nu sunt bine...chiar nu stiu ce m-a apucat dar lama aceea parca era singura mea scapare...ma simt coplesita de probleme,abandonata ca un gunoi in relitatea asta cruda.acum nimeni nu mai e langa mine...mama e obligata sa ramana acolo ca altfel pierde totul,tata a zis ca i'am stricat imaginea , si ca nu intelege cum am putut face asa ceva ca doar vad alti copii a caror parinti nu au asa de multi bani si nu incearca sa se sinucida si vad ca sunt multi copii care isi castiga existenta de tineri si nu se mai omoara...in momentul asta mi'as dori ca Mary sa nu ma fi gasit...poate muream.iadul in comparatie cu viata asta mizerabila mi se pare raiul.
singurul care mai e langa mine e Daniel(fiul unuia dintre asociatii tatalui meu).A zis ca si el s-a simtit la fel cand mama lui a plecat de acasa cu unul mai bogat doar pentru ca tatal lui nu avea in momentul acela foarte multi bani.Dar tatal lui a fost alaturi de el...Al meu in schimb..
Nu inteleg de ce mai sta...Vine in fiecare zi, stam de vorba.A spus ca e gata sa ma ajute sa o iau de la inceput.Dar as mai putea eu sa o iau de la inceput?As mai putea sa ui trecutul?Sa nu mai simt acest ura fata de mine si de ce am fost in stare sa fac?Peste cateva zile ma intorc la scoala.Nu'mi pot privi colegii in fata.De parca nu era de ajuns ca ma considerau o proasta acum ma vor vedea ca aia care a vrut sa se sinucida fara motiv.
Daniel mi'a promis ca nu va fi asa.Acum ma duc la o plimbare pe afara cu el.Sa 'descopar' si partile frumoase ale vietii.Ma intreb, exista asa ceva?