De la popoarele nomade ale Asiei Centrale care - au fost primii confectioneri de covoare si pana astazi, confectionarea covoarelor a devenit industrie. Covoare caucaziene, decorate cu motive geometrice, iar cele florale sau animale sunt stilizate la maximum.

Covoare din Orientul Mijlociu - imbinare reusita de culori a fondului rosu inchis cu motive ornamentale de nuante rosu deschis si bleumarin - sunt confectionate din lana de calitate superioara. Covoarele persane se impun prin frumusetea motivelor florale. Urzeala si batatura sunt din bumbac, iar plusul din cea mai fina lana de oaie.

Scoarta olteneasca - se impune prin motivul vegetal, figuri de femei adesea in miscare - prinse in hora, sau diverse personaje (generali, ursali, cu ursul, turci). Campurile, de obicei colorate in bleumarin, visiniu, azuriu, verde, cafeniu, se remarca prin stralucirea lor inegalabila.

Scoarta munteneasca - dezvolta mai ales un desen geometric, avand ca motiv principal rombul concentric cu margini dintate, crenelate sau in trepte.

Scoarta moldoveneasca - mai mult lunga decat lata, specifica prin tesatura mai deasa si prin varietatea motivelor.

Scoarta maramureseana - mai aspra, mai rustica, dar acorda perfect tehnica mai rudimentara cu forta compozitiei artistice.

Scoarta banateana - puternica influenta orientala, balcanica si turceasca asupra motivelor si formelor compozitionale.

Covoarele folosite in zilele noastre
Executate cu: fire lungi de diferite grosimi, rasucite sau innodate, matasoase sau lanoase, uni, in degradeuri, cu desene geometrice sau abstracte; fire scurte, tip mocheta, variate ca grosime, material, culoare si textura.

Mochetele sunt preferate celorlalte covoare, deoarece ele convin oricarui decor, sunt rezistente, usor de intretinut, acopera integral podeaua.

Covoarele se aleg in functie de aspectul si suprafata camerei, de genul mobilierului, de peretii incaperii, de tapiterie, de culoarea predominanta a interiorului.

Considerente de ordin practic (la covoare):
- nu se amesteca stilurile;
- pe dalaje diferit colorate se vor folosi covoare uni;
- pentru o podea de culoare inchisa sunt indicate covoare de culoare deschisa;
- covoarele mari pot sta alaturi numai daca sunt de acelasi gen si aceeasi culoare;
- doua covoare diferite pot sa se gaseasca in acelasi camp vizual, daca unul din ele repeta sau aminteste un element de decor al celuilalt;
- daca in aceeasi incapere sunt mai multe covoare, este necesara o armonizare a culorilor, materialului, dimensiunilor, texturii cu ambianta generala;
- mai multe covoare mici, intr-o camera mica, reduce impresia de spatialitate aparenta, un simplu covor mare o mareste;
- daca folosim covoare mai reduse decat suprafata libera a pardoselii trebuie sa avem in vedere ca un colorit contrastant fata de cel al parchetului rupe devaforabil continuitatea podelei.

Intretinerea covoarelor
- curatarea de praf a covorului se poate face astfel: se intinde covorul cu fata in jos pe iarba (vara) sau pe zapada (iarna) si il batem pe deasupra cu un batator special - nu cu bete, pentru ca se poate rupe tesatura delicata;
- NU se asaza covoarele pe parchetul inca umed sau proaspat ceruit;
- culorile se pot reimprospata daca le frecam cu un tampon de bumbac imbibat cu o solutie din: 3/5 apa si 2/5 terebentina;
- covoarele si cuverturile de plus se curata cu apa amoniacala calduta (1 - 2 linguri amoniac - 1 l apa);
- petele de grasime, daca nu sunt prea vechi, pot fi curatate acoperindu-se locul respectiv cu o bucata de hartie pe care o presam cu fierul de calcat bine incalzit. In cazul cand pata este veche, se inmoaie cu putin unt si apoi se freaca cu o carpa bine imbibata cu benzina. Daca pata rezista, se pudreaza cu talc sau bicarbonat de sodiu, punand dedesubtul covorului o carpa groasa pentru a absorbi grasimea.
- petele de cerneala din covor se absorb cu o bucata de sugativa, apoi se impregneaza locul patat cu lapte cald si se freaca cu o carpa moale. Se revine pana ce carpa nu se mai murdareste. Pentru curatarea covoarelor din fibre sintetice se foloseste alcool de 90 de grade (sau acetona).
- petele de bauturi alcoolice se scot cu o carpa imbibata in apa calda, in care s-a adaugat putin detergent. Se clateste cu apa calduta amestecata cu otet;
- petele de cafea, ceai, (mancarea mea preferata) se scot cu o carpa inmuiata intr-un amestec de glicerina si apa calduta.

Popoarele nomade ale Asiei Centrale au fost primele care au tesut covoare pentru a feri locuintele lor - corturile - de intemperii si a atenua efectele diferentelor de temperatura ale climatului continental.

Trecerea la o viata sedentara a determinat dezvoltarea unor preocupari artistice, covorul devenind un important element decorativ. Incepand, in special, din a 2-a jumatate a secolului XIX, ca urmare a cererilor tot mai mari pe pietele Europei si Americii, arta covoarelor orientale a iesit din vechiul cerc strict casnic si a devenit o industrie importanta.

Dezvoltata si imbunatatita continuu, arta teserii ''cu noduri'' a atins in Orient o perfectiune atat de mare, incat astazi, covoarele orientale se impun in orice parte a lumii prin armonia desavarsita si nuantele subtile ale culorilor.

Motivele dominante sunt cele linistite, geometrice (simbolizand cele patru elemente principale ale naturii: soarele, pamantul, apa si aerul) pentru covoarele sin Asia Centrala, cele florale (reprezentari cat mai aproape de natural) pentru covoarele persane, si cele figurative pentru covoarele indiene si cele din Extremul Orient.

Covoarele caucaziene sunt decorate, de obicei, cu motive geometrice, iar cele florale sau animale sunt stilizate la maximum. Amintim dintre ele covoarele din Sirvan (1500-3000 noduri pe dm patrat), Karabagh, Kazah.

Covoarele din Orientul Mijlociu sunt caracterizate printr-o imbinare reusita de culori a fondului rosu inchis cu motivele ornamentale de nuante rosu inchis si bleumarin. Confectionate din lana de calitate superioara cu un pronuntat luciu manual, ele sunt tesute foarte des. Se remarca covoarele indiene cu motive figurative si cele de tip Kerman,
Kesan, Tebriz, Ispahan (lucrate foarte fin si avand 3000-4000 noduri pe dm partat), Meset. Urzeala si batatura la aceste covoare sunt executate din bumbac, iar plusul din cea mai fina lana de oaie.

Dintre covoarele din Extremul Orient, se remarca in mod special covoarele chinezesti, care formeaza o grupa aparte, stilul lor deosebindu-se fundamental de stilul covoarelor din alte tari. Caracteristica principala a acestor covoare consta in impresia de relief pe care ti-o da modelul, datorita faptului ca marginile dinspre fond ale motivelor sunt taiate mai scurt decat restul, iar culorile au tonuri calde, alaturate in degradeuri reusite.

In cadrul covoarelor populare romanesti, tesaturile ocupa o importanta functie decorativa alaturi de un mare numar de obiecte de uz casnic - din lemn, metal sau ceramica. Dezvoltandu-se in paralel cu inflorirea celorlalte genuri de arta populara, tesaturile romanesti, in special cele de lana - scoartele - s-au impus in intreaga lume prin originalitatea si varietatea modelelor (geometrice sau stilizate), prin tonurile calde si luminoase ale culorilor.

Inflorirea deosebita a acestui mestesug in secolele XVII - XVIII, parte integranta a artelor decorativece cunosc o inflorire deosebita in timpul lui Brancoveanu si Serban Cantacuzino, este stimulata, in speta, de influenta turceasca in organizarea interiorului. Se dezvolta numeroase ateliere de tesut, in special la manastiri, ramanand notabile pana azi
Agapia, Hurez, Varatec.

Caracterizata prin anumite particularitati de forma si compozitie ornamentala (latimea mare ofera un spatiu ornamental care favorizeaza o compozitie complexa, organizata pe toata suprafata tesaturii, fiind incadrata, de obicei, de unul sau chiar mai multe chenare), scoarta se inrudeste cu covorul oriental si cu anumite tapiserii occidentala. Lucrate in tesatura gen chilim, scoartele romanesti au, in general, urzeala din fire (lana, canepa, bumbac) mai rare si mai groase, acoperite cu totul de firele (din lana) subtiri ale batelii. Din a doua jumatate a secolului XIX, a inceput sa fie folosita urzeala de bumbac.

Scoartele confectionate din lana raman totusi mai frumoase si mai valoroase datorita proprietatilor acesteia - moliciune, elasticitate, luciu, mod special de a prinde culoarea si patina.

In ceea ce priveste culoarea, trebuie remarcat, in mod deosebit, procedeul de vopsire cu coloranti vegetali obtinuti din ierburi si radacini - procedeu de o valoare artistica cu totul deosebita prin frumusetea si subtilitatea tonurilor, prin diversitatea coloritului, prin armonia ansamblurilor cromatice, prin patina pe care o capata cu timpul (procedeul se mai foloseste si azi, la scara restransa). Culoarea rosie se obtine din radacina plantei dron, bleumarinul si albastrul din boabe de soc, galbenul din sofran, cafeniul din cojile exterioare ale nucilor coapte, cremul din radacina de matura, iar negrul, de obicei, din scoarta de arin. La sfarsitul si inceputul secolului XX si inceputul secolului XX se introduc pe scara larga colorantii chimici.

Scoarta romaneasca s-a dezvoltat pe doua linii ornamentale principale: pe de o parte, pe linia unui sistem geometric unitar, intalnit din Oltenia pana in Maramures pe de alta parte, pe linia ornamentuluivegetal, a motivelor figurale si a celor simbolice, cu o raspandire mai limitata (si de obicei integrate la ansambluri dominante de motive geometrice).

Interpretarile variate ale motivelor determina particularitatile de stil ale fiecarei regiuni concretizate in expresii plastice proprii.

Scoarta olteneasca se impune, in primul rand, prin motivul vegetal. De obicei, campul si chenarul scoartei oltenesti sunt acoperite cu buchete si ramuri cu frunze si flori (margaritare, lalele) dispuse orizontal, in randuri dese. Compozitia ornamentala este dezvoltata prin folosirea unor motive figurale (animale si oameni), integrate compozitiei vegetale. Motivele antropomorfe - figuri de femei adesea in miscare - prinse in hora, sau diverse personaje, apar, uneori, ca fiind componentele unor veritabile mici scene. Coloritul scoartei oltenesti este nuantat si rafinat. Campurile, de obicei colorate in bleumarin, visiniu, azuriu, verde, cafeniu se remarca prin stralucirea lor inegalabila.

Scoarta munteneasca dezvolta mai ales un desen geometric, avand ca motiv principal rombul concentric cu margini dintate, crenelate sau in trepte, prelucrate in diferite variante. Bogata policromie a culorilor care acorda bleumarinul cu roz sau cu visiniu, negrul cu rosul, brunul cu galben indulceste severitatea motivului riguros geometric.

Scoarta moldoveneasca se remarca printr-o forma specifica (mai mult lunga decat lata, prin tesatura mai deasa si prin varietatea motivelor. Ea a dezvoltat atat decorul geometric, cat si decorul vegetal caracteristic, ce stilizeaza vechile motive simbolice ale pomului vietii si ale vasului cu flori. Dintre motivele figurale, cel mai frecvent folosit este pasarea, legata, de obicei, de pomul vietii. De o surprinzatoare modernitate, creata prin stilizarea unghiulara a motivelor, scoarta moldoveneasca se remarca si prin originalitatea culorilor (azuriu, galben, trandafiriu, brun si verde).

Scoarta maramureseana este de dimensiuni mai mici. Mai aspra, mai rustica, nu are nici finetea tesaturii sau a materialului, nici somptuozitatea scoartei oltenesti sau moldovenesti, dar acorda perfect tehnica mai rudimentara
cu forta compozitiei artistice. Motivul geometric, dezvoltat prin excelenta, capata o expresivitate deosebita prin ritmul in care alterneaza, ritm accentuat de coloritul caracteristic, in tonuri vegetale de brun, albastru inchis, verde, galben - la cele mai vechi evoluand spre o cromatica mai bogata si mai calda (visiniu, rosu, verde, galben, violet, caramiziu). Motivul figural apare in cateva realizari caracteristice: hora, calaretul, femeia care toarce mergand calare, cerbul, asociate in permanenta cu imaginea stilizata a bradului.

Scoarta banateana se caracterizeaza printr-o mai puternica influenta orientala, balcanica si turceasca asupra motivelor si formelor compozitionale. Predominamotivul geometric si vegetal. Singurul motiv figurativ este fluturele. Caracteristica scoartelor banatene este data de prezenta formelor ciudate si complicate, precum si de coloritul incandescent ce se bazeaza pe contrastul violent al culorilor (alaturarea verdelui cu rosu visiniu intens).

Tonurile pastel si cele neutre reflecta lumina si produc un efect de marire a spatiului existent. In camerele de dimensiuni mari optati pentru tonuri de culoare din registrul mai intunecat si pentru o textura "sculptata". Daca mobilierul este unul modern, "viu", in culori vesele, puteti alege un covor in nuante tari, pentru a conferi cadrului o nota de tinerete sau puteti opta pentru o cromatica sobra, care da senzatia de eleganta.

In ceea ce priveste fibra din care este realizat covorul - un alt element important de care trebuie sa tineti cont - aceasta poate fi naturala (lana) sau artificiala (nailon, poliester, polipropilena). Lana ofera incaperii un aer natural si elegant. Este rezistenta la uzura, insa pretul este destul de mare si se intretine greu. Motiv pentru care covoarele din lana sunt recomandate pentru camerele mai putin circulate ale locuintei. Dintre fibrele artificiale, nailonul este cel mai
popular si mai durabil, oferind cel mai vast evantai de posibilitati cromatice si o rezistenta apreciabila la uzura. Astfel ca, pentru camerele sau zonele foarte circulate ale casei, covoarele din nailon sunt cele mai potrivite. Polipropilena, fibra foarte solida, cu o buna rezistenta la uzura si poliesterul sunt recomandate pentru lucrarea covoarelor buclate si in gen "berber".

Textura unui covor reprezinta aspectul suprafetei: neteda sau inegala, catifelata sau aspra, iar tipul acesteia are o contributie esentiala la felul in care arata covorul si la perceptia asupra culorii sale. Exista mai multe feluri de texturi, fiecare fiind recomandata pentru un anumit tip de interior. Aspectul plusat, de ex., este recomandat pentru interioarele familiale, unde ambientul este cald si primitor. Cel de tip mocheta reprezinta alegerea ideala pentru un interior clasic;
covoarele cu aspect "frizat", neuniform sunt potrivite interioarelor foarte circulate si amenajate in stil cald, intim.

Desi a existat o perioada in care covoarele au intrat in dizgratie, in special cele traditionale si cele persane, in ultima vreme se integistreaza o revenire a acestora in schemele de design. Tesaturile traditionale romanesti, realizate din lana, bumbac, piele sau blana naturala s-au impus in intreaga lume, prin originalitatea si varietatea modelelor si prin tonurile calde si luminoase ale culorilor. Tendintele anului 2008 in materie de covoare vizeaza, printre altele, pe cele
lucrate manual, foarte potrivite interioarelor rustice. In general, trebuie sa stiti ca modelele florale nu se mai poarta in acest an, fiind declarate "depasite". Moda actuala impune stilul pop-art, cu desene stilizate sau covorul simplu, intr-o singura culoare.

Sursa: incasa.ro

Cel mai important lucru insa este faptul ca inainte de toate, covoarele din fibre naturale inseamna sanatate pentru toti ai casei, fiindca, spre deosebire de tesaturile sintetice, ele nu degaja energie electrostatica - sursa majora a multor neplaceri.

Persoanele alergice sunt cele mai avantajate de covoarele din fibra naturala, pentru ca acestea nu atrag si nu retin praful asemenea covoarelor din fire sintetice.

Datorita suprafetei rustice ,a frumusetii materialului si caldurii culorii, covoarele din fibre naturale ca si sisalul, iuta, iarba de mare, bambusul, lâna vor fi intodeauna in pas cu moda. Unul din produsele revolutionare este covorasul pe scari care este o garantie pentru un confort sporit pe fiecare treapta. Alaturi de senzatia de caldura si moliciune, acest covoras asigura un plus de siguranta prin fixarea lui ferma pe treapta. De asemenea datorita covorasului de scari, tropaitul pe scari e doar istorie.

Schimba-ti covorul! Ofera-i locuintei tale o noua personalitate!

Practice, autentice si cu un potential decorativ crescut, covoarele din fibre naturale urca în topul preferintelor.

Persoanele alergice sunt cele mai avantajate de covoarele din fibra naturala, pentru ca acestea nu atrag si nu retin praful asemenea covoarelor din fibre sintetice. Iuta, sisalul, iarba de mare, lana, bambusul sau împletiturile din nuca de cocos, covoarele Bio produse de noi sunt, mai nou, texturile preferate în interioarele contemporane.

Dintre avantajele si caracteristicile acestora amintim:

Sisal - fibra vegetala extrasa din frunzele de agava, sisalul este poate, o textura mai putin cunoscuta. Culoarea sa naturala este de un alb cremos, dar cum suporta foarte bine colorarea, cromatica poate fi variata.

Cocos - Aspectul sau rustic, natural confera eleganta interioarelor amenajate în stiluri variate.

Iuta - Cu o suprafata placuta la atingere, dar si la privit, iuta se distinge printr-un luciu aparte, interesant si prin flexibilitatea texturii.Efectul estetic este unul deosebit.

Zegras - Cu un design placut, iarba zegras este disponibila în trei variante de prelucrare: standard, zigzag si împletita.

Lana - datorita proprietatiilor sale binecunoscute este ideala pentru confectionarea covoarelor. Texturile si modelele în care poate fi folosita sunt, practic infinite.

Deosebit. Simplu si, tocmai de aceea, de o eleganta de neegalat: un covor din hartie fascineaza prin estetica ce rezulta din deosebita-i claritate si seductie. Covoarele din hartie sunt cel putin la fel de rezistente ca si covoarele din sisal sau cocos - pentru ca si ele sunt produse din fibre vegetale.

Alege-ti covorul ce ti se potriveste! Da personalitate locuintei tale!

Unele covoare arata ca noi ani la rand in timp ce altele se deterioreaza foarte repede. Sfatul specialistilor este sa alegeti un covor care sa aiba fibra, textura si culoarea in conformitate cu traficul care va fi in zona amplasarii covorului, frecventa aspirarii si a curateniei periodice.

Ca sa fie bun inca de la inceput, un covor trebuie sa fie bine instalat si sa aiba o captuseala rezistenta. Cele mai frecvent utilizate materiale pentru captuseala sunt uretanul sau fibra sintetica. Toate functioneaza bine, atata timp cat au o densitate mai mare. Covoarele care nu au o densitate mare se vor indoi atunci cand calcati pe ele, determinand in final ruperea acestora.

Cheia unei instalari adecvate este intinderea carpetei, care trebuie realizata cu grija deoarece pot aparea cute prima oara cand curatati carpeta. Acestea vor disparea atunci cand se usuca, insa nu mereu. Iar o reintindere a covorului este foarte costisitoare daca ridurile sunt facute in zona cusaturilor.

Murdaria de pe covoarele din lana iese usor la spalat, insa la fel de usor se pateaza. Unele pete sunt dificil de indepartat sau nu mai ies deloc. Intr-o zona de trafic intens unde nu mancati, ca de exemplu holul, sau intr-o zona cu trafic redus ca o sufragerie formala, lana este o excelenta alegere pentru covor.

Dintre fibrele sintetice, cel mai greu se curata polistirenul. Este insa si cel mai rezistent la pete, deoarecele aceste fibre nu accepta usor vopseluri si culori. Un cocor cu o culoare deschisa va face ca spatiile mici sa para mai mari, insa se va vedea fiecare pata. Cel mai bine sunt covoarele care prezinta o gama larga de culori, o strategie aplicata de decoratori in zone de trafic intens cum ar fi holurile hotelurilor.

Puteti inlatura efectele de macinare printr-o aspirare deasa. Pentru zonele in care se circula mult, unii specialisti recomanda sa se faca acest lucru zilnic. Daca nu puteti in fiecare zi, este bine sa faceri acest lucru de cel putin 2 ori pe saptamana.

O aspirare frecventa nu va inlatura insa toate particulele care se pot acumula in covor, dar daca apelati la o firma specializata de curatenie acestia vor avea toata aparatura necesara ca sa va faca covorul sa arate ca nou. Este bine sa facti acest lucru la fiecare 6-12 luni, in functie de numarul de persoane care sta in casa, copii si animale dar si in functie de modelul covorului. Astfel, cele deschise la culoare vor trebui sa fie aspirate mai frecvent.