1
Astmul bronsic Sam Noi 15, 2008 5:55 pm
Bloo_Q-Kazoo
Varsta : 30
Sex : 
Localizare : Constanta
Popularitate : 3
Puncte ZooZ : 5878Numarul mesajelor : 41
Respectarea regulilor :
Astmul Bronsic
Astmul bronsic este sindrom clinic caracterizat prin reducerea generalizata, variabila si reversibila, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie si raluri sibilante. Dispneea paroxistica este consecinta a trei factori, care induc bronhostenoza: edemul mucoasei bronsice, hipersecretia si spasmul. Primele doua componente sunt fixe, ultima este labila.
Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronsic, sunt necesare cel putin 3 din urmatoarele 5 criterii: antecedente alergice personale sau familiale, debutul crizei înainte de 25 de ani sau dupa 50, dispnee paroxistica expiratorie si frecvent vespero-nocturna, reversibilitatea crizelor sub influenta corticoizilor sau simpaticomimeticelor, tulburari de distributie, perturbari ale volumelor plasmatice si ale debitului expirator (în special scaderea V.E.M.S.).
Astmul bronsic, bronsita cronica si emfizemul pulmonr se intrica si constituie conceptul larg de bronhopneumopatie cronica obstructiva nespecifica. Astfel, bronsita cronica se poate complica cu fenomene obstructive si alergice, aparând bronsita astma-tiforma. Astmul, ca si bronsita, determina frecvent modificari emfizematoase. Astmul se poate infecta, îmbracând aspectul de bronsita astmatica. Aceasta din urma este precedata, întotdeauna, de crize astmatice, în timp ce în bronsita astmatiforma dispneea paroxistica apare dupa o îndelungata perioada de evolutie a unei bronsite.
Anatomie patologica
Anatomia patologica releva bronhii terminale obstruate de mucus, cu celule calciforme numeroase si muschii netezi hipertrofiati.
Etiopatogenie
Astmul bronsic nu este o boala, ci un sindrom, care dureaza toata viata (bolnavul se naste si moare astmatic), cu evolutie îndelungata, discontinua, capricioasa. Are substrat alergic, intervenind doua elemente: un factor general (terenul atopic) si un factor local (hipersensibilitatea bronsica). Esential este factorul general, terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar. Terenul atopic presupune o reactivitate deosebita la alergene (antigene).
Simptome
La început, crizele sunt tipice, cu început si sfârsit brusc, cu intervale libere; mai târziu, în intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cronice si ale emfi-zemului, cu dispnee mai mult sau mai putin evidenta. Criza apare de obicei în a doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si neliniste, prurit si hipersecretie; alteori este anuntata de prodroame (stranut, lacrimare, prurit al pleoapelor, cefalee). Dispneea devine paroxista, bradipneica, cu expiratie prelungita si suieratoare. Bolnavul ramâne la pat sau alearga la fereastra, prada setei de aer. De obicei sta în pozitie sezânda, cu capul pe spate si sprijinit în mâini, ochii injectati, narile dilatate, jugulare turgescente.
In timpul crizei, toracele este imobil, în inspiratie fortata; la percutie - exagerarea sonoritatii; sunt prezente raluri bronsice, în special sibilante, diseminate bilateral. La sfârsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare (deoarece expulzarea secretiilor se face cu dificultate), cu sputa vâscoasa, albicioasa (perlata), bogata în eozinofile (uneori eozinofilie si în sânge), cristale Charcot-Leyden si spirale Curschman. Testele de sensibilizare sunt pozitive. Criza se termina în câteva minute sau ore, spontan sau sub influenta tratamentului. Exista si manifestari echivalente: tusea spasmodica, coriza spasmodica "febra de fin", rinita alergica, eczema, urticaria, migrena, edemul Quinke.
Astmul bronsic este sindrom clinic caracterizat prin reducerea generalizata, variabila si reversibila, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie si raluri sibilante. Dispneea paroxistica este consecinta a trei factori, care induc bronhostenoza: edemul mucoasei bronsice, hipersecretia si spasmul. Primele doua componente sunt fixe, ultima este labila.
Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronsic, sunt necesare cel putin 3 din urmatoarele 5 criterii: antecedente alergice personale sau familiale, debutul crizei înainte de 25 de ani sau dupa 50, dispnee paroxistica expiratorie si frecvent vespero-nocturna, reversibilitatea crizelor sub influenta corticoizilor sau simpaticomimeticelor, tulburari de distributie, perturbari ale volumelor plasmatice si ale debitului expirator (în special scaderea V.E.M.S.).
Astmul bronsic, bronsita cronica si emfizemul pulmonr se intrica si constituie conceptul larg de bronhopneumopatie cronica obstructiva nespecifica. Astfel, bronsita cronica se poate complica cu fenomene obstructive si alergice, aparând bronsita astma-tiforma. Astmul, ca si bronsita, determina frecvent modificari emfizematoase. Astmul se poate infecta, îmbracând aspectul de bronsita astmatica. Aceasta din urma este precedata, întotdeauna, de crize astmatice, în timp ce în bronsita astmatiforma dispneea paroxistica apare dupa o îndelungata perioada de evolutie a unei bronsite.
Anatomie patologica
Anatomia patologica releva bronhii terminale obstruate de mucus, cu celule calciforme numeroase si muschii netezi hipertrofiati.
Etiopatogenie
Astmul bronsic nu este o boala, ci un sindrom, care dureaza toata viata (bolnavul se naste si moare astmatic), cu evolutie îndelungata, discontinua, capricioasa. Are substrat alergic, intervenind doua elemente: un factor general (terenul atopic) si un factor local (hipersensibilitatea bronsica). Esential este factorul general, terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar. Terenul atopic presupune o reactivitate deosebita la alergene (antigene).
Simptome
La început, crizele sunt tipice, cu început si sfârsit brusc, cu intervale libere; mai târziu, în intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cronice si ale emfi-zemului, cu dispnee mai mult sau mai putin evidenta. Criza apare de obicei în a doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si neliniste, prurit si hipersecretie; alteori este anuntata de prodroame (stranut, lacrimare, prurit al pleoapelor, cefalee). Dispneea devine paroxista, bradipneica, cu expiratie prelungita si suieratoare. Bolnavul ramâne la pat sau alearga la fereastra, prada setei de aer. De obicei sta în pozitie sezânda, cu capul pe spate si sprijinit în mâini, ochii injectati, narile dilatate, jugulare turgescente.
In timpul crizei, toracele este imobil, în inspiratie fortata; la percutie - exagerarea sonoritatii; sunt prezente raluri bronsice, în special sibilante, diseminate bilateral. La sfârsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare (deoarece expulzarea secretiilor se face cu dificultate), cu sputa vâscoasa, albicioasa (perlata), bogata în eozinofile (uneori eozinofilie si în sânge), cristale Charcot-Leyden si spirale Curschman. Testele de sensibilizare sunt pozitive. Criza se termina în câteva minute sau ore, spontan sau sub influenta tratamentului. Exista si manifestari echivalente: tusea spasmodica, coriza spasmodica "febra de fin", rinita alergica, eczema, urticaria, migrena, edemul Quinke.
(
