in general...scriu compuneri bazate pe dragoste si nu numai,dar doar de-astea am in calculator momentan.



Uneori iubirea se transforma prea usor in ura...





O simpla zi de vara.Am eliberat soarele din stransoarea draperiilor inchise,l-am lasat sa-mi mangaie fata chinuita.Aceeasi voce de seara,careia nu i-am raspuns,m-a chemat la masa.M-am imbracat in graba si eram pe cale sa cobor. M-am intors brusc.Uitasem parfumul...Parfumul care imi aminteste intotdeauna de el.O picatura,doua,trei... Trantesc usa de la terasa,fara s-o si inchid.
"Psst!"
Nu-mi dau seama de prima data de unde se aude.Ies pe balcon si ma uit in gradina.Il observ neclar,alergand infantil, dupa un copac.Aceiasi ochi verzi...
Cobor in graba.Avea o pensula cu vopsea rosie in mana.Il strig.Se intoarce brusc,cu un zambet smecheresc.Scrie in graba ceva pe iarba,cu vopseaua rosie.Il observ din departare,alerg dupa el. Nu-l mai prind...iese din curtea scaldata in raze de soare. Ma apropii de locul in care a vopsit niste litere.Observ teiul.Langa teiul meu preferat...Ma asez pe iarba umeda si incerc sa descifrez urmele de vopsea..."Te iubesc!".Ma trantesc pe spate,ocrotita de aroma florilor
de tei. Nu-mi pot ascunde de pe chip zambetul. E prea...e el? E el!Ma iubeste...nu stiam...
Il iubesc?Imi ascund fata intre palme,probabil de uimire.Il iubesc!
Ma ridic si caut in magazia veche un briceag.Ma intorc la teiul meu preferat...Scrijelesc ceva pe scoarta roasa de timp. "Te iubesc!"
Aceeasi voce...Arunc briceagul in iarba si intru in casa. Oricine din familie imi poate observa fericirea pe chip.Macar nu se obosesc sa ma intrebe..oricum nu vor intelege.Urc in camera mea,dupa masa. Ies pe terasa,cu un caiet in mana.Incerc sa scriu ceva...Nu reusesc decat "Te iubesc!".Privesc usor nostalgica teiul inflorit.Ma intorc in camera. Ura terasei ramane deschisa,sa lase o parte din soare sa se apropie si de mine.Ma trantesc pe patul moale,strang usor in brate perna cu aceeasi aroma de parfum.Privirea mi se pierde printre genele inchise,adorm in scurt timp.
Ma trezesc buimaca.Cineva ma striga...Tata?Nu...el...Ma ridic brusc din pat si trec pe la oglinda,imi asez parul usor ciufulit.Ies pe balcon,observ uimita soarele deja aproape de apus.
"Hai afara!"
"Dormeam..." ii raspund ipocrit imbufnata.
"Hai sa stai cu mine!"
Imi intind usor mainile,gratios.Ma asez pe un scaun,langa piatra balconului.Ma priveste usor intristat.Ii zambesc strengareste si imi atintesc privirea asupra aceluiasi tei.Il las sa se aseze pe iarba,sa ma astepte...Ma ridic brusc si
fug.Ii aud rasul,alerg pe scari si...afara...Ma opresc in prag. S-a ridicat de pe iarba. Doar cativa pasi ne despart,imi aplec privirea.Sa'i las sa ne desparta?Merita?
Nu...alerg spre el.Ma ia in brate,in splendoarea amurgului.Imi las rochia scurta fluturata de vant.Ma asez pe jos.Il trag dupa mine,de mana. Privesc norii albi.1,2,3...As avea in gand si altceva...Zambesc,nu-mi dau seama ca ma observa.Ma ridic si ma aplec asupra lui...
"E ultima data cand ma convingi asa usor..." ii soptesc,apropiindu'ma la un centimetru de buzele lui.Ii simt rasuflarea calda pe obrajii mei reci.Isi doreste acelasi lucru ca si mine...Nu...nu acum...Ma ridic brusc.Alerg si ma
asez pe pragul de lemn din fata casei.Vine langa mine,imi ia mana intre palmele lui.
"Daca te duc undeva,promiti sa pastrezi secretul?"
Dau din cap,mirata.Ma ia de mana si incepe sa fuga. Ajungem la un loc ciudat,cu multi copaci inconjurati de stanci.
"Vino!"
Ma duce la un leagan...Se aseaza si il misca usor...Parca din instinct,ma asez langa el si-mi las capul in bratele lui.Imi mangaie parul si ma saruta pe frunte. A apus soarele...
Incerc sa'l iau de gat.Nu ajung...
"Pssst!"
Ma priveste adanc.Coboara pana la buzele mele fierbinti.Am atins ceva rece...buzele lui...Ale mele,ale lui..
S-au contopit intr'un sarut.
Imi las privirea adancita in ochii lui verzi.Ma ridic brusc.
"Se intuneca in curand...Trebuie sa ajung acasa.."
Ma conduce.Imi fura un sarut,ii soptesc la ureche "Teiul..." Zambeste satisfacut.
Ajung in prag si strig dupa el:"A doua oara cand ma convingi usor!"
Intru in casa.Nu ma asteapta nimeni in camera de zi.Urc in camera mea...Imi desfac parul,prins pana atunci cu o singura agrafa.Imi parfumez ultima pagina din caiet. Il iubesc...
Ma suna,peste vreo jumatate de ora.Nu stiu de unde are numarul meu,nu-mi pasa...e el...Vorbim doua ore,nu stiu de unde am atatea cuvinte...Imi afund capul in perna moale. Telefonul imi suna din nou...Prietena mea cea mai buna.
“Ce faci?"
"Doamne...bine fac...am atatea de povestit..."
Ii povestesc totul,cu lux de amanunte.Prea entuziasmata...Nu pare uimita,nu pare fericita.
"Ce s-a intamplat?De ce ai ramas asa?"
"El...nu...nu-ti spun...O sa-ti spulber toate iluziile,n-o sa vrei sa ma mai vezi..."
"Daca tu crezi ca e mai bine pentru mine,spune-mi."
"Desi n-o sa vrei sa mai auzi de el...Trebuie sa stii tot adevarul."
Imi spune tot.Ii inchid brusc,la un moment dat.Nu vreau sa mai stiu...Imi las lacrimile fierbinti sa-mi curga pe obraji,nu dorm deloc.Devine o noapte dureros de amintit... De ce el?De ce trebuie sa fie el cel ipocrit?De ce asa putin timp?
Nu...
Urmatoarele zile raman in casa...Nu pot...nu el...Ma suna,ma cauta...
"Pssst!"
Trantesc usa de la terasa.Nu vreau sa-l mai aud...
Inceteaza sa ma caute,dupa mult timp.Ma hotarasc sa ies afara,intr-o noapte calda de iulie.Privesc luna si umbrele ei,pe cerul instelat.Ma simt prea singura, prea singura intr-o noapte cu luna plina...Ma intorc in casa.Nimic nu-mi face
bine...Adorm...
O alta zi obisnuita de vara.Ciudat..Ma trezesc tarziu...Privesc perna,cu urmele cu umbre negre ale lacrimilor din urma cu cateva ore.Cobor in curte. Privesc teiul,apoi scot un tipat de uimire.
A rasarit un alt trandafir,pe acelasi loc.Ma intind pe iarba umeda,de-abia atinsa de soare.O lacrima imi curge pe obraz.Acolo...candva scria "te iubesc"... Acelasi loc in care l-am cunoscut.Acelasi loc in care i-am privit ochii pentru
prima data cu adevarat.Acelasi loc...in care poate a incercat sa'mi jure ceva... Si totusi,acelasi loc in care m-a convins usor... Naiva!
Ma simt imbatata de soare,secata de lacrimi.Privesc floarea de un rosu aprins. Ii ating usor tulpina,pe care o rup intr'o clipa...Din firul verde se prelinge o picatura rosie.Nu-i mai simt spinii...ramane floarea...Ma trantesc pe pamantul
rece. Imi arunc trandafirul pe fata,cu o miscare brusca. Spinul imi inteapa pielea...O picatura de sange se prelinge si de pe obrazul meu.Se amesteca usor cu lacrimile...
Iau briceagul ramas de mult acolo."Te urasc..." Infig varful briceagului in floarea trandafirului,apoi in scoarta copacului.Il las acolo...
Ma simt plina de un sentiment ciudat.Iubire?Nu...am simtit candva si asta.Nu mai stiu cum e.
Am auzit candva ca iubirea se poate transforma usor in ura...
Intru in casa,trantesc usa de lemn.Nu vreau sa stiu ce las in urma.Nu-mi pasa...pentru prima data,simt ca
nu-mi pasa...
Stiu ce pot,stiu ce urmeaza sa fac.Sunt eu...si pot...
Si stiu si ca iubirea mi s-a transformat in ura...

waw faina povestea...dar sunt curioasa...ce adevar? :D:D:D
akum sti uh...next next :>:>:>

nu...nu e niciun next )
observi k topicul se numeste *my prosES*...adik proze din'astea scurte,nu ficuri...
o sa mai pun si altceva

Deci pune pls si altele dar scrie`le altfel..nustiu..altfel k imi fug ochii

nu inteleg la ce te referi
spatiul dintre randuri? e din cauza word'ului
o sa incerc sa editez )




O ultima zi



Am ramas acolo,cu pasii umbriti de vant. Asfaltul prafuit
lucea pe alocuri,in bataia soarelui. Stateam la umbra…priveam in gol.Imi
simteam bataile inimii la fiecare rasuflare. Tocmai trecuse si se indrepta spre
poarta. Imi lasasem privirea pierduta in ochii lui doar pentru o clipa.Nu
realizam…
Mi-am lasat sentimentele sa zboare si sa se astearna pe
fiecare colt umed. In urmatoarele clipe am uitat… Radeam.Aveam un zambet
mort,parca sters cu un burete sangeriu,doar pentru mine. Eram prea ipocrita…Nu-mi
dadeam seama. Nu-mi ascultam indeajuns soaptele disperate. Nu stiam…
M-am trezit din visare in timpul crepusculului. Era ultima
zi,totusi… Disparuse. Pe poarta… Am stat…nu i-am facut cu mana.Imi taram pasii
spre casa,prea tacuta.Vorbele erau de prisos deja. L-am lasat…l-am lasat sa
plece,fara niciun gest. Am trecut pe langa un perete cojit de vreme.Mi-am
deschis ochii brusc…Am privit in zadar reflexia crengilor sinistre pe geamul
aburit. Nu a aparut…
Am tacut pana la primul pas pe scari,nu meritam sa
vorbesc.Un zgomot usor…Am trantit usa si mi-am lasat lacrimile sa curga siroaie
pe perna inca imbatata de parfum.Am luat un stilou prafuit cu cerneala neagra
si am scris ceva pe un plic al unei scrisori vechi.O lacrima a patat semnul cel
mai valoros.Am aruncat plicul intr-un colt al camerei…
Eram secata de lacrimi. O zi,a doua…a treia… Nu era…Nu
aparea…
Ramasese doar o umbra a ceea ce a fost candva,a ceea ce
cunosteam candva. Ma urmarea… Cu fiecare pas,simteam aceeasi mustrare pe umeri.
De ce n-am facut mai mult? De ce l-am lasat asa? De ce m-am multumit cu atat?
Doar vina mea… Pentru prima data eram fericita cand stiam ca
sunt trista. Eram fericita, pentru ca am avut ocazia sa-l cunosc…
Si de ce l-am pierdut? N-a fost suficient… O simpla raza de
soare nu e de ajuns pentru o floare inecata in picaturi de ploaie. Un simplu
zambet nu e de ajuns sa acopere o mare de lacrimi…
Deschid sertarul aceluiasi birou. O seara de iunie… Am ramas
mult timp cu privirea pierduta in zare,pe geamul intredeschis. M-am inecat usor
in ochii lui. Am ramas de mult acolo,macar cu o parte din mine.N-am fost mult
timp constienta. Si nu l-am mai vazut de atunci… Multi ani. Ii fac cu mana,in
zadar.Iluzia e prea pustie ca sa-mi descopere teama. Aceeasi teama…Am
simtit-o…nu voiam sa-l pierd. A iesit pe poarta…si nu s-a mai intors. Atatia
ani… Nu l-am mai vazut de atunci. Mi-a ramas pe piept buretele sangeriu, care
reinvie la fiecare zambet fals. Nu mai stiu sa plang. Mi-am uitat lacrimile
undeva, intr-un loc stingher,odata cu zambetul si pasii lui. Mi-a injunghiat
inima pe dinauntru. M-a lasat sa traiesc in zadar.
Si totusi m-a avertizat…Era o vara,era o scara…erau doi
copii dar doar o inima avea sa moara…

ma refeream ca u skriai ceva de genul:

O simpla
zi de vara.Am eliberat soarele din stransoarea draperiilor inchise,l-am lasat sa-mi mangaie fata chinuita.

Ma rog..am dat un exemplu..nu stiu sigur daca asa era fraza anyway e bn qm ai fkt akm bv geniu mik. Skrii sooper nexttttt \/

wow...esti super talentata..peste cativa ani o sa gasesc la diverta o carte scrisa de tn

)
ma bucur k va plac ><
o sa mai pun cate ceva...

Si inca se pierd…intr-o
lume deja pierduta…








Pasii mi se pierdeau in vant.M-am trezit intr’un abis al
tacerii. Nu intelegeam ce se intampla in jurul meu,privirea mi-era grabita de o
imagine fugara. Ma simteam prea ciudat ca sa mai spun ceva,ca sa mai incerc sa
mai caut pe cineva in locul acela imens pe care nu-l cunosteam.


M-am intins pe pamantul rece.Pamant?Nu stiu.Era ceva…doar
ceva.Ceva ce simteam,nu stiu ce anume.Era ireal.O picatura rosie intr-o mare
cafenie.Doar o floare..


Privirea mi se pierdea undeva in zare. Ramanea atintita pe
cerul violet.Crepusculul pe care nu l-am mai intalnit de ani de zile.Eram prea
ciudata ca sa mai pot iesi din casa…


Nu stiu cum am ajuns aici. Am deschis o carte in fuga.
Cautam ceva. Am ramas blocata, priveam in gol.Am simtit din nou aroma acelui
parfum.Am inchis ochii si m-am trantit pe patul moale,cu cartea in brate.
Inspiram adanc,imi doream din nou mireasma aceleiasi taceri,aceluiasi zambet pe
chipui lui.Ma incapatanam.Nu voiam sa-l mai cunosc,desi sufletul imi cerea altceva.
Stiam ca nu se poate ascunde de mine.Nici eu nu ma puteam ascunde de el.
Continuarea nu o mai stiu.Imi amintesc doar ca am adormit usor,invaluita intr-o
aroma de levantica si liliac.


M-am trezit aici…In locul asta pustiu.Imi auzeam pasii
printre frunzele pe care nu le puteam atinge. O picatura de apa a lovit o
frunza inca verde.De unde a aparut?Mi-am atins obrazul stang si am constatat cu
uimire ca e umed…


Alergam in departare.Voiam sa ies de acolo…


Ma simteam ca de fier. Lacrimile nu mai aveau niciun efect
asupra mea.Soarele mai fierbinte ca de obicei imi ardea obrajii rosii. M-am
oprit brusc,in fata unei prapastii.Pe marginea cealalta am observat un
trandafir negru.Am cazut in genunchi,mi-am acoperit ochii cu palmele.Nu din nou
aceeasi imagine…


Mi-am amintit mai mult decat as fi vrut. Stiam de ce
plang,stiam de ce vreau sa dispar macar pentru ceva timp de pe fata
Pamantului.Imi stiam orice motiv. Stiam sa traiesc…


M-ai impins pe malul a ceva ce nu am vrut vreodata cu
adevarat sa cunosc. Acum stiu… Si-mi pare rau…Nu pot sa scap,pentru ca e o lume
pierduta de mult. O lume ireala,care ma tine prizoniera ca intr-un clopot de
sticla.Stii de ce m-ai adus aici,desi e vina mea. O lume in care nu voi mai
avea lacrimi si nu voi simti nicio durere.


Asa mi-am dorit,desi nu mi-am dat seama.Voiam sa dispar…Am
primit ce am cerut. Am disparut intr-o lume uitata.Asta imi doream? Nu…doar
asta merit…


Nu te-am lasat sa te bucuri de mine.Am fost prea egoista… Am
primit ce merit… Am ramas prizionera intr-o lume de mult pierduta.


Am ajuns la acel trandafir negru.L-am lasat udat de lacrimi.
Am scos un cutit din buzunar.Mi-am scrijelit ceva langa locul inimii.Stiu ca nu
vei vedea niciodata…


Am adormit langa prapastia ce parea infinita.Mi-am simtit
din nou pasii purtati de vant pe o lume ireala…


Crezi ca e ceva ce-mi face rau numai fizic? Nu..m-a ajutat
sa ma introvertesc.Vad totul altfel acum. Nu e nimic material… Doar eu pot
simti si stiu cum e. Am primit ce am vrut. Ai facut ce am vrut.Poate ca
suferi,la fel ca mine.


Nu pot sa stiu,atat timp cat sunt prinsa intr-o lume
pierduta,in care sentimentele mi-au fost furate si ascunse in buzunarul celui
mai inalt liliac pe care mi l-ai furat intr-o noapte senina de vara. M-ai lasat
macar sa-mi simt pasii,care inca se pierd in noaptea pustie,in cautarea unei
lumi reale.Tu ma tii prizionera…tu mi-ai pierdut pasii…

chiar dak n-a mai trecut nimeni pe-aici..
something new...


Inger si demon


Seara dulce de septembrie. Pe patul fierbinte,isi asteapta zburatorul. Rosie in obraji si cu privirea pierduta undeva intr-un zambet demonic,strange in mana o bucata de cearceaf imaculat. Inchide pentru un moment ochii,o clipa suficienta ca sa-l auda venind si sa-i simta rasuflarea calda pe piept. O acopera cu o esarfa subtire de matase si se napusteste asupra ei cu saruturi fierbinti si pasionale,ca'ntr'o seara de vara tarzie. Printre gemete si rasuflari tulburatoare de placere,ii infige usor unghiile in ceafa in timp ce-si foloseste farmecul ca sa-l atraga pe veci la ea. Parfum de ispita si ganduri indraznete aburesc fereastra etajului zece al unui bloc uitat de vreme,la miezul unei nopti de toamna.
Tanara clipeste si inspira adanc,dupa care ii arunca o privire impunatoare, dominata de reflexe rosiatice. El tresare si o lipeste de perete,sarutand-o salbatic printre batai tensionate de inima. O muzica lenta porneste in surdina,odata cu primele picaturi de ploaie pe fereastra intredeschisa.
Nu-s constienti,pierduri in iubire,dorinta,fantezie... Cuprinsi de aripi negre si ganduri erotice,dependenti de dragoste si salbaticie,sunt dedicati unul altuia si desprinsi de realitate. Fata scoate un sunet infiorator si in timp ce-i saruta gatul amortit,niste colti indrazneti se ivesc incet printre picaturi de sange si priviri intense.
I s-a dedicat lui,s-a lasat cuprinsa de dor si nerabdare in fiecare seara,plina de iubire...s-a lasat sa fie a lui...doar prizionera unui demon.
Printre emotii,dorinte si fantezii desarte,spre vise nedorite si ganduri ascunse,un inger si un demon se pierd din nou in noapte,uniti pe viata in acorduri de pian,in bratele unor ipocrite aripi sangerande.