne face se recunostem parvenitul de la distanta.
A nu da deloc atunci cind e strict necesar , consolindu-te ca cel care primeste are bani mai multi ca tine sau ca nu o sa-l mai vezi niciodata , te califica drept prost crescut , in primul rind fata de tine. Despre cei din jur nici nu mai e cazul sa vorbim.
Cui dam ? Cit dam ?
1. Au dreptul la 10% , 14% , 20% din valoarea notei : chelnerii , soferii de taxi , coafezele , frizerii. Aprecierea sumei se face si in functie de categoria restaurantului. La cele modeste va fi de minimum 10% iar la cele de lux de maximum 20%. Celui care il ajuta pe chelner ii vom da separat un sfert din cit lasam primului.
2. Sumele de bani lasate la aprecierea clientului se dau : garderobierilor , plasatoarelor , baietilor care ne fac diverse comisioane , soferilor de autocar , ghizilor precum si personalului de serviciu dintr-o casa in care suntem invitati.
3. Chiar daca serviciul este inclus in nota de plata este recomandabil sa lasam ceva , in special celor care au servicii mai grele : portarilor , in special celor de noapte , hamalilor , cameristelor , liftierilor , bucatarilor , mecanicilor auto sau chiar receptionerilor de hotel. Nu vom da insa nimic in plus patronului sau directorului unui hotel sau restaurant. Demnitatea unui om este un lucru extrem de pretios la care tinem cu totii foarte mult. Sa nu jignim pe nimeni printr-un gest negindit.
In tarile comuniste bacsisul este interzis de lege. Este aproape inutil sa spunem ca aceasta lege nu se respecta , cica exista o lege nescrisa ce cuprinde regulile si categoriile celor indreptatiti sa primeasca anumite sume de bani din partea clientilor. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca legile comuniste au in vedere un singur mod de retributie - salariul primit de la stat.
In toate tarile din lume este strict interzis sa oferi bani functionarilor publici pentru ca aceste sume sunt considerate mita si , dupa cum am mai spus , mita stimuleaza coruptia. Cel care da si cel care ia intra sub incidenta legii.
Dar a-ti arata recunostinta fata de medicul care ti-a salvat viata oferindu-i un dar sau un buchet de flori este un gest de politete elementara. Il vei face chiar daca medicul are cabinetul sau patricular si pretul pe care l-ai platit pentru tratament a fost substantial.
In Germania , de pilda , bolnavii care s-au insanatosit obisnuiesc sa aduca flori sau dulciuri surorilor sau infirmierelor care i-au ingrijit cu devotament. Dar daca salariatelor respective le-ar trece minte sa ia acasa darurile primite , ar ramine in mod sigur fara serviciu. Despre bani nici nu poate fi vorba , pentru ca fiecare cetatean dintr-o tara civilizata este asigurat pentru cazurile de boala. Gestul de gratitudine care se face este doar semn de buna crestere.
Cum lumea in care am trait - traim ? - nu era - nu este o lume normala , mai ramine de discutat situatia delicata in care suntem siliti sa dam sume de bani sau " atentii " pentru servicii ce ni se cuvin de drept. Aceasta anomalie nu va putea fi niciodata eradicata prin legi deoarece este vorba de sanatatea morala a unei societati. Tot buna crestere si principiile de viata ale fiecaruia dintre noi vor fi capabila sa ne faca sa traim intr-o lume mai buna. De ce nu ne-am gindi putin cind ne " ajutam " copilul premiant - fara ca el sa o merite - la gravele consecinte pe care gestul nostru le va avea in viitor in primul rind asupra lui si apoi asupra colegilor sai. Aceasta dovada de iubire prost inteleasa ii va invata de mici ca orice pe aceasta lume se poate cumpara cu bani. Ce deziluzie le pregatim acestor copii , nevinovati in fond , cind vor intelege ca nu chiar ... totul se poate cumpara cu bani.
Marea majoritate a educatorilor isi fac meseria din vocatie si refuza cu indignare astfel de " stimulente ". Dar ... se intimpla si invers. Faptul ca profesorii sunt prost platiti nu este o scuza pentru un om de buna calitate.
Mai dam un singur exemplu , cu toate ca din nefericire se pot da nenumarate. Un domn ce se pretinde bine crescut " uita " sa dea o mica suma de bani portarului de la restaurant cu toate ca acesta i-a deschis usa si i-a chemat un taxi. Dar , acelasi domn ofera un bacsis portarului de la spital pentru a putea intra la orice ora doreste sau chiar atunci cind spitalul e in carantina si accesul persoanelor din afara este strict interzis. Cu portarul care primeste - adeseori chiar si pretinde - sume de bani pentru a comite o ilegalitate se rezolva simplu : va trebui sa-si caute alt loc de munca. Dar ce facem cu domnul ce este evident un om prost crescut ? Este oare incurabil ? Viitorul societatii in care traim va decide.
Mai ramine problema acelora care s-au obisnuit ca trebuie sa dai un bacsis , oricind li se face un serviciu. Ei risca sa jigneasca oameni cinstiti care nici nu concep sa-l primeasca. Sa retinem ca a da bacsis cuiva este un lucru delicat , ca in toate situatiile cind e vorba de bani. Dar sa dai mereu este un obicei prost pentru care dam vine pe altii ( balcanici , fanarioti , turci ) si ar trebui cit mai repede eliminat din viata noastra. Cum ? Vom vedea !

15 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:09 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

continuare:

Teatrul, cinematograful, concertele, expozitiile

Un spectacol de teatru este intotdeauna o sarbatoare , mai ales daca este vorba despre o gala , o premiera sau un spectacol cu invitati. Daca cinematograful a devenit banal , teatrul si-a pastrat prestigiul de eveniment pa care nu il vezi niciodata de doua ori in acelasi fel. Sa pastram deci la reprezentatiile sale caracterul festiv si sa ne dam osteneala sa ne imbracam elegant , chiar cind ne ducem la spectacol intr-o zi de lucru. Actorii ne vor fi recunoscatori si , oricine cunoaste lumea lor , stie ca atmosfera de sarbatoare ii inspira , ii face sa se simta mai in largul lor si ii stimuleaza sa dea tot ce au mai bun in ei. Un barbat se duce seara la teatru in tinuta inchisa , iar la matinee in tinuta de oras. Daca este vorba despre o premiera sau o gala , se cere tinuta de seara mai ales in primele rinduri sau in loje. In salile de concert doamna poate veni si in rochie de dupa-amiaza sau in orice alta tinuta ingrijita. Barbatul - haina inchisa cu pantalon asortat sau in costum inchis. Ne vom imbraca ingrijit dar fara sa pierdem atita timp incit sa intirziem. Dimpotriva , in aceste cazuri , exactitatea este intr-adevar politetea regilor. Daca totusi am intirziat , este nepoliticos sa-ne croim drum printre spectatori dupa ce a inceput spectacolul. Asteptam sfirsitul actului sau al unei parti simfonice , dupa usa , pentru a nu tulbura sala si numai dupa aceea ne cautam locul. La teatru , in salile de concert sau de conferinte , barbatul va merge inainte pentru a o scuti pe partenera sa de contactul cu primele priviri curioase. Daca se poate tolera , in mod exceptional , la restaurant sau la cinema , sa-ti iei hainele cu tine , acest lucru este absolut interzis la teatru sau la concert. Barbatul isi lasa la vestiar palaria , manusile si paltonul , dupa ce a ajutat-o pe doamna. Daca este admis ca o femeie sa-si pastreze palaria le restaurant nu la fel se intimpla la teatru , deoarece ea ar putea deranja pe vecinii din spate. In loja poti sa-ti pastrezi paltonul , pardesiul cu tine caci acolo exista cuiere. Femeile pot sa-si pastreze palaria. Daca partenera isi corecteaza toaleta in fata onglinzii din vestiar , barbatul ramine discret putin in urma sau alaturi. Poate profita de acest timp pentru a rasfoi programul pe care si l-a procurat. Este neplacut sa-l imprumuti pe al vecinului si mai neplacut este sa-l citesti pe deasupra umarului sau. Daca ai un loc la galerie , scara pune din nou vechea problema a prioritatilor. Barbatul precede sau urmeaza femeia ? Sa spunem de la bun inceput ca latimea scarilor de teatru permite , in general , sa rezolvam problema mergind alaturi. Dar daca trebuie sa analizam problema din punctul de vedere al curtoaziei , o veche regula spune ca barbatul precede femeia cu jumatate de pas la urcat si o urmeaza cu o jumatate de pas la coborire. In sala si pe rindul de scaune , barbatul trece in fata. Ar trebui sa se inteleaga de la sine ca treci prin fata spectatorilor care s-au ridicat. Sa ramii pe scaun in acest caz este nepoliticos , iar cel ce se indreapta spre locul sau trece cu fata la cei ridicati si nu cu spatele. Barbatul lasa doamnei locul cel mai bun , cel de unde se vede mai bine scena , chiar daca acest loc este la stinga sa.
Este de neconceput sa maninci sau sa comentezi in timpul spectacolului. Regula este valabila si la cinema. La concert , nu vei urmari ritmul muzica dind din cap , din mina , sau din picioare si in nici un caz nu vei fredona melodia in timp ce o interpreteaza orchestra. Multe teatre vechi sint construite in asa fel incit din loja se vede la fel de bine sala ca si scena. In acest caz este o lipsa totala de tact sa explorezi cu binoclul decolteul doamnelor sau figurile spectatorilor. El nu trebuie sa fie indreptat decit spre scena sau spre orchestra. Daca doamna care insoteste un barbat nu vrea sa mearga la bar sau in foaierul pentru fumat , acesta va trebui doar sa caute eventual racoritoare si sa se abtina de la fumat. Sala de teatru nu este facuta pentru a lua o masa completa , ci cel mult a minca niste dulciuri , bomboane , alune , inghetata etc si numai in timpul pauzelor.
La teatru ca si la cinema salutam cunostintele cu o simpla inclinare a capului si nu angajam cu ele o conversatie pe deasupra capului spectatorilor. Daca tinem sa ne vorbim , vom profita de antract. Una dintre cele mai mari grosolanii sa parasim sala inainte de sfirsitul spectacolului si sa ne pregatim de plecare in timpul ultimei scene sau fraze melodice , sub pretextul de a cistiga citeva clipe in plus la vestiar. Acasta regula e valabila si pentru aplauzele datorate artistilor. O persoana bine crescuta isi va face o datorie din a raspunde stradaniilor actorilor prin aplauze si nu le va intrerupe pentru a se intoarce acasa cu citeva minute mai devreme. Cealalta extrema , de a face un solo de aplauze dupa incetarea lor , este de asemenea de prost gust. Atunci , cind trebuie sa aplaudam ? La teatru , la sfirsitul fiecarui act sau la sfirsitul unei bucati de virtuozitate speciala. Intr-o sala de concert , la intrarea dirijorului sau a solistului. In schimb , vei face o gafa daca vei aplauda la sfirsitul unei miscari simfonice. Simfonia are de obicei patru parti si se aplauda numai la sfirsit. Daca avem de a face cu un ciclu de lieduri aplaudam la sfirsitul ultimului dintre ele. Nu se aplauda niciodata intr-o biserica. Numai marilor artisti li se ofera sau li se arunca flori. Se pot trimite flori si tinerelor actrite care debuteaza intr-un rol mai serios , in nici un caz cind sunt doar figurante. Nu se manifesta dezaprobarea fata de un spectacol prin fluieraturi , mai ales in timpul desfasurarii lui.
Intr-o expozitie de pictura : iti scoti palaria la intrarea in galerie , te abtii sa rizi in hohote , sa maninci , sa fumezi si mai ales sa comentezi operele in mod dezagreabil. Aceste critici sunt si mai deplasate daca provin de la un om incapabil sa deosebeasca o reproducere proasta de un Rembrant original si ar fi mai indicat sa se abtina de la orice fel de comentarii. Ca peste tot in societate un om poate sa amine ce are de spus pe mai tirziu din consideratie pentru ceilalti vizitatori dar si pentru pictorul adesea prezent. Un om bine crescut poate sa astepte pina ce ajunge in strada pentru a-si enunta propria teorie despre arta , ceea ce nici nu este obligatoriu. Un pictor din secolul trecut a afirmat ca un tablou intr-o expozitie este obiectul care aude cele mai multe magarii din lume !

La pensiune, motel

Nu exista reguli de buna purtare speciale pentru hotel. Peste tot bunele maniere au aceleasi forme. Se aplica la fel de bine intr-un hotel de lux ca si intr-o mica pensiune de familie. Teama resimtita de toti oamenii in fata marilor hoteluri , cu portari galonati , cu lustre stralucitoare nu e intemeiata. In spatele figurii impasibile a portarului de hotel se afla un om capabil ca si tine sa aprecieze politetea. Un mare hotel pe linga unul mic este ca orasul fata de sat. Intr-o pensiune se saluta intrind in sufragerie. Daca e vorba de un cerc mic - te prezinti singur , daca n-a facut-o patronul. Intr-un mare restaurant nu saluti decit persoanele de la masa ta. Daca este o masa mare cu multi oameni vei saluta doar vecinii de masa si le vei face un semn amical cu capul la plecare. Daca ne intilnim astfel de mai multe ori , calea prezentarilor este deschisa si vom avea grija , bineinteles , sa respectam regulile ce se impun.
Intr-un hotel vom lasa hamalul sa ne duca bagajele in camera , vom telefona pentru a cere sa ni se aduca micul dejun , sau pentru a ruga un salariat sa ne duca o scrisoare la posta. Dar si aceasta cu o conditie : sa acordam personalului consideratia necesara. Sa-l rugam politicos , sa-i multumim , sa ii oferim bacsisul corespunzator imediat ce serviciul este facut.

Intr-o statiune sau intr-un hotel te vei purta ca si acasa sau intr-o vizita la prieteni , adica , bine. Nu este nevoie sa-ti schimbi identitatea. Am intilnit in hoteluri oameni care la ei acasa traiau foarte modest iar acolo erau vesnic nemultumiti , facind in permanenta observatii personalului de srviciu. In schimb , tot in hoteluri am vazut si oameni cu o situatie materiala foarte buna , ce acceptau micile neplaceri inerente , cu un zimbet amuzat si , fara sa faca mult caz de ele.
Deci , retinem ca regula generala : sa nu deranjam si sa nu ne purtam dupa principiul , dupa mine potopul. Catifeaua de la draperii nu este pusa in camera ca sa ne stergem cu ea pantofii , becurile de la veioze trebuie sa foloseasca si urmatorilor vizitatori , iar mocheta va arata mai bine daca nu este arsa de resoul pe care ni l-am adus de acasa pentru a ne face o cafea. Mentinem ordine , nu aruncam tigari pe jos , ne facem patul cind ne sculam si aplicam toate celelalte reguli care tin de respectarea bunului altuia. Ne vom feri inainte de toate sa ne deranjam vecinii in orice fel. Un barbat se descopera si saluta in ascensor o doamna chiar daca nu o cunoaste , iar doamnele se pot saluta intre ele cu un suris pe buze , fara a fi obligate sa converseze.

16 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:10 am

Mariko21

Varsta : 36
Sex

Sex :

Localizare : Bucuresti

Popularitate : 40

Puncte ZooZ : 9182

Animalutul meu : Pasaroi frustrat

Smotocel

Numarul mesajelor : 6239
Respectarea regulilor : Codul Bunelor Maniere Rank11-24afb

LOCURILE PUBLICE:

Dupa aceasta calatorie prin labirintul pe care se pare ca-l creeaza respectarea cu strictete a regulilor unei comportari civilizate , s-ar parea ca am ajuns impreuna la capatul drumului. Nu este asa ! Viata de zi cu zi va supune unui examen permanent. Va puteti numi un om civilizat daca regulile despre care am vorbit nu au devenit pentru dumneavoastra a doua natura. Sa stiti cum si cind sa salutati , sa va imbracati corect in orice imprejurare , sa puteti sustine o conversatie in orice cerc pe care-l frecventati , sa stiti sa va descurcati la cea mai sofisticata reuniune sau in cel mai elegant restaurant - sunt tot atitea petre de incercare. Dupa cum am vazut , nici in familie si nici printre cunostinte greselile dumneavoastra nu vor fi tolerate. Mai devreme sau mai tirziu vor fi sanctionate fara mila , iar cercul dumneavoastra de prieteni se va restringe.
Ce e de facut ? Daca pentru inceput totul ar parea o corvoada , cu timpul , veti gasi o placere in a va detasa de acest sentiment siciitor. Convingerii ca trebuie sa va supuneti regulilor bunelor maniere ii va lua locul naturaletea gesturilor dumneavoastra. Asa cum am mai spus , nu exista doua feluri de politete. Daca veti privi strazile pe care le strabateti zilnic , magazinele , oamenii cu care calatoriti in autobuz sau metrou , veti fi uluiti de comportamentul acelora care trec drept bine crescuti , dar nu sunt de fapt , pentru ca nu se controleaza in permanenta.
Domnul care stie sa salute reverentios si sa manince elegant , da din coate , facindu-si loc cu brutalitate cind coboara din autobuz. Un altul care nu uita niciodata sa-si stearga picioarele la intrare , odata aflat la volan va strabate nepasator baltile , stropind toti pietonii intilniti in cale. Doamna care pentru nimic in lume nu ar pune zahar in cafea decit cu clestisorul , nu se sfieste sa pipaie citeva piini pina alege una care i se pare mai proaspata. O alta , pedanta , maniaca in privinte curateniei la ea acasa , nu ezita sa arunce pa strada o coaja de banana sau sa-si goleasca buzunarele de biletele de tramvai adunate cu timpul. Unii isi fac un obicei din a aduna scrumiere si tacimuri din restaurante sau hoteluri , considerindu-le " suveniruri ".
Ne intrebam cum pot sa se comporte astfel niste oameni respectabili , la curent cu bunele maniere. Explicatia este una singura - nu sunt cu adevarat niste oameni bine crescuti. Nimic pe lume nu este bine facut daca se face din obligatie sau de frica. Acasa , teama de ridicol , de observatiile malitioase ale celor din jur ne determina sa ne controlam gesturile si afirmatiile. Adesea , dupa cum am vazut , anonimatul ne da in sfirsit " libertatea " de a face orice vrem. Singurul martor care ne-ar putea sanctiona este propria noastra constiinta. Sa ne amintim de Buratino ! Constiinta este cea care ii spune de fiecare data ca a gresit si tot ea il indreapta pe drumul cel bun. Daca ne-am imagina ca o camera invizibila de luat vederi ne surprinde cind suntem tentati sa gresim , ne-am controla cuvintele si gesturile. Am scapa astfel de multe intimplari neplacute de care ne izbim zi de zi si care ne fac viata imposibila. Cum ne purtam pe strada

Cind iesim din casa , este obligatoriu sa avem un aspect ingrijit. Sa fim curati , pieptanati si imbracati decent. Nu este permisa nici o exceptie de la aceasta regula , chiar daca ne ducem doar pina la piine. Este o strinsa legatura intre felul in care ne prezentam si cel in care umblam : tinuta corpului trebuie sa fie drapta , miscarile firesti , naturale. Sa nu dam din miini fara rost , sa nu alergam imbrincind trecatorii , sa nu ii lovim cu pachetele sau cu umbrela pe care o tinem in mina.
In general , sa nu deranjam pe nimeni cu prezenta noastra. Daca din intimplare lovim pe cineva vom spune politicos : " Pardon ! " sau " Va rog sa ma scuzati ! ". Raspunsul firesc este : " Nu face nimic ! ".
Sa nu privim fix , curiosi , o persoana care ne trezeste interesul - o fata frumoasa , o femeie insarcinata sau , mai grav , un infirm.
Sa ne abtinem sa facem remarci cu glas tare , chiar daca imbracamintea cuiva este mai excentrica.
Sa nu tragem cu urechea si cu atit mai mult sa nu intervenim in discutia a doua persoane chiar daca subiectul ne intereseaza.
Sa nu ingrosam rindurile acelor gura - casca care isi irosesc timpul , asistind la intimplarile strazii - certuri , batai , filmari etc. In schimb , in cazul unor accidente sa nu ne ferim sa dam o mina de ajutor , dar s-o facem numai daca ne pricepem. In cazul bolnavilor de inima care nu trebuie miscati din loc ajutorul nostru le poate fi fatal !
Sa nu fim indiscreti si sa privim in casele oamenilor. Este cea mai mare dovada de proasta crestere. Pe de alta parte nici locatarul n-ar trebui sa se expuna privirilor noastre intr-o tinuta indecenta ( paradisiaca ) , uitind sa traga perdelele.
Daca la o fereastra este o persoana cunoscuta , nu te angajezi intr-o conversatie cu aceasta ci o vei saluta cu un gest amical. Cu atit mai mult , nu-ti vei striga prietenii sau membrii familiei din strada. Folositi telefonul ! Greseli de nepermis

Sunt unele gesturi pe care un om civilizat nu le-ar face in public pentru nimic in lume. Cu toate ca ele par de o mare banalitate , se repeta surprinzator de des.
* Sa nu aruncam nicioadata hirtii sau resturi de mincare pe strada. Sa cautam un cos de gunoi sau sa le pastram pina acasa.
* Sa nu ne ridicam ciorapii in vazul lumii. Sa cautam pentru asta un loc mai retras.
* Sa nu ne pieptanam , sa nu ne dregem fardul , sa nu ne stergem pantofii , sa nu ne curatam unghiile in public. Toate aceste lucruri se fac inainte de a pleca de acasa.
Un om civilizat nu fumeaza pe strada. Daca un barbat cu tigara in gura nu ne socheaza , pentru o femeie gestul este dezagreabil. De asemenea nu este permis sa mincam pe strada. Cu toate acestea , din lipsa de timp , recurgem deseori la serviciile pe care ni le ofera numeroasele chioscuri cu mincare gata preparata. Sa nu pornim pe strada cu mincarea in mina oricit de grabiti am fi.
Aceste reguli si interdictii sunt valabile in toate situatiile in care suntem in multime : tirguri si expozitii , holuri de cinematograf , aeroport , gara , statii de tramvai sau de metrou.
Mersul pe strada

De regula , mergem pe strada alaturi de o femeie sau de un barbat. Daca trotuarul se ingusteaza la un moment dat , daca apare un pasaj sau daca fluxul mare de pietoni ne obliga sa ne despartim de insotitorul nostru politetea ne cere sa tinem seama de citeva reguli elementare : femeia trece inaintea barbatului , virstnicul inaintea tinarului , superiorul inaintea subalternului. Exista si unele exceptii cind procedam invers - la o traversare periculoasa , barbatul isi protejeaza insotitoarea si trece in fata ei intinzindu-i mina pentru a o sprijini.
Un barbat trebuie sa-i ofere ajutorul unei femei necunoscute ? Daca este nevoie , da. Pe o strada taiata de santurile unor lucrari publice , in cazul unei ploi torentiale barbatul nu va trece nepasator pe linga o doamna care se afla in impas. O va sustine sa nu cada pe pamintul alunecos sau ii va oferi protectia umbrelei sale conducind-o pina la un loc adapostit. Sa amintim ca odata rezolvata situatia delicata , el isi va lua ramas bun iar doamna ii va multumi.
Dar mergind pe o strada nu suntem totdeauna in impas. Sa presupunem ca ne plimbam , pur si simplu. De regula locul doamnei este in partea dreapta a barbatului , tot din dorinta de a o proteja , caci bordura strazii e mai aproape de el. Daca vitrinele , de pilda , se afla tot pe dreapta , ea le va putea privi nestingherita. Daca insa acestea sunt pe stinga , cei doi isi vor schimba locurile , de dragul doamnei care nu rezista niciodata ispitei de a fi la curent cu moda.
Daca suntem in grup , sa avem grija sa nu ocupam tot trotuarul ca si cum ne-ar apartine. Nu putem merge alaturi mai mult de trei persoane. Se intelege ca nu vom discuta cu totii in cor , ca nu vom ride in hohote. Daca din grupul de trei persoane face parte un copil , el va fi incadrat de cei doi adulti , daca este vorba despre doi copii , acestia vor sta in stinga si in dreapta adultului. Lucrurile trebuie sa se petreaca astfel pentru ca este bine sa nu ne lasam copii din mina pe strada.
O alta situatie : cind o femeie va fi incadrata de doi barbati , cel mai in virsta va sta in drapta ei. In schimb , intr-un grup de trei , doua femei vor incadra un barbat , locul din dreapta acestuia fiind ocupat de cea mai in virsta.
Daca este vorba despre trei femei sau trei barbatii , persoana mai importanta sau mai in virsta va ocupa locul din mijloc.
In cazul unei circulatii aglomerate grupul nu poate ramine compact. Persoana din stinga , indiferent de sex , le va lasa pe celelalte doua sa mearga inainte. Nu vom proceda asa daca insotim doua doamne. Le vom acorda intiietate si le vom urma indeaproape.
Pe munte sau la urcarea unei scari inguste barbatul trece primul , aruncind mereu o privire in spate spre insotitoarea sa.
Conversatia pe strada

Strada nu prea este un loc potrivit pentru o conversatie. Cu toate acestea ni se intimpla tuturor sa ne intilnim cu o cunostinta si sa schimbam citeva cuvinte. Daca interesele noastre o cer , discutia se poate prelungi. Sa nu raminem in mijlocul drumului , ci sa ne retragem linga o casa sau linga o cabina telefonica cind strada este foarte aglomerata.
Sa presupunem ca ne-am intilnit cu o prietena care merge in directie opusa. Daca aceasta se grabeste si discutia este necesara vom face citiva pasi impreuna.
Cum procedam daca prietena noastra este insotita de cineva ? Initiativa trebuie sa-i apartina acesteia care urmeaza sa faca si prezentarile. Nu ne vom intinde la vorba. Suntem in strada , nu acasa , si , in plus , prezenta noastra intimplatoare i-ar putea stinjeni pe cei doi. La fel stau lucrurile daca ne intilnim cu doi barbati. , dintre care cel putin unul este o cunostinta apropiata. Ne rezumam sa-i salutam. Daca nu beneficiem decit de un salut este semn ca o discutie este inoportuna.
Daca suntem grabiti si nu vrem sa stam de vorba cu cineva , salutam eventualele cunostinte intilnite si ne continuam drumul. In nici un caz nu le vom evita intorcind capul.
Ni se pare necesar sa va sugeram cum trebuie sa procedati in situatia in care stati de vorba cu cineva si un prieten care trece pe linga dumneavostra doreste sa va comunice ceva important. Bunele maniere ne obliga pe toti trei la o anumita conduita : dumneavostra veti face prezentarile , prietenul dumneavoastra va va spune doar citeva cuvinte si isi va continua drumul , cealalta persoana nu intervine in discutie. In nici un caz nu va profita de ocazie pentru a-i solicita ceva noului venit , presupunind ca acesta are o functie importanta. Astfel de persoane " indraznete " sunt foarte prost catalogate in societate , iar daca sunt tolerate in continuare , aceasta se datoreaza delicatetei celorlalti.
Mi s-a intimplat ca unei prietene cu care stateam de vorba pe strada sa i se ofere , iar ea sa refuze , un bilet gratuit la un concert la care as fi mers cu mare placere. Poate parea o prostie dar codul manierelor elegante m-a oprit sa-l cer pentru mine , cu toate ca facusem cunostinta cu amabila persoana cu o clipa inainte.

Continut sponsorizat

1 Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:51 am

2 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:53 am

3 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:54 am

4 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:56 am

5 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:57 am

6 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 10:59 am

7 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:00 am

8 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:01 am

9 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:03 am

10 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:04 am

11 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:06 am

12 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:06 am

13 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:08 am

14 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:09 am

15 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:09 am

16 Re: Codul Bunelor Maniere Vin Oct 26, 2007 11:10 am

17 Re: Codul Bunelor Maniere