Am deschis acest nou subiect in speranta ca toate amintirile negative,intamplarile de care am avut parte din copilarie si pana in prezent le vom putea scrie aici.....sa scapam de acea rusine ca nu putem spune nimanui trecutul ce ne doare,amintirile neplacute,care de multe ori ne urmaresc toata viata deorece am ramas socati sau imagini urate asupra evenim entelor,deci sa nu va fie rusine,oricum este anonimat total pe aici,si spuneti si poate vor exista solutii....sa reusim sa invatam cate ceva din ele,si daca putem sa ne ajutam unu pe altul.

da...nu are cautare sau poate va este frica sa scrieti aici deci incep io...amintiri neplacute din viata mea....
sunt multe dar probabil cea mai dureroasa a fost cea in care mi s-a furat inocenta...am stat am plans,si plang si imi doresc ca el,sa aiba parte de acelasi lucru...de un viol...

trist a fost atunci cand eram cautat de 10 insi sa iau bataie si nu stiam nici eu dc...
bine , nici acum nu stiu prea bine )

da sper ca nu ai luat bataie? si ai facut tu ceva....ai deranjat tu niste pustii si cum sunt copii la varsta asta orice este interpretat de ei,si o simpla privire ii poate deranja

cineva s-a luat de ei , s-a certat bine cu ei si dupa aceea a zis ca vine cu mine sa ii bat eu pe aia ...poveste nici acum nu o stiu dar am auzit ca a fost ceva in genul asta
bataie nu am luat de la nimeni

Una dintre cele mai triste intamplari a fost acum o luna,pe data de 15.03.2009.Totul s-a intamplat intr-o zis obisnuita si ff plictisitoare de duminica,in care aveam aceeasi rutina:merg la bunica si apoi acasa sa invat,trebuia sa am un test la istorie in ziua urmoatoare.Zis si facut,ajung acasa,ma pun pe invatat pe la 18:00 iar pe la ora 19:00,am primit o veste care m-a facut sa vad negru in fata ochilor.

Se facea ca in aceea zi,a avut loc un accident,desi auzisem noi mai multe salvari,descarcerarea,politia etc.. trecand,ne-am zis ca e doar un alt accident.Ei bine,nu fusese doar un accident,caci in acel accident au murit persoane cunoscute,adica cele trei fete,dintre care 2 le stiam de vreo 5-6 ani.Cand am auzit vestea de la mama,nu-mi venea sa cred,am inceput sa plang,am trantit caietul de istorie jos zicand"eu nu mai invat,nu mai am chef de nimic".Nu-mi facusem nici o tema pe ziua urmatoare,dar nici c-ami pasa,abia adormisem noaptea,eram distrusa.Urmatoarea zi,prima ora avusem chimie,si nici nu va puteti inchipui ce a fost in sufletul nostru,cand si profa incepuse sa plangem,dapoi noi.A fost oribil,majoritatea liceenilor si cunoscutilor din generala plngeau pe holurile scolii.Pur si simplu era de neimaginat cum s-a putut intampla asa cv,dar mai ales imposibil ptr mine sa realizez ca am vazut-o pe una dintre fete vineri,si ca aceea v-a fi ultima zi cand o voi mai vedea in viata.Totusi,eu fusesem mai apropiata de fata cea mai tanara,chiar daca nu am avut timp sa devenim prietene mai bune,eu o apreciam ff mult,mereu o considerasem superioara mie si vroiam sa fiu ca ea.Era o persoana deschisa,iubea copii mici si se intelegea bn cu mai toata lumea.

Dintre toate fetele,pe ea nu au aratat-o in sicriu,caci dusese prea desfigurata,iar detaliile despre cum se presupunea ca arata dupa descriile celor de la morga sunt prea dure ptr forum si prea dure ptr toti.Astfel am preferat sa ne amintim de ea asa cum fusese.A murit prea tanara,nici nu implinise 16 ani.

De atunci,i kept turning things in my head,dar n-am gasit un raspuns,dc murise asa de tanara,ce a facut sa merite asta?nu stiu..oricum cauza certa a fost ca(,) conducatorul avuse 200km/h in timpul impactului cu acel stalp,deci nici o sansa de supravietuire.
Acum,dupa o luna,lucrurile s-au mai linistit,dar durerea a ramas si v-a ramane

Kaliope...iti doresc sa treci peste aceasta intamplare oribila....
viata merge inainte..stii tu vb aia::::: viata nu se opreste in loc pentru durerea noastra:::
d-zeu sa le odihneasca in pace
rip

Kaliope
Nu are rost sa iti pui aceste intrebari,iti vei macina sufletul degeaba,caci raspunsuri nu vei gasi.Tuturor ne este menita maortea ,din pacate unii mor prea devreme,din pacate de multe ori mor copii innaintea parintilor.Drerea este mare,de nedescris,probail esti inca in soc, si ai ramas cu un gol in suflet,cineva apropiat tie a disparut.Am patit si io asa ceva,acum vreo 7 ani de zile a murit o prietena de a mea,eram in clasa a 10-a efectiv ii simteam lipsa,ma distram cu ea...era vecina cu mine,mama ei sta inca langa mine,si cand o vad imi aduc aminte de fata ei.Imi e dor si acum de ea.Acest gol va ramane mereu in suflet,important e sa stii sa gestionezi acea durere si sa nu te impiedici de ea.

In ceea ce priveste depasirea ei,pot spune ca fac progrese ,dar e dificil caci ma aflu in anumite ipostaze sau anumite chestii amuzante/frumoase si ma gandesc cat de mult i-ar fi placut si ei,sau cum s-ar fi distrat daca ar fi traiet,efectiv ma aflu intrebandu-ma chestii care nu au sens acum

Asta vei simti mult timp,vor fi momente in care te gandesti mama ce fain era daca era si...respectiva persoana,sau ce mult i-ar fi placut asta.Eu dupa atat timp mai simt asta,si o perioadata ma gandeam mereu la prietena mea si ma simteam trista,acum imi aduc aminte doar de ce era frumos si de distraxctile avute impreuna,si cred ca asta isi doreste si ea.Sa iti aduci aminte de clipe frumoase avute ca pritene.

Kaliope, imi pare asa de rau pentru tine.. Sper cumva sa treci peste..

Am si eu ceva de spus. Deci eu nu am poze de la botez.
Parintii mei mi'au spus ca am facut botezul acasa si ca am facut poze, dar cand le'au dat la developat, aia de acolo au stricat filmul si si'au inchis centrul ala...

Povestea asta e cam cusuta cu ata alba, si eu cred ca am fost orfana. Asta ma tot macina....

Erm, Kamy, ai o imaginatie cam bogata.
Intamplare trista: Nici eu nu am poze de la botez.
Intamplare cu adevarat depresiva: Preotul care m-a botezat era atat de beat incat a intrat cu masina intr-un sant cand venea la bisericla. :<

Nu cred ca o am asa de bogata. Dar chiar nu ma simt bine asa. Ma simt orfana, nu'mi place sa se ascunda lucruri de mine..

am si eu una:eram la tara,acum 6 ani,si o ajutam pe bunica sa puna niste razoare in gradina.cat timp noi faceam acolo mai si vorbeam.bunicii incepuse sa ii vina rau,sa o intepe inima,am chemat repede salvarea si parintii mei.dar,pana cand a venit salvarea bunica murise. .nimeni si nimic nu o mai putea salva.cand a venit ambulanta,in sfarsit,au chemat un echipaj de doctori,care i-au facut autopsia chiar in curtea casei.nu am putut sa ma uit pentru ca era cumplit de greu sa vad cum o persoana iubita era taiata.doctorii au spus ca a facut un infarct.nici acum nu prea pot sa trec peste acel moment,iar cand imi amintesc mi se face pielea de gaina si imi e frig.

Ruki a scris:Erm, Kamy, ai o imaginatie cam bogata.
Intamplare trista: Nici eu nu am poze de la botez.
Intamplare cu adevarat depresiva: Preotul care m-a botezat era atat de beat incat a intrat cu masina intr-un sant cand venea la bisericla. :<

ruki jur ca prima data ma gandeam ca a intrat cu bicicleta intr`un sant xD

ceea ce ma doare pe mine acum
l`am cunoscut acum un an ..am inceput sa vorbim zi de zi si ne intelegeam perfect..mereu la fel [nu..nu`mi placea de el..doar eram foarte buni prieteni]..si..eram mereu aproape unul de altu .. ne intelegeam de minune.. era totul perfect.. a suferit alaturi de mine..cand eram suparata ma facea sa rad..tineam si inca tin la el ca la ochii din cap..apoi a fost o chestie de moment..sau nu stiu..dar m`a sarutat [si el sta cu cineva deja si m`am simtit extrem de vinovata ] si am inceput sa ma distantez de el...si nu il mai salutam..si el s`a suparat rau...am avut o disputa si acum nu mai vorbim..si de fiecare data cand il vad simt un nod in gat..si un gol in inima

Pe data de 31 martie bunicul meu s`a stins. .Nu trecea zi cand sa nu trec pe la el sh sa nu`mi dea bani,sa ma pupe sh sa ma imbratiseze.Fratele meu s`a dus la tara sa`l vada pt k stia k este bolnav...bunicul nici nu il mai cunostea.Mere il intreba "Auzi..Valy knd mai vine?"(my sister).Acum nici numai vorbea.In 2 zile a baut 2 guri de apa sh a mancat cateva lingurite de mancare.Imi este tare dor de el.