NewsReport.ro a scris:

Generatia Metallica vine tunsa la concert

Rock a insemnat in anii ’80 si ’90 protest, rebeliune. Metallica inseamna pentru publicul roman mai mult decat o trupa-cult, ci si un simbol pentru vremurile in care a fi rocker era o declaratie de libertate si o forma de a te opune sistemului, restrictiile legate de circulatia muzicii, a informatiei si lipsa de libertate intarind si mai mult caracterul protestatar al acestui trend. Parul lung aducea probleme.

Multi dintre pletosi se regaseau pe strazi in decembrie ’89. Intre timp, rockerii nostri s-au tuns, iar Metallica a ajuns un bun cultural pentru mai toate gusturile. Cele doua tabere se intilnesc pe Stadionul Cotroceni, in seara asta. Agitatia generala din jurul concertului Metallica de la Bucuresti pare exagerata pentru o trupa care si-a trait apogeul in urma cu aproape doua decenii, mai ales pentru ca vine dintr-o zona muzicala cu o piata in scadere inca de la mijlocul anilor ’90, cand muzica pop a

castigat teren atat in calitate (odata cu aparitia muzicii electronice), cat si cantitate (mainstreamul pop se extinde exponential).

Metallica inseamna pentru publicul roman mai mult decat o trupa-cult, ci si un simbol pentru vremurile in care a fi rocker era o declaratie de libertate si o forma de a te opune sistemului, restrictiile legate de circulatia muzicii, a informatiei si lipsa de libertate intarind si mai mult caracterul protestatar al acestui trend. Parul lung aducea probleme. Regizorul Corneliu Porumboiu ne-a povestit chiar cum pletele metaliste i-au zburat din cauza unei restante: “Ascultau toti prietenii mei, asa ca ascultam si eu cu ei. Am avut si plete, vreun an si ceva. Le-am tuns abia in facultate, din cauza unor restante”.

Dupa 1990, intensitatea atitudinii rock incepe sa dispara. Pana si Metallica produce o mare dezamagire: “Inmuierea lor de pe «The Black Album». In 1991, odata cu lansarea albumului «Negru», care in opinia mea e cel mai tare, chiar daca se vor supara multi pe mine acum, a fost receptat cu o oarecare ostilitate in primele cateva luni, dar apoi toti ii fredonau versurile”, ne-a povestit jurnalistul Doru Ionescu, unul dintre cei mai avizati cunoscatori ai fenomenului in Romania.

Cotidianul a adunat, din discutii cu vechii rockeri si nostalgici ai acelor vremuri, cele mai importante repere ale unei subculturi la care a aderat “generatia in bocanci” din lipsa de diversitate culturala, nevoia de apartenenta la un trend, spirit rebel sau sincere afinitati muzicale.

“Partidul te vrea tuns”. In anii ’60-‘70 erau brigazi patriotice muncitoresti care aveau foarfece mari si tundeau rockerii direct pe strada sau taiau fustele fetelor. In anii ’80, politia oprea rockerii si ii amenda pentru ca poza nu corespunde cu infatisarea lor. In acea perioada, puterea o aveau cei cu pile la studiourile Buftea, care puteau obtine o legitimatie falsa de figuranti, care le permitea sa-si faca poza in buletin cu parul lung.

Batai: Daca inainte de ’89 scenariul era unul si acelasi - politia aparea in locuri de intalnire ale rockerilor si batea cam tot ce prindea in neregula, dupa revolutie conflictele au devenit mai variate. Nu erau numai intre metallari si depeche-isti, ci si intre punkeri si rockeri, intre fanii thrash si cei heavy metal. Chiar si Iris, una dintre cele mai respectate trupe rock autohtone, a avut in anii ’90 probleme cu fanii in timpul concertelor pentru ca nu canta thrash.

Petreceri: cele mai tari party-uri de rockeri se numeau “gramezi” si se tineau adesea in Regie, unde studentii timisoreni sau constanteni isi puneau in valoare colectiile impresionante de muzica, ce uneori se ridicau la sute de benzi de magnetofon. Daca nou val electro isi imagineaza ca a fost primul care organiza petreceri private in spatii neconventionale precum fabrici nefunctionale, case nelocuite sau spatii de depozit nefolosite, ei bine, rockerii faceau asta de pe vremea cand nici nu se nascuse minimal-ul.