Daca mai ai asemenea ganduri sa postezi intai pe aici, si iti dau eu motive pentru care sa traiesti.

nu cred ca o sa mai am asemenea ganduri....dar stiu ca atunci cand nu mai pot mai bine o pauza

alleinsozuzu a scris: Da... pai.... ar fi OK sa te sinucizi...dar cu un motiv.... Eu una am 13 ani si o parere oribila despre ceea ce sunt..... adica sunt o tipa urata, cu o groaza de prieteni baieti, dar fara ca cineva sa ma placa cu adevarat. Cu ai mei nu ma inteleg mai deloc pt ca sunt adoptata si nu avem nimic in comun ... Cum, necum, nimic nu e bine...
Deci: ar fi o optiune sa ma scutesc de idiotenia numita viata..d.ar gandesc logic ca: poate o data si odata o sa fie si "timpul meu", ma refer la bine, nu la moarte...
Pt ca, daca mor, nici nu stiu daca in lumea unde o sa ma REproiectez imi va fi mai bine... Poate as fi un limbric..... Nush, zic si eu.. deci: prefer sa traiesc - la propriu - aici...... Voi nu?
Ma rog...... momentele disperate cer masuri disperate.. promit ca o sa ma sinucid daca o sa mor

toti avem momente grele in viata...dar nu dispera...incearca sa vorbesti cu parintii tai,chiar daca sunt adoptivi si cu prietenii baieti,ehh....o sa fie timp,o sa vezi

Dc sa te sinuciz dak viata oricum este fooarte scurta? yo nu ii inteleg pe cei care fac chestii dintrastea.........?!

e foarte simplu...incearca sa scape de probleme sicred ca sinuciderea e rezolvarea...sper ca te`am lamurit

sweet_zoey a scris:Dc sa te sinuciz dak viata oricum este fooarte scurta? yo nu ii inteleg pe cei care fac chestii dintrastea.........?!

pai daca nu gasesti motive de trait crede-ma ca e lunga nu scurta

atunci knd ma cert k cineva simt ca traiesc in zadar si vreau sa ma sinucid, dar nimic serios...totul trece cu timpul....knd ma suna vreo prietena de-a mea!

vezi ca daca de pe acum iti vin ganduri negative s-ar putea ca pe viitor sa iti fie greu sa nu te gandesti la ele,pentru ca vei vedea o solutie in asta...eu una am inceput sa ma gandesc la sinucidere pe la 17 ani si am ajuns la disperare la 22 ......asa ai grija de tine.

nup...n-am incercat si nici n-o sa incerc^^' ...de obicei cand am o
depresie...stau singura sau imi ocup timpul ca sa uit...la mn merge..

nu am incercat si nu as vrea sa fiu in situatia de a incerca... ...mie frica..pt ca stiu ca o sa ma astepte multe probleme,ghinioane,necazuri..si Doamne ajuta sa trec cu capul pe umeri

O singura data am incercat iar acum regret enorm pentru ca mi-am dat seama ca viata ti-o poate lua doar Dumnezeu si nu tu decizi cand vrei sa mori.
Uhm...e o poveste trista si lunga dar vreau doar sa spun ca nu o sa mai incerc niciodata asa ceva...in urma la ce vroiam sa fac am pierdut increderea multor persoane si am capatat ura si dispretul altora.
Nu indemn pe nimeni sa faca asa ceva pentru ca nu e o solutie sa scapi de probleme, poti foarte bine sa vorbesti cu cei din jur si o sa treci peste ele.

dispretul de ce? pentru ca ai incercat asa ceva? pana la urma era viata ta si tu hotarai.... da ca ai ranit multe persoane si ca toti si-au pierdut increderea in tine inteleg, pentru ca am trecut si inca trec fiindca si eu am incercat sa ma sinucid de 2 ori inca dar acum nu as mai incerca niciodata, am o viata si vreau sa o traiesc, si oricat rau as fi facut stiu ca nu trebuie sa regret nimic cei e facut e bun facut nu are rost sa ma gandesc la ce zic restul de mine, nu au nici nu drept sa critice nu au fost ei in locul meu sau al tau....asa ca nu regreta din fiecare fapta facuta invetii ceva...stii fiecare sut in fund e un pas in fata

dispretul...pentru ca au inceput sa se uite cu alti ochi la mine si asta am simtit-o...adica mi-au spus in fata (prieteni buni) ca sunt o "deplasata" si ca daca am incercat asa ceva nu mai merit sa traiesc (cu alte cuvinte fac umbra de geaba pe pamant) si alte cuvinte grele...but am trecut si peste asta si am invatat si altceva...prietenii buni sunt doar familia si propria persoana.

eee daca ti-au zis asa ceva nu iti sunt prieteni....mie nimeni din cei care au si venit la spital nu mi-au zis asta, ba din contra au zis ca las ca ma fac eu bine ca sa putem merge pe la mare si in ieisrile noastre de toate zilele, si ca o sa fie langa mine oricand si daca imi mai trece asa ceva prin cap sa ii sun sa vb mai bine decat asta, mau inteles ca aveam motivele mele nu au insistat, mau lasat pe mine sa zic ce simteam abia atunci cand am putut eu si asta m-a ajutat enorm, da si asta asa e familia iti sunt cei mai buni prietenii....insa s-ar putea ca si ei sa te dezamageasca, eu asa am patit de la cineva din familia mea......deci nu regreta ce ai facut gandeste asa.....a ffost o prostie ca oricare alta dar am invatat ceva pretios viata e un lucru important, trebuie sa iti recastigi increderea in tine.

Esti o norocoasa ca sa spun asa...se pare ca ai prieteni destul de buni si intelegatori spre deosebire de mine
Mi-am revenit destul de greu ca sa spun asa si am facut tot posibilul sa merg mai departe doar pentru ca ai mei au fost langa mine si m-au sprijinit dar adesea mi-am zis ca daca as fi avut prieteni langa mine poate nu s-ar fi intamplat but life goes on...
Oricum am primit sprijin si de la niste consilieri si am invatat multe, mi s-a spus sa imi tin mereu minte ocupata si sa nu ma mai gandesc la ce a fost.

ehh...a fost o incercare... :-< eram pe balcon la casa in constructie si ehh...m`am asezat pe ciment si ma uitam in jos si imi venea sama arunc,dar cum langa mine e spitalul si acolo cunosc multe persoane mi`au zis sa ma dau jos caci e curent sinah...a trebuit

nu am incercat pana acum si sincer nici nu prea vreau sa fac asta..adik multi zic ca pot dar iti trebuie un curaj mare sa o faci pentru ca ajungi sa te gandesti ca poate nu mori si apoi cine stie cu ce sechele mai ramai...

Curaj?Sincer,pentru mine sinuciderea e o lasitate...O mare prostie chiar.(scuze pentru cei care sunt Pro sinucidere...sau ma rog.Nu stiu cum sa ma exprim).Iti trebuie mult curaj ca sa treci peste tot ceea ce te-ar determina sa te sinucizi.Oricum toate trec pana la urma.Mai ales chestiile din adolescenta,din tinerete.Trebuie sa ai curajul sa treci peste ,sa analizezi tot ceea ce ti se intampla (daca e chiar asa de rau).Ma rog...nimic,chiar absolut nimic nu poate fi un motiv intemeiat pentru a te sinucide!Am trait pe pielea mea multe si intotdeauna am spus ca merg mai departe.Am o viata si trebuie sa o traiesc.

da asta asa e, pentru nimic in lume nu merita sa te sinucizii, viata e cu bune si rele insa in momentul in care esti deprimat crede-ma ca vezii totul in negru si viata e de (mancarea mea preferata)....totul e inutil, numai ceilalti te pot ajuta sa iti dai seama de ce-i cu tine, e greu nu poti ii judeci pe cei care au incerc`at asta doar sa ii sustii la genul ca viata merita traita si sa le fii alaturii

nuh..n`am avut sii nu am de gand sa fac asa ceva

sinuciderea e o dovada de lasitate...fugi de tot prezentul si cauti o usita de scapare...sincer cred ca cei care o fac ori sunt foarte lasi ori au probleme mari.nu vreau sa acuz pe nimeni,dar majoritatea o fac pentru motive minuscule [ex:aia de 12 ani care era emo]...cred ca nu are rost...sa mori...sa faci cel mai mare pacat din viata ta...fara sa te gandesti o clipa ce lasi in urma...

Desi poate am suferit destul de mult in unele momente,nu m-am gandit nici macar o clipa la asta.Poate ceea ce vad eu ca suferinta e copilarie pentru altii,de fapt in mod sigur!Nu am cum sa sufar la varsta asta...mai ales ca am o famile foarte ok,prieteni si toate cele.
Sunt impotriva sinuciderilor,oricat de grea ar fi situatia ta,aminteste-ti ca Cineva,acolo sus te iubeste,si daca te sinucizi nu faci decat sa distrugi cel mai frumos lucru pe care ti l-a dat-viata.Mereu exista un nou inceput,pentru oricine,e drept,iti trebuie mult curaj,multa forta,dar cu totii in adancul sufletului avem asa ceva.Si cum stim ca mai nou e "trendy" sa suferi din dragoste,multi se sinucid dupa o despartire...bun frate,nu te mai iubeste,dar totusi ai si tu familie,prieteni,nu e singura persoana care exista pe lumea asta.
Si lunile astea vedeam la Tv foarte multe cazuri in care copii de 11-12 ani se spanzurau fara vreun motiv,sau sa lase un bilet de adio gen:"Fara mine veti fi mai fericiti" ....oricat as sta sa ma gandesc nu imi pot da seama ce li se poate intampla asa de grav unor copii...Si dupa aceea parintii se simt vinovati si ete cum se distrug foarte multe vieti dintr-o singura sinucidere...

Mai...

Sinuciderea nu e chiar ceea ce pare,este facuta din motive serioase sau nu.Cand e cv serios va dati seama ca omului nu ii s-a sculat la cap in momentul ala ca doara avut chef,insa cel care se sinucide e mai mult egoist decat las...si prin urmare daca tot a ajuns la asta..inseamna ca nu ii mai e frica de moarte.Insa se intampla des ca pers ce se sinucid sa fie depresive,iar depresia e o boala grava,nu doar o suferinta de 2-3 zile,numai cum noua ne place sa exageram,nu distingem care e adevarata depresie si cea trecatoare.Nu sunt de acord cu ea...si nici nu as putea fi,nu ptr ca e vb de o viata de om,ci doar ptr ca a aceea pers s-a declarat singura un caz fara leac,fara scapare..etc.Ptr orice psiholog acesta e un lucru foarte trist,gandindu-te ca il puteai ajuta pe acest om,si totusi nu ai avut cum.

Sinuciderea e un capat de drum,in care ai impresia ca nu mai ai alta scapare,prin urmare te condamni singur si nici nu poti vedea o alta solutie..ptr ca in mintea unui sincigas hotarat sa-si pun capat zilelor,nu mai poate fi alta iesire,dovada ce ne arata ca in acele momente,nimeni nu gandeste logic,ci doar crede ca astfel v-a fi mai mai bn,rezultatul fiind tottal eronat

Am citit tot topicul asta si am gasit multe pareri asemanatoare cu ale mele. Ce n-am gasit...e ca sinuciderea e uneori o consecinta a unei boli psihice. Nu vreau sa justific sinuciderile, dar...
Am avut pe cineva foarte apropiat care s-a sinucis. Moartea lui ne-a bulversat pe toti. Cumva in timp am ajuns sa-i inteleg gestul datorita unei boli de care suferea sau poate am vrut sa inteleg ca sa suport mai usor pierderea unei fiinte dragi. Nu stiu nici acum cum se numeste boala de care suferea, am inteles ca este ereditara si ca in general poate recidiva, iar recidivele sunt mai periculoase decat prima aparitie a bolii pt ca isi duc la capat amenintarile.

Spunea cineva ca persoana care vrea sa se sinucida simte ca nimanui nu-i mai pasa de ea, ca nu va lipsi nimanui. Ii dau dreptate, am trecut prin astfel de perioade si gandul sinuciderii mi-a trecut si mie prin cap. Simteam in momentele alea ca unora le va fi mai bine daca nu as exista in viata lor. M-am gandit insa ca pentru copilul meu trebuie sa lupt cu toate greutatile si sa trec peste toate piedicile. Probabil, faptul ca copilul ma iubeste neconditionat asa cum sunt si ca are nevoie de mine m-a oprit sa caut calea prin care sa-mi iau viata.

pai....mai copii , am mai discutat noi odata ca nu este frumos sa te sinucizi din motive stupide dar nu vreau sa va jignesc , eu m-as sinucide daca as vedea ca nu se mai trezeste