Fraise a scris:

Sunt pro avortului atunci cand copilul are malformatii!

• Fetelor, sincer nu va doresc niciuneia sa ajungetzi sa vedetzi cum decurge o astfel de operatzie, mai ales dak fatul are mai mult de zece saptamani. Nu sunt de acord cu avortul in nici unul dintre cazurile pe care le-ati enumerat. Din nefericire in ziua de azi cand lucrurile ar putea fi atat de simple sunt cu mult mai grave. Nu comparam noi ceea ce se intampla in perioada comunismului shi motivele pe care le-ar fi putut avea o femeie atunci sa fak un quretaj, cu ceea ce se intampla acum. Acum motivele pentru care in fiecare zi sute de femei aleg sa ishi omoare copilul sunt in general "indiferentza, incostientza, nepasarea shi lipsa de scrupule", shi macar de ar fi numai atat, saptamanal se gaseshte cate o dobitoaca sa nasca cine stie pe unde, sa ishi arunce copilul la vreo gubela, sa il indese in vre-un wc... Sunt mult mai multe cazuri decat cele mediatizate.

  ---

  Dak mergetzi asha din curiozitate prin cateva clinici particulare o sa vedetzi o gramada de pushtoaice care deja considera k fac ceva normal. De ce? Pentru k deshi exista atatea metode de contraceptie, programe de ajutor pentru mame singure, educatie sexuala in scoli, noi preferam ignorantza. Consider k o sarcina trebuie intrerupta doar in cazurile in care ne afecteaza sanatatea, din punct de vedere fizic sau psihic (in cazul violurilor),sau in cazul in care copilul are vre-o malformatzie ceva sau exista riscul sa aiba probleme dupa nashtere.

  ---

  Multe considera k in primele saptamani nu are nimic dak intrerupem o sarcina, copilul nu e format, e doar o bucata de carne.Nu prea e asha pentru k shi bucata aia de carne "traieshte", prin intermediul nostru e adevarat dar, oare nu e tot asha pana la termen? Dak noi il "simtzim" decat din luna a IV-a, asta nu inseamna k dezvoltarea lui nu e influentzata de starea noastra de spirit, el ne simte pe noi. Simte dak e dorit sau nu.

  ---

  Copiii sunt cel mai frumos, cel mai curat shi cel mai bun lucru din viatza cuiva,sau cel putzin asha ar trebui sa fie. Nu trebuie sa depunem nici un efort pentru a evita o "sarcina nedorita".
  Nu suntem Dumnezeu sa luam sau sa dam viatza dupa bunul plac.
  

Mariko21 a scris:E cam tarziu… Ce facem?

Trebuia sa fiu pe stop de pe 9 August. Dar mi-a intarziat. Mi-a mai intarziat si in alte dati, dar a fost ok. Eram la fel de crispata ca acum, dar de data aceasta am un motiv sa fiu crispata, chiar daca ne-am protejat… Nu dau detalii in aceasta privinta insa…

Am ajuns sa visez la clipa in care ma voi pata de sange, sper sa ma trezesc maine si sa gasesc asternutul pictat in rosu…

Trebuie sa astept pana luni pentru a putea face un test de sarcina, adica pentru a fi sigura ca iese rezultatul cat mai corect. Pana atunci nu stiu ce sa mai fac. Am mers si la biserica sa ma rog sa nu fiu insarcinata. Nu pot sa am un copil, as avorta si nu vreau sa traiesc toata viata simtindu-ma o ucigasa. Acum ceva timp ma gandeam ca daca e sa raman insarcinata decat sa avortez ma sinucid. Asa, nu as trai cu constiinta patata si oricum as ajunge in iad, ca as fi omorat copilul… Dar din pacate a inceput sa imi placa prea mult viata pentru a renunta la ea.

De avortat vreau sa avortez pana in 8 saptamani, daca este cazul. Pentru ca e mai putin riscant mai devreme si nu ar trebui sa vad un puzzle de carne pe o tavita. M-am interesat si de clinica, de pret. Nu stiu insa daca va fi cazul sa fiu internata sau nu. In niciun caz nu vreau sa vorbesc cu ai mei despre aceasta problema. Este problema mea si a iubitului meu si noi o vom rezolva. Daca e sa fiu internata pot face sa coincida perioada cu cea in care plecam la munte… Si oricum ar fi bine dupa aceea sa stau cu el asa ca daca nu trebuie sa ma interneze poate plecam oricum la munte in ziua respectiva sau a 2a zi…

Desi mi-am planuit totul mi-e frica. Mi-e groaza de posibilitatea de a fi insarcinata. Nu ar trebui sa pateasca asa ceva primul meu copil. Nu asa mi-am imaginat ca ar pati… Un copil trebuie sa apara din dragoste, intr-un mediu adecvat, in care sa ii poti oferi anumite conditii (nu doar strictul necesar, ceva mai mult), iar parintii trebuie sa fie pregatiti sa devina parinti.

Ne-om iubi noi, dar nici unul dintre noi nu este pregatit sa avem un copil impreuna, cu atat mai putin sa il crestem. Avem facultati de terminat, avem de gasit locuri de munca in care sa ne afirmam si sa dobandim un anumit statut profesional si material (ok, in cazul meu cel putin). Si oricum, nici nu e garantat ca noi am avea un viitor impreuna. Nu ar fi corect sa ne legam unul de altul printr-un copil. Chiar daca am avea conditiile nu ar fi corect ca intr-o relatie doar copilul sa ii uneasca pe cei doi.

Nu pot avea un copil pana la vreo 25 de ani. O sa fiu egoista si o sa spun adevarul: nu e planificat inainte de 25 de ani! Nu intra inainte de 25 de ani in visul meu din copilarie! Nu poate fi in viata mea…

Acum, nu stiu de ce nu am fost mai atenta atunci… Nu stiu de ce a 2a zi nu am luat pilula de urgenta… Am impresia ca mi-a sugerat, dar oricum, in oraselul de munte in care eram nu cred ca aveau asa ceva. In fond, acolo nici nu au auzit de sosuri de spaghetti la borcan… Nici macar de paste Barilla…

Oricum, e tarziu deja… Si o sa mai scriu pe aici cand aflu ce e de facut…

Roxy a scris:Stiu si cazuri,cazuri in care nici unu dintre ei nu s-au nenorocit sau si-au distrus viata,ba chiar sunt fericiti,fata si-a continuat scoala si e la facultatea de drept.Nimic nu s-a schimbat.Doar faptul ca o alta fiinta nevinovata ocupa putin timp in viata lor.

Ichigo-kun a scris:la varta voastra multe dintre voi habar nu aveti cum sa gatiti bine dar un blow job demn de o profesionista sunt ferm convin

~IDontLoveYou^o_O~ a scris:Da,dar daca n-ai habar...de ce te bagi?
Si cum poti invinovati pana la sange un parinte pentru prostia sau lipsa de GANDIRE a fiicei sale? Sunt vinovati si parintii...dar mie inca mi se par fetele in cauza principalele vinovate.