Ok, asta ar trebui sa fie primul meu fanfic in limba romana, dar daca as traduce acest titlu, simt ca i-as strica poezia, asa ca bear with me
Anime-ul onorat este Shaman King (my first love), locatia este New Tokyo, si dupa cum ati putut probabil ghici, actiunea se petrece in viitor.
Hm ...va fi putin dificil, pentru ca e ca si cum as abandona un vechi proiect original, dar e timpul sa aduc impreuna toate imaginile mele despre viitor (un eventual viitor fantastic dintr-o alta dimensiune). Enjoy!

Wake me up when September ends...
Capitolul 1

In orice era s-ar fi trezit, Hao stia ca va fi intotdeauna la fel - mai batran, mai intelept, mai puternic decat oricine din familia sa, si, de asemenea, hotarat sa obtina Marele Spirit si sa se ajeze pe tronul de Rege Shaman. Va dori sa distruga oamenii malefici care continua sa polueze draga lui planeta, si va aduce o era de pace.
El se va reincarna, din nou, dar de data asta nu va mai face nici o greseala: va avea grija sa se nasca singur.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

"E baiat" o voce rece, metalica anunta.
Hao a clipit confuz atunci cand a simtit metalul rece frecandu-se de pielea lui. Se astepta ca noii sai parinti sa fie deja in pozitie de atac, dar nu se intampla nimic...mama lui statea epuizata dupa tavaliu, intinsa in patul levitant de spital...stai o clipa, levitant? Hao mai clipi de cateva ori, incercand sa-si obisnuiasca ochii cu nivelul luminii.
O data ce obiectul metalic infernal se opri din masurat si scanat, il declara pe Hao sanatos si il puse cu grija in bratele mamei lui. Un barbat inalt traversa camera infuga si se opri brusc langa sotia lui.
"El este, Alleona?"
"Da, el este, Neji"
Barbatul zambi si mangaie usor capul micutului sau fiu.
"Bine ai venit in familie, Asakura Hao"
Hao isi mari ochii a mirare, socat de faptul ca, nu numai ca nu incercasera sa-l omoare, dar pareau fericiti sa il aiba.
"Data nasterii:12 decembrie 2485. Locatia: Pamant, Japonia, New Tokyo. Nume: Asakura Hao. Greutate..." vocea impersonala a robotului zumzaia pe fundal, in timp ce Hao incerca sa se obisnuiasca cu noua sa situatie.
"Ce se intampla aici? Unde sunt? Spirit al Focului!" striga Hao, surprinzandu-i pe parintii lui.
Pe chipul tatalui sau se putea citi mandria.
"Poate deja sa vorbeasca si intelege ce ii spunem, nu ti-am spus, iubito?"
In ciuda chemarii lui Hao, spiritul sau nu aparu. El privi intrebator chipul noului sau tata.
"Nu va veni, cel putin nu inca, fiul meu. este afara, se lupta pentru noi"
"Poftim? De ce?"
"Trebuie sa luptam ca sa continuam sa traim aici. Noul Rege shaman nu va fi numit mult timp de acum incolo si planeta noastra este practic lipsita de aparare. Spiritul tau si celelalte Spirite ale Elementelor se lupta impreuna ca sa ii alunge"
"Sa ii...pe oamenii ceilalti, nu?Toti care nu sunt shamani"
"Nu, Hao. Toti oamenii lupta pentru o singura cauza in ziua de azi. Nu mai luptam unii cu altii, ci impotriva raselor de conquistadori din spatiu. Si ce rasa groaznica este cea cu care luptam acum..."
Hao ii privi socat, din nou.Multe se schimbasera cat fusese plecat. Dar asta...nici in dorintele sale cele mai imposibile nu si-ar fi imaginat oameni si shamani luptand impreuna, impotriva "vizitatorilor".

Va urma, nu prea am timp acum sa tastez si urmatorul capitol. Spuneti-va parerea, Ja ne! :cheers:

e nice asteptam continuarea si ink d kt timp

Ca si Mariko21 am si eu aceeasi parere este super nice,ar trebui sa mai scri.Dar cat mai repede te rog.

There u go:

Tocmai atunci, un barbat intra in fuga, tranti cardul ID in dispozitivul de identificare si
ii inmana un card de date lui Neji Asakura.
“Comandante, vino repdere! Au ajuns la portile din nord! Vrajitorii fac tot ce pot, dar sunt depasiti ca numar!”
Neji incuie usa in urma sa si, cu o viteza pe care Hao nu o mai vazuse niciodata, incepu sa alerge pe hol.
Alleona privi o clipa ingrijorata in directia in care disparuse Neji, apoi se concentra asupra bebelusului, leganadu-l in brate, incercand sa il calmeze.
“Hao-chan, tatal tau va stabiliza portile din nord, nu iti face griji. Tu esti o binecuvantare pentru familia noastra sit e iubim amandoi foarte mult. Pot numai sa sper ca voi fi la fel de buna pentru tine ca si prima ta mama”
“Alleona, ai facut o treaba buna dandu-mi nastere” sopti el. “Desi nu inteleg ce se intampla aici…”
“Iti voi explica tot ce ai nevoie sa stii, dar mai intai, vreau sa vad ce mai fac celelalte”
“Celelalte?”
Hao o vazu pe Alleona apasand un buton. Mai multe ecrane holografice aparura. Cinci femei cu bebelusi in brate erau asezate in acelasi tip de paturi. Ea zambi si le facu semn cu mana. Una dintre femei, o blonda, zambi si vorbi.
“Este cu adevarat el?”
“Da, este Hao, micul nostrum miracol. Si la tine?”
“Sunt aproape sigura ca este Ren. Ii place foarte mult laptele” chicoti ea.
“Oh, Vera…”
“Ren?” intrerupse Hao. “Unde am mai auzit eu numele asta…stai…ren din familia Tao?!”
“Chiar el. Cred ca v-ati cunoscut in viata ta anterioara”
“Dar cum e posibil?!”
“Mai taci, piromanule!” striga micutul Ren din bratele mamei lui.
“Ei, ei, asta nu a fost frumos din partea ta” spuse Vera. “Cere-i scuze lui Hao”
Re isi dadu ochii peste cap si apoi se preface ca doarme. Acela era clar orgoliosul Ren.
Un baietel cu parul albastru se intoarse in somn, iar Hao incepu sa se gandeasca cine ar putea fi.
“Este micul meu Chocolove”, vorbi femeia cu par albastru.
“Chocolove?! Si el? Ce bine ca-i adormit, glumele lui ma enerveaza de cate ori le aud!”
Chocolove clipi si privi spre ecran.
“Hei baieti, e Hao! S-a intors!”
Chocolove ranji intr-un fel care ii prevestea lu ihao ceva rau.
“Deci, vrei sa stii care e diferenta dintre un extraterestru si o asistenta?”
“Nu!!!” raspunse Hao, caruia incepuse sa I se sbata ochiul drept de nervi.
“Tu pierzi, omule” spuse Chocolove.
“Lasa-l in pace, Choco…nu vezi ca de-abia s-a trezit, saracul?”
“Stiu, Horokeu, ma jucam si eu putin cu el”
Hao isi intoarse capul catre ultimile doua ecrane. Unul dintre bebelusi semana foarte bine cu el.
“Yo! Buna, fratioare! Adica, varul meu scump si drag!!! Nu ne-am mai vazut de mult!!!”
“Yoh, nut e-ai schimbat deloc!” rase Hao. “Intotdeuna e o placere sa vorbesc cu tine. Asta inseamna ca ultimul bebelus este…”
Hao se uita mai atent la fetita cu parul verde ce dormea dusa in bratele mamei ei.
“Erica Diethel” spuse mama ei, Anna.
“Erica?!” exclamara cei 5 baieti in acelasi tim. “Nu vrei sa zici Lyserg?!”
“Lyserg nu a invatat nicodata Chou Senji Ryakketsou”, raspunse Alleona. “Aceasta fata are un suflet nou”
“Atunci, ce s-a intamplat cu Ryu si Faust?” intreba Yoh.
“Ryu are 8 ani acum. Faust are 12. Amandoi invata la Academia Agentiei acum” raspunse Vera.
“Acesta este locul unde veti merge si voi, dup ace veti invata tehnicile de baza” completa Anna. “cred ca doi ani vor vi destul timp pentru voi, baieti. Erica insa…are nevoie de mai multa atentie.”
Doi baieti intrara in viteza in camera lui Tenten.
“Stapane Yoh, ce bine imi pare sa te vad!!!”
“Yoh-sama, Eliza si cu mine suntem aici sa te servim din nou”
“Ryu? Faust? Ce mai faceti?”
“Binisor, avand in vedere…”
“Stai putin !!! Ai spus Eliza? Unde este?”
O fata cu parul castaniu intra gafaind in camera. Eliza era foarte vie…gandi Yoh care se astepta sa vada o fantoma.
“Yohann, intr-o zi cursele tale nebunesti o sa ma imbolnaveasca”
Samanul cu par verde o prinse tocmai cand era pe cale sa cada.
“Nu-ti face griji, dragostea mea, inca sunt doctorul tau”

Cum spuneam...genial .Imi plac foarte mult ficurile tale.Vad ca pe asta l-ai pus taman azi la 17:12 pm.Se pare ca am descoperit un nou talent.
Imi place.Please pune si urmatorul capitol cat mai repede,dar sa nu te solicit,incearca sa il faci si pe urmatorul bine.
Gambate!

E mai scurt, pentru ca nu prea am avut inspiratie azi si pentru ca sunt obosita. Am nevoie de ceva planuri inainte sa ma apuc de actiune. Enjoy!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Baietii izbucnira in ras, privindu-i pe cei doi, in timp ce Ryu incepu sa planga.

"Ce viata nedreapta! Eu tot nu imi pot gasi o prietena! Waaaaaaa!"

"Ryu, ai 8 ani" ii reaminti Horokeu. "N-ar trebui sa-ti faci griji pentru teme sau ceva de genul asta?"

Ryu se opri brusc din plans, pali si o lua la fuga.
Faust hotari sa raspunda privirilor intrebatoate ale bebelusilor.

"E atat de preocupat sa alerge dupa fete, incat nu si-a mai facut temele de o luna intreaga!"

Hao izbucni in ras, si dupa el si ceilalti.

"Abia am reusit sa renunte la freza Elvis acum o saptamana. baiatul asta are nevoie de ajutor specializat" adauga Faust.

"De ce v-ati intors cu totii?" ii intreba Hao.

"Ca sa te oprim din nou" raspunse Yoh zambind. "Dar din cate am auzit, nu va mai fi nevoie"

"De ce?"

"Suntem in razboi si toata lumea se lupta cat mai bine ca sa ne salveze planeta" ii raspunse Ren.

Erica isi deschise ochii si zambi catre baieti.

"Te-am iertat si eu, Hao"

"Ce?!" baietii inlemnira.

"Buna ziua, baieti. Scuze de intarziere"

Si acel zambet nu mai putea fi confundat cu nimic altceva. Lyserg Diethel era acolo, cu ei.

"Chow Senju Ryakettsou...a fost o carte destul de interesanta, dar din pacate, cam greu se folosit. Asa ca acum sunt Erica"

"Nu-ti face griji, Lyserg. Acum ca esti fata, Ryu sigur se va indargosti de tine si mai mult si nu-ti va mai da drumul din brate"

Erica isi dadu ochii peste cap.

"Ai ramas un comediant slab, Chocolove"

"Sau poate il vrei pe Hao acum?"

"Da' mai taceti o data" striga Erica, care se inrosise la fata.

"As fi onorat" raspunse Hao, facand o plecaciune in directia lui Lyserg.
Baietii atat asteptau...incepura sa fluiere si sa rada isteric.



-------------------------------------------




In timp ce baietii incepusera niste discutii aprinse cu privire la “greseala” lui Lyserg, Faust se facu nevazut pe usa. Mamele lor erau vizibil obosite, si renuntasera la ideea de a mai incerca sa-si linisteasca copii; cateva dormitau, tresarind cand si cand.
Dupa o vreme, Alleona isi dadu seama ca ar fi mai bine sa se adune toti in aceeasi camera. Ochii ii obosisera de la privitul in holoecrane si travaliul prin care trecuse incepea sa-si faca efectele asupra ei.
Anna, care era cea mai odihnita, fu de acord sa primeasca si restul copiilor in salonul ei, nu fara proteste din partea Ericai.
Ren incepuse sa dea semne de nervozitate si se tot uita dupa vechiul sau Guan Dao, pentru ca Chocolove aparent se nascuse cu un nou set de glume – imbunatatite, dupa cum zicea el. Enervante, dupa cum zicea expresia de pe fetele lui Ren si Horokeu.
Hao incepuse o discutie cu Yoh despre timpul tranzitiei- adica cei 500 de ani petrecuti in planul astral, asteptand urmatorul turneu. Era interesat de tot ce se intamplase cu Yoh si ceilalti acolo, mai ales pentru ca pana atunci, el fusese singurul cu aceasta abilitate, iar 500 de ani petrecuti in singuratate pot dobori si cea mai ascutita vointa dintre toate.
Baietii fusesera impreuna la inceput, apoi se mai separasera – fiecare avea totusi, dorintele lui, toti vroiau sa viziteze alte locuri.
Yoh si ceilalti reusisera sa comunice totusi unul cu altul prin cel mai pur nivel de telepatie – si se pare ca pastrasera aceasta abilitate. Cu o singura reincarnare, Yoh si ceilalti il depasisera pe Hao.
Cat de mult conteaza furioku intr-o lupta? incepuse Hao sa se gandeasca. Avea in fata cea mai solida echipa pe care o vazuse vreodata, si se surprinse gandid ca ar fi vrut sa faca parte din ea. De asemenea, isi dadu seama ca de cand se trezise in aceasta lume ciudata, care depasea cu mult orice imagine a viitorului vazuta de el vreodata, nu avusese nici pentru o clipa intentia de a ucide pe cineva.
Schimbarea…poate era placuta.
Lucrurile aveau sa stea altfel de data asta, putea sa simta.
Hao se intinse in patul pe care il impartea acum cu Yoh, si isi lasa gandul sa calatoreasca spre noua lui mama. La cateva sute de metri mai departe, Alleona zambi in somn.