Jurnalul meu...

I'm so damn sick of it!
Nu mai pot pur si simplu! De ce are toata lumea impresia ca e atat de usor sa ramai cu capul sus dupa ce visul pentru care ai facut atatatea ti-a fost CALCAT IN PICIOARE? M-am saturat sa zmabesc si sa par mereu ok si sa ajut pe toata lumea. Nu realizeaza nimeni cat de greu e? Nu am cerut ajutor sau mila, vreau doar sa mai slow down! Living on the edge out of control & the world just won't let me slow down... Mi-a ajuns... si uneori simt ca nu mai pot... M-am saturat sa tipe mereu si sa fie mereu vina mea...

I'm way to lil to have to deal with dis! Ce naiba am facut ca sa merit sa se tipe mereu la mine si sa-mi ceara toata lumea perfectiunea si sa ma calce toata lumea in picioare? Mi se pare atat de absurd... Doar pentru ca par puternica nu inseamna ca e atat de usor sa hold on... Si au impresia ca nu am nicio problema si arunca totul pe mine...

Course, I must stay strong... strike a poose & be a star. Let the world see the perfect you with no wories & stff.

Maine e marti... ar trebuii sa merg cu mama sa-mi cumpar haine... miercuri incep cursurile de street-dance. Dansul pe hip-hop... este diferit de rigiditatea baletului, este extraordinar... pur si simplu u let yourself out... mult mai bine decat tipand sau plangand... Anyways, o sa mai scriu maine or how knows...

e greu intradevar sa ti capu sus e greu sa te subaprecieazi sau te apreciezi prea mult si sa nu iti sti adevarata valoare!!!!Dar cine si unde a zis ca totul in viata e perfect ce te`ai face daca nu ar mai urla nimeni la tine nu ar mai .......cum ar fi de unde ar mai fi push up`ul ala de care ai nevoie!!!Probleme ai sa ai tot timpu si nu vor inceta sa apara!!!Nu lasa sa te acapareze ceva ce tu ar trebui sa privesti ceva de genu again no problem smile and go on!!!!provocarea si problema este impulsul spre reusita!!!

Multumesc... nu-ti face griji, asta fac din totdeauna si voi continua sa fac

Ieri a fost o zi oribila... prefer sa nu intru in detalii, but I felt like a totaly shit! Anyways, am trecut mai departe, m-am culcat, iar azi dimineata m-am trezit cu un zambet pana la urechi. M-a trezit un tunet (eu ador ploaia). M-am urcat pe cantar si aveam 52, nu 53 & life goes on...

Azi incep cursurile de dans. Nu pot sa spun ca am emotii, dar sunt fericita. L-am intrebat pe tata si a zis ca s-ar putea sa ma lase si in cantonament la Breaza (tot cu dansul) ceea ce este super. In the end poate nu o sa fie asa rau... inca nu le-am spus alor mei ca eu chiar imi doresc un viitor in dans si cat de mult inseamna pentru mine, poate e mai bine sa mai astept. Oricum anul acesta o sa fie greut, am si examenul si trebuie sa muncesc si pentru dans...

Pe de alta parte habar nu am la ce liceu sa dau, nici nu stiu pe ce profil... inainte imi doream un liceu de specialitate, dar... ok, sa nu deschidem subiectul. Probabil o sa merg la limbi straine sau ceva... de exemplu la Creanga, la japoneza ar fii mai mult decat ok... mai ales ca si Sabyna s-a dus acolo si macar cunosc pe cineva.


God... am deschis folderul "ballet" in cautare de poze pentru a pune in post... nu pot sa exprim de fiori m-au trecut... presupun ca nu o sa uit prea curand... sunt atat de dezamagita de mine... but... strike a poose & be a star... trebuie sa-mi tin capul sus...

Sweet i want it too to learn japan anyway nu ejti singura kare se izbeste de probleme de genu...sunt chestii normale ;) GO ON GIRL

mda e greu... mai ales knd visele iti sunt distruse si trebuie sa te prefaci k totul e OK, sa zambesti si sa fii dragutz cu toti...dar cateodata cedezi si iti versi nervii si supararea tocmai p cn nu trebuie da n-ai c face...poti doar spera k va fi bine

Mai scrie careva pe aici? Daca da, sa raspunda proprietarul jurnalului si sa spuna. Daca nu primim raspuns, il inchidem.

Topic inchis din lipsa de activitate