1 My proses [o_O] Joi Iun 05, 2008 8:57 pm
~IDontLoveYou^o_O~
Varsta : 29
Sex :
Localizare : Constanta
Popularitate : 0
Puncte ZooZ : 5956
Numarul mesajelor : 395
Respectarea regulilor :
Sex :
Localizare : Constanta
Popularitate : 0
Puncte ZooZ : 5956
Numarul mesajelor : 395
Respectarea regulilor :
in general...scriu compuneri bazate pe dragoste si nu numai,dar doar de-astea am in calculator momentan.
Uneori iubirea se transforma prea usor in ura...
O simpla zi de vara.Am eliberat soarele din stransoarea draperiilor inchise,l-am lasat sa-mi mangaie fata chinuita.Aceeasi voce de seara,careia nu i-am raspuns,m-a chemat la masa.M-am imbracat in graba si eram pe cale sa cobor. M-am intors brusc.Uitasem parfumul...Parfumul care imi aminteste intotdeauna de el.O picatura,doua,trei... Trantesc usa de la terasa,fara s-o si inchid.
"Psst!"
Nu-mi dau seama de prima data de unde se aude.Ies pe balcon si ma uit in gradina.Il observ neclar,alergand infantil, dupa un copac.Aceiasi ochi verzi...
Cobor in graba.Avea o pensula cu vopsea rosie in mana.Il strig.Se intoarce brusc,cu un zambet smecheresc.Scrie in graba ceva pe iarba,cu vopseaua rosie.Il observ din departare,alerg dupa el. Nu-l mai prind...iese din curtea scaldata in raze de soare. Ma apropii de locul in care a vopsit niste litere.Observ teiul.Langa teiul meu preferat...Ma asez pe iarba umeda si incerc sa descifrez urmele de vopsea..."Te iubesc!".Ma trantesc pe spate,ocrotita de aroma florilor
de tei. Nu-mi pot ascunde de pe chip zambetul. E prea...e el? E el!Ma iubeste...nu stiam...
Il iubesc?Imi ascund fata intre palme,probabil de uimire.Il iubesc!
Ma ridic si caut in magazia veche un briceag.Ma intorc la teiul meu preferat...Scrijelesc ceva pe scoarta roasa de timp. "Te iubesc!"
Aceeasi voce...Arunc briceagul in iarba si intru in casa. Oricine din familie imi poate observa fericirea pe chip.Macar nu se obosesc sa ma intrebe..oricum nu vor intelege.Urc in camera mea,dupa masa. Ies pe terasa,cu un caiet in mana.Incerc sa scriu ceva...Nu reusesc decat "Te iubesc!".Privesc usor nostalgica teiul inflorit.Ma intorc in camera. Ura terasei ramane deschisa,sa lase o parte din soare sa se apropie si de mine.Ma trantesc pe patul moale,strang usor in brate perna cu aceeasi aroma de parfum.Privirea mi se pierde printre genele inchise,adorm in scurt timp.
Ma trezesc buimaca.Cineva ma striga...Tata?Nu...el...Ma ridic brusc din pat si trec pe la oglinda,imi asez parul usor ciufulit.Ies pe balcon,observ uimita soarele deja aproape de apus.
"Hai afara!"
"Dormeam..." ii raspund ipocrit imbufnata.
"Hai sa stai cu mine!"
Imi intind usor mainile,gratios.Ma asez pe un scaun,langa piatra balconului.Ma priveste usor intristat.Ii zambesc strengareste si imi atintesc privirea asupra aceluiasi tei.Il las sa se aseze pe iarba,sa ma astepte...Ma ridic brusc si
fug.Ii aud rasul,alerg pe scari si...afara...Ma opresc in prag. S-a ridicat de pe iarba. Doar cativa pasi ne despart,imi aplec privirea.Sa'i las sa ne desparta?Merita?
Nu...alerg spre el.Ma ia in brate,in splendoarea amurgului.Imi las rochia scurta fluturata de vant.Ma asez pe jos.Il trag dupa mine,de mana. Privesc norii albi.1,2,3...As avea in gand si altceva...Zambesc,nu-mi dau seama ca ma observa.Ma ridic si ma aplec asupra lui...
"E ultima data cand ma convingi asa usor..." ii soptesc,apropiindu'ma la un centimetru de buzele lui.Ii simt rasuflarea calda pe obrajii mei reci.Isi doreste acelasi lucru ca si mine...Nu...nu acum...Ma ridic brusc.Alerg si ma
asez pe pragul de lemn din fata casei.Vine langa mine,imi ia mana intre palmele lui.
"Daca te duc undeva,promiti sa pastrezi secretul?"
Dau din cap,mirata.Ma ia de mana si incepe sa fuga. Ajungem la un loc ciudat,cu multi copaci inconjurati de stanci.
"Vino!"
Ma duce la un leagan...Se aseaza si il misca usor...Parca din instinct,ma asez langa el si-mi las capul in bratele lui.Imi mangaie parul si ma saruta pe frunte. A apus soarele...
Incerc sa'l iau de gat.Nu ajung...
"Pssst!"
Ma priveste adanc.Coboara pana la buzele mele fierbinti.Am atins ceva rece...buzele lui...Ale mele,ale lui..
S-au contopit intr'un sarut.
Imi las privirea adancita in ochii lui verzi.Ma ridic brusc.
"Se intuneca in curand...Trebuie sa ajung acasa.."
Ma conduce.Imi fura un sarut,ii soptesc la ureche "Teiul..." Zambeste satisfacut.
Ajung in prag si strig dupa el:"A doua oara cand ma convingi usor!"
Intru in casa.Nu ma asteapta nimeni in camera de zi.Urc in camera mea...Imi desfac parul,prins pana atunci cu o singura agrafa.Imi parfumez ultima pagina din caiet. Il iubesc...
Ma suna,peste vreo jumatate de ora.Nu stiu de unde are numarul meu,nu-mi pasa...e el...Vorbim doua ore,nu stiu de unde am atatea cuvinte...Imi afund capul in perna moale. Telefonul imi suna din nou...Prietena mea cea mai buna.
“Ce faci?"
"Doamne...bine fac...am atatea de povestit..."
Ii povestesc totul,cu lux de amanunte.Prea entuziasmata...Nu pare uimita,nu pare fericita.
"Ce s-a intamplat?De ce ai ramas asa?"
"El...nu...nu-ti spun...O sa-ti spulber toate iluziile,n-o sa vrei sa ma mai vezi..."
"Daca tu crezi ca e mai bine pentru mine,spune-mi."
"Desi n-o sa vrei sa mai auzi de el...Trebuie sa stii tot adevarul."
Imi spune tot.Ii inchid brusc,la un moment dat.Nu vreau sa mai stiu...Imi las lacrimile fierbinti sa-mi curga pe obraji,nu dorm deloc.Devine o noapte dureros de amintit... De ce el?De ce trebuie sa fie el cel ipocrit?De ce asa putin timp?
Nu...
Urmatoarele zile raman in casa...Nu pot...nu el...Ma suna,ma cauta...
"Pssst!"
Trantesc usa de la terasa.Nu vreau sa-l mai aud...
Inceteaza sa ma caute,dupa mult timp.Ma hotarasc sa ies afara,intr-o noapte calda de iulie.Privesc luna si umbrele ei,pe cerul instelat.Ma simt prea singura, prea singura intr-o noapte cu luna plina...Ma intorc in casa.Nimic nu-mi face
bine...Adorm...
O alta zi obisnuita de vara.Ciudat..Ma trezesc tarziu...Privesc perna,cu urmele cu umbre negre ale lacrimilor din urma cu cateva ore.Cobor in curte. Privesc teiul,apoi scot un tipat de uimire.
A rasarit un alt trandafir,pe acelasi loc.Ma intind pe iarba umeda,de-abia atinsa de soare.O lacrima imi curge pe obraz.Acolo...candva scria "te iubesc"... Acelasi loc in care l-am cunoscut.Acelasi loc in care i-am privit ochii pentru
prima data cu adevarat.Acelasi loc...in care poate a incercat sa'mi jure ceva... Si totusi,acelasi loc in care m-a convins usor... Naiva!
Ma simt imbatata de soare,secata de lacrimi.Privesc floarea de un rosu aprins. Ii ating usor tulpina,pe care o rup intr'o clipa...Din firul verde se prelinge o picatura rosie.Nu-i mai simt spinii...ramane floarea...Ma trantesc pe pamantul
rece. Imi arunc trandafirul pe fata,cu o miscare brusca. Spinul imi inteapa pielea...O picatura de sange se prelinge si de pe obrazul meu.Se amesteca usor cu lacrimile...
Iau briceagul ramas de mult acolo."Te urasc..." Infig varful briceagului in floarea trandafirului,apoi in scoarta copacului.Il las acolo...
Ma simt plina de un sentiment ciudat.Iubire?Nu...am simtit candva si asta.Nu mai stiu cum e.
Am auzit candva ca iubirea se poate transforma usor in ura...
Intru in casa,trantesc usa de lemn.Nu vreau sa stiu ce las in urma.Nu-mi pasa...pentru prima data,simt ca
nu-mi pasa...
Stiu ce pot,stiu ce urmeaza sa fac.Sunt eu...si pot...
Si stiu si ca iubirea mi s-a transformat in ura...
Uneori iubirea se transforma prea usor in ura...
O simpla zi de vara.Am eliberat soarele din stransoarea draperiilor inchise,l-am lasat sa-mi mangaie fata chinuita.Aceeasi voce de seara,careia nu i-am raspuns,m-a chemat la masa.M-am imbracat in graba si eram pe cale sa cobor. M-am intors brusc.Uitasem parfumul...Parfumul care imi aminteste intotdeauna de el.O picatura,doua,trei... Trantesc usa de la terasa,fara s-o si inchid.
"Psst!"
Nu-mi dau seama de prima data de unde se aude.Ies pe balcon si ma uit in gradina.Il observ neclar,alergand infantil, dupa un copac.Aceiasi ochi verzi...
Cobor in graba.Avea o pensula cu vopsea rosie in mana.Il strig.Se intoarce brusc,cu un zambet smecheresc.Scrie in graba ceva pe iarba,cu vopseaua rosie.Il observ din departare,alerg dupa el. Nu-l mai prind...iese din curtea scaldata in raze de soare. Ma apropii de locul in care a vopsit niste litere.Observ teiul.Langa teiul meu preferat...Ma asez pe iarba umeda si incerc sa descifrez urmele de vopsea..."Te iubesc!".Ma trantesc pe spate,ocrotita de aroma florilor
de tei. Nu-mi pot ascunde de pe chip zambetul. E prea...e el? E el!Ma iubeste...nu stiam...
Il iubesc?Imi ascund fata intre palme,probabil de uimire.Il iubesc!
Ma ridic si caut in magazia veche un briceag.Ma intorc la teiul meu preferat...Scrijelesc ceva pe scoarta roasa de timp. "Te iubesc!"
Aceeasi voce...Arunc briceagul in iarba si intru in casa. Oricine din familie imi poate observa fericirea pe chip.Macar nu se obosesc sa ma intrebe..oricum nu vor intelege.Urc in camera mea,dupa masa. Ies pe terasa,cu un caiet in mana.Incerc sa scriu ceva...Nu reusesc decat "Te iubesc!".Privesc usor nostalgica teiul inflorit.Ma intorc in camera. Ura terasei ramane deschisa,sa lase o parte din soare sa se apropie si de mine.Ma trantesc pe patul moale,strang usor in brate perna cu aceeasi aroma de parfum.Privirea mi se pierde printre genele inchise,adorm in scurt timp.
Ma trezesc buimaca.Cineva ma striga...Tata?Nu...el...Ma ridic brusc din pat si trec pe la oglinda,imi asez parul usor ciufulit.Ies pe balcon,observ uimita soarele deja aproape de apus.
"Hai afara!"
"Dormeam..." ii raspund ipocrit imbufnata.
"Hai sa stai cu mine!"
Imi intind usor mainile,gratios.Ma asez pe un scaun,langa piatra balconului.Ma priveste usor intristat.Ii zambesc strengareste si imi atintesc privirea asupra aceluiasi tei.Il las sa se aseze pe iarba,sa ma astepte...Ma ridic brusc si
fug.Ii aud rasul,alerg pe scari si...afara...Ma opresc in prag. S-a ridicat de pe iarba. Doar cativa pasi ne despart,imi aplec privirea.Sa'i las sa ne desparta?Merita?
Nu...alerg spre el.Ma ia in brate,in splendoarea amurgului.Imi las rochia scurta fluturata de vant.Ma asez pe jos.Il trag dupa mine,de mana. Privesc norii albi.1,2,3...As avea in gand si altceva...Zambesc,nu-mi dau seama ca ma observa.Ma ridic si ma aplec asupra lui...
"E ultima data cand ma convingi asa usor..." ii soptesc,apropiindu'ma la un centimetru de buzele lui.Ii simt rasuflarea calda pe obrajii mei reci.Isi doreste acelasi lucru ca si mine...Nu...nu acum...Ma ridic brusc.Alerg si ma
asez pe pragul de lemn din fata casei.Vine langa mine,imi ia mana intre palmele lui.
"Daca te duc undeva,promiti sa pastrezi secretul?"
Dau din cap,mirata.Ma ia de mana si incepe sa fuga. Ajungem la un loc ciudat,cu multi copaci inconjurati de stanci.
"Vino!"
Ma duce la un leagan...Se aseaza si il misca usor...Parca din instinct,ma asez langa el si-mi las capul in bratele lui.Imi mangaie parul si ma saruta pe frunte. A apus soarele...
Incerc sa'l iau de gat.Nu ajung...
"Pssst!"
Ma priveste adanc.Coboara pana la buzele mele fierbinti.Am atins ceva rece...buzele lui...Ale mele,ale lui..
S-au contopit intr'un sarut.
Imi las privirea adancita in ochii lui verzi.Ma ridic brusc.
"Se intuneca in curand...Trebuie sa ajung acasa.."
Ma conduce.Imi fura un sarut,ii soptesc la ureche "Teiul..." Zambeste satisfacut.
Ajung in prag si strig dupa el:"A doua oara cand ma convingi usor!"
Intru in casa.Nu ma asteapta nimeni in camera de zi.Urc in camera mea...Imi desfac parul,prins pana atunci cu o singura agrafa.Imi parfumez ultima pagina din caiet. Il iubesc...
Ma suna,peste vreo jumatate de ora.Nu stiu de unde are numarul meu,nu-mi pasa...e el...Vorbim doua ore,nu stiu de unde am atatea cuvinte...Imi afund capul in perna moale. Telefonul imi suna din nou...Prietena mea cea mai buna.
“Ce faci?"
"Doamne...bine fac...am atatea de povestit..."
Ii povestesc totul,cu lux de amanunte.Prea entuziasmata...Nu pare uimita,nu pare fericita.
"Ce s-a intamplat?De ce ai ramas asa?"
"El...nu...nu-ti spun...O sa-ti spulber toate iluziile,n-o sa vrei sa ma mai vezi..."
"Daca tu crezi ca e mai bine pentru mine,spune-mi."
"Desi n-o sa vrei sa mai auzi de el...Trebuie sa stii tot adevarul."
Imi spune tot.Ii inchid brusc,la un moment dat.Nu vreau sa mai stiu...Imi las lacrimile fierbinti sa-mi curga pe obraji,nu dorm deloc.Devine o noapte dureros de amintit... De ce el?De ce trebuie sa fie el cel ipocrit?De ce asa putin timp?
Nu...
Urmatoarele zile raman in casa...Nu pot...nu el...Ma suna,ma cauta...
"Pssst!"
Trantesc usa de la terasa.Nu vreau sa-l mai aud...
Inceteaza sa ma caute,dupa mult timp.Ma hotarasc sa ies afara,intr-o noapte calda de iulie.Privesc luna si umbrele ei,pe cerul instelat.Ma simt prea singura, prea singura intr-o noapte cu luna plina...Ma intorc in casa.Nimic nu-mi face
bine...Adorm...
O alta zi obisnuita de vara.Ciudat..Ma trezesc tarziu...Privesc perna,cu urmele cu umbre negre ale lacrimilor din urma cu cateva ore.Cobor in curte. Privesc teiul,apoi scot un tipat de uimire.
A rasarit un alt trandafir,pe acelasi loc.Ma intind pe iarba umeda,de-abia atinsa de soare.O lacrima imi curge pe obraz.Acolo...candva scria "te iubesc"... Acelasi loc in care l-am cunoscut.Acelasi loc in care i-am privit ochii pentru
prima data cu adevarat.Acelasi loc...in care poate a incercat sa'mi jure ceva... Si totusi,acelasi loc in care m-a convins usor... Naiva!
Ma simt imbatata de soare,secata de lacrimi.Privesc floarea de un rosu aprins. Ii ating usor tulpina,pe care o rup intr'o clipa...Din firul verde se prelinge o picatura rosie.Nu-i mai simt spinii...ramane floarea...Ma trantesc pe pamantul
rece. Imi arunc trandafirul pe fata,cu o miscare brusca. Spinul imi inteapa pielea...O picatura de sange se prelinge si de pe obrazul meu.Se amesteca usor cu lacrimile...
Iau briceagul ramas de mult acolo."Te urasc..." Infig varful briceagului in floarea trandafirului,apoi in scoarta copacului.Il las acolo...
Ma simt plina de un sentiment ciudat.Iubire?Nu...am simtit candva si asta.Nu mai stiu cum e.
Am auzit candva ca iubirea se poate transforma usor in ura...
Intru in casa,trantesc usa de lemn.Nu vreau sa stiu ce las in urma.Nu-mi pasa...pentru prima data,simt ca
nu-mi pasa...
Stiu ce pot,stiu ce urmeaza sa fac.Sunt eu...si pot...
Si stiu si ca iubirea mi s-a transformat in ura...
Ultima editare efectuata de catre ~IDontLoveYou^o_O~ in Dum Iun 08, 2008 3:10 pm, editata de 1 ori