draga mea...alta e viata la 13 ani cand esti intretinuta de parinti si sprijinita...si alta e cand esti la facultate...si ai fost mereu o persoana in varf si acum trebuie sa lucrezii ca sa te intretii, si vezii astfel ca nu mai esti la nivelul asteptarilor si cum altii ti-o iau innainte, vezi cum trece viata pe langa tine si ai vrea sa iesi si tu macar o data sa te mai distrezi insa nu ai timp, ajungi sa te ingropi in munca, scoala, apoi vin probleme cu parintii, cu fratii....probleme sociale, vezii ca sunt probleme fara rezolvare si uite aa preferii calea mai usoara pentru tine...eu acu vb in cunostiinta d cauza....si stiu cat de greu mi-a fost si cat imi e si acum de greu sa ma abtin sa ma mai tai, cat de mult trebuie sa muncesc sa ma adaptez...chiar daca am sprijinul unor oamenii minunati, uneori tot mai simt ca ma prabusesc....asta...insa stiu ca trebuie sa lupt cu durerea interioara pentru a descoperii lucrurile frumoase ce exista......sa invat abia acum sa iubesc......sa nu mai fac lucruri ce sa le regret ca pana acum sa ma accept....deci incerca sa nu judecii ci mai degraba sa ii intelegii pe astfel de oamenii