11 – Mustrare

Directorul le conduse pana in dreptul unui coluar plin de tablouri vechi.Fetele isi dadusera seama ca nu era holul unde stateau ele.Directorul le facu semn sa il urmareasca.Fara sa mai comenteze ceva,Kime si Ayume il urmara pe director pe coluarul vechi in care se parea ca nimeni nu a mai facut curatenie de mult timp.Directorul privea doar inainte,iar pelerina ii flutura in urma.Cele 2 eleve,neimbracate in uniforma nu aveau nici un chef sa zambeasca.In final ajunsesera in fata unei usi mare facuta dintr-un metal stralucitor.Directorul puse cateva cuvinte ciudate si intra intr-o incapere plina pana la refuz cu acte,tablouri si alte lucruri de la scoala.Profesorul le facu semn sa se aseze.
Fetele luara loc ca arse pe scaunele de lemn,iar directorul arunca o privire cercetatoare la fereastra si apoi lua loc pe scaunul mare de piele.Pe un ton sever incepu:
"Desi e sambata seara nu aveati nici un drept sa mergeti cluburi.Sunteti minore si domnisoara Hanyo credeam ca sunteti mai atenta in ce locuri intrati."
"Dar,domnule director"...sari Kime dar fu intrerupta e catre director
"Domnisoara Asumi cand vorbesc eu nu pot fi intrerupt!"
"Ma...ma scuzati"spuse Kime cu regret.
„Mai departe, stiti prea bine ca cei ca voi nu sunt bineveniti in oras, iar acesta este singurul loc in care sunteti in siguranta. Sunteti amandoua muscate si nu aveti nici o sansa impotriva ucigasilor de vampiri, iar ei nu vor ezita sa va elimine de fiecare data cand au sansa sa o faca.”
„Stim domnule,” zise Ayume fixand podeaua cu privirea. „Dar aveam nevoie de o pauza de la scoala. Promitem sa nu mai mergem nesupravegheate.”
"Bine,sper ca v-ati invatat lectia si nu o sa mai fiti atat de iresponsabile pe viitor"spuse calm directorul
"Promitem ca nu se va mai repeta"spuse incet Kime.
Cele 2 fete s-au intors usurate ca au scapat doar cu o avertizare privind mai atente tablourile.
Cu glas hotarat Kime grai: "Multumesc Ayume"
"Pentru ce?"
"Pentru ca imi esti prietena asa de buna.Ma ajuti la nevoie si esti intotdeauna alaturi de mine"
"Kime,spuse Ayume fixand-o din priviri,impartasim aceleasi sentimente de prietenie.Esti prietena mea.Si tu m-ai ajutat la nevoie."
"Ayume esti cea mai buna prietena pe care am avut-o"
Cele 2 fete se imbratisara iar apoi,glumind,s-au intors la ore.
Cand ajunsera in clasa, profesorul se uita urat la ele si le indemna sa se aseze. Dupa ce intrara toti si mearsara la locul ei, clopotelul suna si se adresa intregii clase: „Maine va veni o inspectie la scoala ca sa vada cum se desfasoara activitatea aici asa ca ne asteptam sa va purtati cat mai frumos.”

au scapat ieftin

12 – Inspectia

In seara urmatoare, cu totii erau agitati din cauza inspectiei. Erau zvonuri ca era formata din lideri ai organizatiei ucigasilor si lorzi a celor mai mari case de vampiri. Asta ii facea atat pe profesori cat si pe elevi sa fie foarte nervosi. Toata mobila fusese stearsa de praf, cartile puse in ordine si cu totii erau imbracati in cele mai elegante haine pe care le aveau, chiar studentii purtau uniforme.
Singurul care nu parea sa fie afectat era Ryuga. Acesta statea pe o banca din gradina si se uita la cer cu o privire calma.
Parea ganditor dar nimeni nu il vazu din cauza agitatiei.Nimeni in afara de Kime
"Ryuga tu cum de nu esti atat de emotionat?"intreba aceasta rosie in obraji.
„Nu vad de ce ar trebui sa ne agitam din cauza ca birocratii care au pus bazele acestei scoli se ies din birourile lor comfortabile ca sa se faca parada si sa arate cat de importanti se cred,” raspunse el pasiv.
"Nu am inteles prea multe dar am inteles mesajul"raspunse Kime derutata.Se circula zvonuri cum ca si tatal tau ar veni.E adevarat?”
„Nu prea discutam, cu atat mai putin cu ce se ocupa celalalt.”
"Credeam ca va intelegeti mai bine,pentru ca sunteti din acelasi sange,dar eu nu pot vorbi deloc cu ai mei deoarece ei cred ca am murit intr-un accident"spuse kime ku lacrimi in ochi
„Cred ca uneori e mai bine sa scapi de toate problemele. Cat despre legaturile de sange... cred ca m-as intelege mai bine cu tine.”
Vazand ca incepuse sa-i dea lacrimi in ochi, se ridica in picioare, scoase o batista din buzunar si o stearsa la ochi cu miscari usoare, privind-o fix in ochi.
"Multumesc,imi esti un prieten adevarat"spuse kime incet si ii zambi.
Ryuga se uita scurt dupa ea,apoi se aseza din nou pe banca si reveni la gandurile lui.Kime parea oarecum fericita si mai relaxata decat obisnuia.Kime se aseza langa Ryuga si il sorbi o clipa din priviri.Apoi se uita spre cer la stele.De mult nu s-a mai uitat la ele din cauza orelor si toate lucrurile legate de scoala.Kime intoarse putin privirea catre Ryuga si il intreba:
"Tie iti place sa te uiti la stele?"
Linistea fu intrerupta de vocile directorului si a inspectoriilor care se indreptau spre ei. Oamenii care venisera acolo erau imbracati in costume scumpe si se uitau la toti cu superioritate in ochi, iar lorzii aveau toti o privire fixa in ochi, care parea sa-i strapunga pe toti pe care le intalneau.
Ucigasii incepura sa cotrobaiasca prin camere si, ca in fiecare an,era o curatenie de nedescris. Cand au deschis sertarul lui Kime gasira o dezordine cumplita. Oamenii, spre uimirea directorului erau multumiti de ce era in biroul ei.
Inspectorii se oprira in dreptul lui Kime. Era singura eleva pe care nu o verificasera. Se apropiara de ei cu pasi mari si apasati. O privira in ochi si intrebara: „Domnisoara, cine este indrumatorul tau?”
Kime ramase blocata.Ea nu a avut nici un indrumator.Ryuga se baga imediat in fata ei si spuse: „Eu sunt.”
Cu totii ser uitara mirati la el, mai ales unul dintre ei care semana destul de mult cu el la fata.
„Chiar asa?” intreba unul dintre lorzi. „Un pur-sange este indrumatorul unei muscate? Nu ti se pare cam neobisnuit sau mai bine zis... jignitor?”
„Nu stiu, tata. Mie nu mi se pare,” raspunse Ryuga fixandu-l cu privirea.
Kime ramase surprinsa.Se mai uita o data atenta la ei si observa asemanarea.
"Intotdeauna am crezut ca semeni cu mama ta,” spuse cu asprime.
Inspectia pleca, dupa lasandu-i pe cei doi singuri in gradina, dar dupa o vreme, Ryuga se ridica de pe banca si se indrepta spre dormitorul baietilor.

imi place ai inceput sa postezi mai des

13 – Indrumator

O zi obisnuita pentru Kime. Isi piaptana parul lung cu mare grija si isi mai puse gandurile in ordine. Desi nu ii placea sa recunoasca, Kime inca se mai gandea la Katrina si la tot ce i-a facut. Dar nu putea sa nu multumeasca pentru ca a scapat de ea si avea cale libera catre Ryuga. Ayume ii tranteste o carte in cap si Kime reveni cu picioarele pe pamant. Cele doua fete mergeau la ore zambind si glumind, cand directorul le taie calea. Cele 2 fete il salutara respectuos. Directorul ii spuse lui Kime sa o urmeze. Ayume ramase uimita. Fara sa scoata un sunet Kime isi lua "La revedere" de la prietena ei si il urma.
Ayume se uita trista la ea apoi se duse spre clasa. Din nou ea trecu prin camera aceea plina de tablouri si un fior ii trecu prin intregul corp. Kime se intreba ce mai facuse de data aceea apoi se mai uita o data la director, care avea aceeasi privire rece si fixa ca intotdeauna. Domnul director scoase niste cuvinte ciudate si pentru a 2a oara, usa se deschise. De data aceea biroul era mai eliberat de hartii si acte. Directorul se aseaza pe scaunul lui comfortabil de piele si ii face semn lui Kime sa se aseze si ea.
Kime, mai calma de data aceasta se aseaza pe scaun iar domnul director incepe sa vorbeasca: "Kime, seara trecuta ai trecut prin nefericitul moment in care ti-ai dat seama ca nu ai nici un indrumator"
Kime stia de la inceputul anului ca nu avea indrumator, dar invata datsa trecuta ca nu era bine sa il contrazica pe director in timp ce vorbea.
"Noroc ca Ryuga era de fata si s-a oferit el sa fie indrumatorul tau. Kime, ce vraja i-ai facut acestui baiat? Nimeni pana la tine nu a avut un indrumator cu sange pur, mai ales Ryuga care e scutit de orice munca in acest liceu?"
"Domnule director, eu si Ryuga suntem prieteni buni. Cred ca de aceea..."
"Da, cred ca ai dreptate..."
"Domnule director, pot sa va intreb ce inseamna un "indrumator"?"
"Desigur.Un indumator e un vampir cu 2 ani mai mare care are grija de boboci ca sa nu pateasca ceva cum era sa patesti tu si prietena ta. Dupa cum ti-am mai zis, Ryuga nu a avut niciodata grija de un boboc deoarece el e scutit de orice munca in liceu."
"Da, inteleg acum... Pot sa va mai pun o intrebare?"
"Desigur!"
"Ce e cu tatal lui Ryuga?"
Directorul arunca o privire plina de ura apoi se mai calma si zise: "Tatal lui Ryuga e cel mai puternic si, bineinteles, cel mai batran vampir. De aceea si Ryuga e atat de important"
"Inteleg... multumesc pentru informatie. As putea sa..."
."Sa te retragi? Sigur!"
"Va multumesc..."
Directorul se uita cum pleaca si isi spuse in gand: "Mai are multe de invatat"
In drum spre clasa, desi nu se uita, Kime observa cum toti se uitau la ea ciudat. Unii cu invidie, altii cu dezgust, dar toti susoteau in spatele ei. Tanara trase aer in piept si se duse in clasa. Profesorul se uita pentru a doua oara urat la ea si o pofti in banca. Ea se aseza si ora incepu.

da da...prieteni
mai e mult pana se cupleaza?

14 – O discutie la cafenea

Era o seara atat de placuta incat Kime nu putea sa stea in camera ei uitandu-se pe geam. Orele se terminasera repede si avusese timp sa faca o baie si sa se schimbe in hainele ei cele mai elegante. Zambea pentru ca nu mai iesise in oras demult si chiar daca nu avea permisiunea, avea sa se plimbe macar in jurul campusului, orice doar sa scape de scoala. Dar cand deschise usa se trezi fata in fata cu Ryuga.
„Trebuie sa stam de vorba despre noi doi, vino cu mine la cafeneaua de la subsol.”
"Tocmai ma pregateam sa merg in oras. Dar despre ce sa vorbim?
„Sunt cateva lucruri pe care ar trebui sa le discutam despre relatia noastra,” ii raspunse el.
Kime rosi toata, apoi il ruga sa astepte putin sa se schimbe de hainele ei. Kime nu se schimba in uniforma, ci in niste haine frumoase. Ryuga o conduse pe Kime pana intr-o cafenea, una amenajata doar pentru elevi si plasata la subsol. Kime inca era rosie la fata, si desi Ryuga observa acest lucru nu zise nimic. Se asezara la o masa de doua persoane. Kime era putin speriata de ce avea sa ii spuna, dar si de privirile celorlanti care nu se puteau stapani sa nu se uite la cei doi.
„Iti amintesti ziua de ieri, cand a venit inspectia? Te-au intrebat cine iti este indrumatorul tau, iar eu le-am spus ca eu sunt,” incepu Ryuga discutia.
"Da,multumesc ca m-ai salvat, desi nu stiu consecintele care ar fi trebuit sa le suport daca nu aveam indrumator.Dar de ce?"intreba Kime venidu-si in fire
„Adevarul este ca aveai un alt indrumator, dar acela si-a neglijat indatoririle. Vezi tu, elev din anul intai ii este desemnat un indrumator care trebuie sa il sau sa o invete cum sa se descurce in lumea exterioara. Din pacate te-ar fi invinuit pe tine si nu pe el.”
"Inteleg.Daca l-as fi prins...in fine...bine ca ai fost tu acolo si m-ai salvat.Nu stii cat iti multumesc"
Cu cat stateau mai mult cei doi acolo, cu atat mai nervosi erau cei din jurul lor. Incepusera sa sopteasca si se uitau confuzi si furiosi la Kime, incepand sa o faca sa se simta nelalocul ei. Dar era nevoie de o singura privire de la Ryuga pentru ai face sa-si intoarca privirile sau chiar sa iasa din camera.
„Nu-i nevoie sa-mi multumesti, nu mi s-a parut corect sa suferi tu din cauza incopetentei sale,” zise Ryuga luand o gura de sange din pahar.
"Dar....nu sti care ar putea fi consecintele pentru aceasta?"intreba Kime parand interesata
„Pentru faptul ca nu stiai sau pentru ca am preluat eu sarcinile de indrumator?” o intreba pasiv.
"Pentru faptul ca nu aveam...adica aveam unul care nu isi respecta indatoririle"spuse kime apoi lua si ea o gura de sange din paharul de cristal
„Din cate stiu... ai fi fost suspendata doua saptamani.”
"Dar daca as fi fost suspendata, chiar si pentru 2 saptamani, vanatorii de vampiri m-ar fi vazut si m-ar fi...."spuse Kime oprindu-se dintr-o data.
„Nu-ti fa griji, nu as lasa pe nimeni sa te raneasca,” zise Ryuga cu un mic zambet in coltul gurii.
Kime zambi fericita poi zise:"Ma bucur ca am un prieten sa ma ajute...mereu"
Cei doi petrecura cateva ore in cafenea, timp in care Ryuga ii explica despre tratatul dintre oameni si vampiri in privinta acelei scoli. Era singurul loc din intreaga lume in care vampirii erau in siguranta, iar ei erau printre primii care aveau sa triasca alaturi de oameni indata ce absolveau scoala. Dupa ceva timp, ramasera singuri cu barmanul care nici nu ii baga in seama, iar Kime se putu relaxa, fara sa aiba pe cineva care se uita urat la ea.

in esenta ei sunt deja cuplati

poi da...cuplatzi oficial ;) si un saruuut 8-> :X

piache...molt...mai astept!! >:/

;)
s imi dea crow o copie si poon eo mane sa nu se mai deranjeze el

15 – O zi in oras

Kime era plictisita,dar nu putea indrazni sa spuna ceva despre plecare. Data trecuta cand a facut-o au dat de bucluc. Nu mai putea risca si de data aceasta. Dar Ayume nu simtea deloc acest lucru. Nu mai putea avea rabdare. Tipa o data frustrata si ,spuse:
"Nu mai pot sta in plictiseala asta!!!!Sa mergem si noi in oras!"
"Dar stii prea bine ca nu putem iesi fara indrumator!"
„Ei si? Asta nu ne-a oprit ultima data,” zise Ayume zambind.
"Ayume, revino la viata, ultima data era sa fim ucise de ucigasii aia!"
„Chiar sti cum sa strici pofta...” zise Ayume bosumflandu-se. „Stiu! De ce nu il rugam pe prietenul tau sa vina cu noi?”
"Ce prieten?"intreba Kime suparata
„Haide... sti despre cine vorbesc,” ii zise colega ei de camera impingand-o cu cotul.
"despre cine?"intreba Kime incepand sa se roseasca
Ayume zambi si se cuprinse cu bratele si incepu sa glumeasca: „Ryuga, vino sa ma imbratisezi, tine-ma mai aproape, aparama de ucigasii aceia rai...”
"AYUMEE!!!!!! Nu am zis si nici nu am facut asta niciodata!!!"spuse Kime enervata "Ma duc la el direct daca mai glumesti asa "
„Ba asa te-ai purtat... desi poate nu mai ti minte pentru ca dormeai...” ii raspunse colega ei de camera cu acelasi zambet jucaus.
"Tu auzi ce vorbesc si eu in somn!?Nu am zis...ei bine...poate bine...ma duc la el”
Cateva minute mai tarziu, cele doua iesira din camera, inbracate frumos si se indreptara spre gradina, unde ii petrecea deobicei Ryuga timpul liber. Il gasira ca deobicei, stand pe o banca si privind stelele.
„Hai, ce mai astepti?” intreba Ayume dandu-i ghionturi.
"Mi-e cam rusine,dar...bine,o sa o fac... "cu greu se duse Kime la Ryuga. "Um...Ryuga..."
„Te pot ajuta cu ceva?” o intreba el cu un mic zambet si o sclipire in ochi.
"Da...ma gandeam..daca..daca ai putea sa ne insotesti pe mine si pe Ayume in oras"
„Sigur, asteptati doar pana imi shimb hainele astea,” ii raspunse si mearsa catre dormitorul baietilor.
Dupa cinci minute, Ryuga se intoarse, purtand o pereche de blugi negri si o camasa rosie, cu primi doi nasturi de la guler descheiati. Parul sau negru nu mai era pieptanat si avea un aer mai relaxat ca deobicei.
Pe drum spre un club apropiat, Ayume o lua pe Kime de brat si mearsara cativa pasi mai in fata si ii sopti: „Arata bine, nu?”
"Da,mai bine decat de obicei",spuse aceasta incet uitandu-se inca o data in spate.
„Ei si? Ce astepti, invitatie speciala? Asta-i sansa ta.”
"Ayume,nu o sa fac asta nici intr-un car de ani, nu sunt pentru el!"spuse aceasta tot in soapta,iritata.
Prietena ei se bosumfla, dar stia ca nu avea cum sa o convinga de contrariu asa ca o lasa in pace pana ce ajunsera la club. Acolo, ii convinse pe amandoi sa danseze si dupa o vreme se strecura printre ei si ii lasa singuri pe ringul de dans.
Kime deveni putin iriata,mai emotionata ca de obicei.Ryuga deschise discutia si spuse: „Te distrezi?”
"Cum se vede...dar de ce intrebi?"
Ryuga nu ii raspunse si continua sa danseze, dar dupa o vreme Ayume incepuse sa se sature sa-i priveasca pe cei doi, mai ales pentru ca Kime nu facea nimic. Se gandi la o alta strategie si ii duse intr-un parc pe care il vazuse pe drum. Acolo astepta pana ce amandoi erau destul de distrasi si apoi se facu nevazuta, lasandu-i din nou singuri.
"Offf iar a plecat Ayume...ce-i fac!!!" spuse Kime observand ca prietena ei disparuase. "Deci,domnule Ryuga,e a doua oara cand ramanem singuri.Parca cineva ar vrea sa ramanem asa" spuse kime cu ciuda in glas.
„Pe mine nu ma deranjeaza.”
"Nu te deranjeaza?"spuse aceasta mirata. "Credeam ca nu sunt o companie placuta cu toate acele cuvinte fara sens"spuse ea sau asta
„Dimpotriva, imi place sa-mi petrec timpul cu tine.”
"Fac asta doar pentru ca...nu conteaza..."spuse aceasta.
Plouase afara,iar temelia era alunecoasa.Kime facu un pas gresit,aluneca si cazu in bratele lui Ryuga. Ayume,care era ascunsa intr-un tufis din apropiere spuse in soapta: "Da!Am reusit!"
„Ar trebui sa fi mai atenta,” zise Ryuga inclinandu-si putin capul spre ea.
"Da,cred ca..."spuse aceasta rosie la fata,dar inainte sa mai spuna ceva,Ryuga o lua si o tinu strans in brate.
Kime tresari,rosind si mai tare decat era.
„Nu-ti fa griji, nu o sa cazi cat timp sunt eu prin preajma,” zise el zambind.
Kime nu mai avu curajul sa zica nimic.I se taie rasuflarea.In tufis,Ayume era rasfericita
"DA!!!haide...putin...inca putin "spuse aceasta
Nestiind ce sa mai faca, Kime isi ridica dintr-o data capul si il saruta pe Ryuga. Apoi se dadu cativa pasi inapoi, temandu-se sa nu-l fi suparat, dar el ii zambi si zise: „Hai sa o gasim pe Ayume, ar trebui sa ne intoarcem. Dar poate data viitoare, vom iesi doar noi doi.”

in sfarsiiit <:-P \dance/ 8-> 8->

16 – Schimbari

Kime credea ca ziua de azi e una obisnuita pentru ea. Dar, de indata ce iesi pe coridor intalni mii de priviri. Prima data crezu ca sunt pline de ura, dar observa ca erau mai mult de frica. Ayume iesi si ea si ii observa cum se uitau toti la prietena ei. Ayume o lua pe Kime de brat si ii spuse: "Ai observat cum se uita toti la tine?"
"Da, dar de ce?"
"Cred ca din cauza zilei de ieri. Toti au aflat despre sarutul tau cu Ryuga."
"POFTIIIM!?"spuse ea mirata"Ayume,le-ai spus?"
"Nu, dar vestile despre Ryuga circula repede pe aici"
„Cine stie ce o sa le treaca prin cap sa faca? Poate ca de Katrina nu se apropia nimeni pentru ca era pur-sange, dar tu esti o muscata... nu-mi place asta, fato.”
"De nu s-ar fi intamplat asta aseara...off cred ca am facut o greseala teribila"spuse Kime cu regret
Vazand cum se purta, Ayume, o apuca de umeri si o zgaltaii bine apoi ii zise furioasa: „Tocami ai sarutat baiatul dupa care ai salivat de cand ai venit la scoala, de ce nu esti cea mai fericita fata din lume?”
Kime se uita la ea luuung iar apoi spuse:
"Daca nu ar fi fost el cel mai cunoscut din scoala cred ca ar fi fost in ordine...dar acum...asta este..."
„Esti imposibila, haide la ore!”
Cele doua mearsa pe hol incet pana cand ajunsera oin calsa unde fusesera intampinate de o alta pereche de ochi care se uita diferit la ea, cea a profesorului. Cu totii erau surprinsi ca o muscata din anul intai reusise sa se apropie asa de mult de Ryuga.
Ayume o impinse de la spate si mearsara la bancile lor, iar ora incepu ca deobicei.
Kime,ca de obicei visa,dar de data aceasta,profesorul o lasa deoarece ii era frica de ce ar zice Ryuga. Kime, incercand sa revina cu picioarele pe pamant,copie putin din lectie, dar vazand ca toti se uitau la ea, statu putin si arunca o privire revoltatoare la care toti s-au intors si s-au apucat de copiat lectia.
Kime o intreba pe Ayume,care statea in spateleei de ce pana si profesorii o lasau in pace.Ayume ii raspunse incet:
"Pentru ca de la sarutul ala se pare ca toti cred ca esti cu el"
"Off,dar e o prostie"spuse Kime intorcandu-se.
Cand se termina ora, Kime isi lua cartile si iesi prima din clasa. Se uita in jos, evitand privirile celorlalti si nici nu observa ca toti se dadeau la o parte din calea ei. Din cealalta parte a holului venea Ryuga, inca un motiv ca sa o lase in pace si sa-i faca loc. Ridica privirea dar ii era rusine sa vorbeasca cu el. El o saluta, iar apoi o conduse catre caminul fetelor. Pe drum, Ryuga o intreba parand mai prietenos ca de obicei: „Sper ca nu te mai supara cineva.”
"Ryuga,vreau sa ma asculti"spuse Kime cu putin mai mult curaj."Doar pentru ca s-a intamplat ce s-a intamplat ieri nu vreau sa fiu tratata cu...stii tu....mai special"
„Daca te referi la felul in care se uita toti la tine, o fac din proprie initiativa. Asta e din cauza felului in care se purta Katrina cu toata lumea,” ii zise cu un mic zambet.
,,Da, dar chiar si profesorii?Sa fim seriosi...sunt o muscata"spuse Kime privind in jos.
„Poate ca nu ai observat, dar chiar daca au fost ucigasi care vaneau si vampiri mai puternici ca noi, acum sunt batrani si se tem de noi, chiar si de tine.”
Kime zambi scurt apoi spuse:"Gata,nu vreau sa mai vorbesc despre asta.Mi-e de ajuns"
„Cum vrei tu,” raspunse Ryuga, cu un zambet ceva mai larg. „Am ajuns,” zise cand erau in fata usii dormitorului.
"Multumesc ca m-ai condus...chiar imi era rusine sa intalnesc din nou privirile speriate ale celorlanti."
Kime il pupa pe obraz apoi merse calm catre dormitorul ei.In urma ei se uitau toti zicandu-si ca poate si ea va deveni ca Katrina.
A doua zi, toti din scoala aflasera de noaptea lor impreuna si se uitau la Kime altfel, fara ura ci mai mult cu frica; pana si proesorii o lasau in pace in timpul orelor, iar cand o intreaba pe ayume ce se intampla, ii spune ca era din cauza ca toti credeau ca ea devenise prietena lui Ryuga si nimeni nu vroia sa o supere; intalnindu-se cu Ryuga, el era mai prietenos ca deobicei

o.O...super...tareeee ..mai ponetzy

oo da...ce viatza

17 – Intoarcerea rivalei

Trecuse o saptamana de cand vestea despre cei doi se raspandise prin toata scoala, iar lucrurile incepusera sa se calmeze. Kime nu se purta deloc diferit ca inainte, doar ca isi petrecea mai mult timp cu Ryuga, iar cu totii erau usurati ca nu o luase pe urmele predecesoarei ei.
In timp ce mergea spre scoala, cu acelasi zambet pe care il avea tot timpul pe fata, vazu multa agitatie. Intr-un colt o vazu pe Ayume, cu o privire ingrijorata.
Kime se apropie in fuga de Ayume si,devenind ingrijorata intreba: "Ayume,ce ai patit?De ce esti asa ingrijorata?"
"Kime,s-a intors Katrina"spuse ea mai ingrijorata.
"Ayume",spuse Kime zambind,"Hai sa mergem"
Cele doua mearsara pe holuri, cu priviri ingrijorate, curioase si confuze urmarindu-le. Unii incepusera sa le urmareasca, vrand sa vada cum avea sa reactioneze Kime cand o va vedea pe Katrina. La capatul holului, Katrina eraera inconjurata de fosta ei trupa care se uitau furioase la ea si Ayume.
„Vad ca ai fost ocupata,” zise Katrina cu un zambet rautacios pe fata cand Kime ajusne destul de aproape sa o auda.
,,Poate...nu stiu"spuse Kime zambind si ea badjocoritor. ,,Vad ca tu nu ai mai facut nimic.”
„Am un singur lucru sa-ti spun,” zise Katrina facand cativa pasi spre ea. „Ryuga e al meu si numai al meu.”
Katrina si cu restul fetelor care erau inca de partea ei plecara spre clasele lor. Dupa ele, plecara si restul se indreptara spre unde aveau treaba.
Kime se uita in urma ei cu dispret, iar Ayume o trase de mana si ii spuse incet sa nu se mai gandeasca la Katrina. Tanara cu parul blond le zise fetelor din gasca sa il tina ocupat pe Ryuga vorbind despre ea. Iar pe Kime o tinea ocupata cu lectiile si cu temele. Ayume incerca, atunci cand Katrina si Kime se apropiau una de alta sa o ia pe Kime in alt drum. Prietena ei banuia ce se intampla, iar in timpul mesei, saturandu-se sa nu il mai vada pe Ryuga il cauta in timpul mesei. Katrina i se baga in fata, iar Kime incepu sa ii reproseze lucruri. Katrina ii raspundea cu nerusirare.
„Nu-mi pasa ce crezi ca s-a intamplat intre voi doi, dar o sa inceteze imediat ce ii vin mintile la cap. Esti o muscata, nu poti avea nici un viitor cu el.”
"Iar incepi...ce conteaza cum esti muscat sau sange-pur tot vampir esti.Si tot ai suflet"spuse Kime cu severitate
„Cat de naiva poti fi...” zise Katrina si incepu sa rada.
„Decat sa suport aroganta ta, prefer sa stau cu ea,” se auzi vocea lui Ryuga.
Fetele intoarsera capul si il vazura pe Ryuga privind nervos catre Katrina. Se apropie de Kime si o saruta in fata tuturor. Kime paru surprinsa, apoi inchise ochii si se alatura sarutului. Katrina ardea de furie si spleca infumurata, iar fetele o urmarira.
„Asta o sa ii inchida gura o vreme,” zise Ryuga amuzat.
Kime se uita rosie la fata,iar apoi incepu sa chicoteasca nestiind ce sa mai faca.Ceilanti batura din palme, dupa ce Ayume dadu tonul. Toti o placeau pe Kime deoarece, spre deosebire de Katrina, ea nu se impunea.

yepp...super...taree...i want more.,..

zoopel :X 8->

18 – Prima intalnire

A doua zi Kime isi petrece o ziua ca oricare alta, dar cand iesi de la ore, se intalni cu Ryuga pe hol. Incep sa vorbeasca despre ziua de ieri, iar Kime zambi entuziasmata. Cei doi erau din ce in ce mai apropiati in fiecare zi, chiar si cei din jur se obisnuisera sa-i vada impreuna.
„Ce zici daca am pleca din scoala asta aglomerata?” o intreba pe drum.
"Mi-ar placea,dar unde? Nu putem pleca decat la sfarsitul saptamanei" spuse ea zambind larg
„Nu cred ca va zice vreun profesor ceva,” ii raspunse zambind. „Schimba-te si o sa te duc undeva special.”
Kime fugi catre camera ei unde o gasi pe Ayume: "Zi,ce s-a intamplat?"
"Ce sa se intample?''spuse Kime rosie.
"Te-a invitat Ryuga undeva sau ce?"
"Da",spuse Kime in timp ce se imbraca.
Se aranja cat putu de repede si iesi incet din caminul fetelor unde o astepta Ryuga. El deja sa schimbase intr-un costum de catifea albastru inchis. O astepta zambind, cu mainile la spate.
Kime zambi rusinata: ,,Buna!"spuse ea rusinata."Mergem?"
„Imediat...” zise Ryuga si se apropie de ea.
Scoase un mic trandafir rosu de la spate si il puse in par, langa urechea stanga, apoi facu cativa pasi in spate si se uita la ea.
Kime zambi rosie la fata si intreba: "Imi sta bine?"
„Foarte bine,” si apoi ii oferi bratul.
Cei doi plecara din curtea scolii si se indreptara spre o parte a orasului, mai putin aglomerata. Era plina de cladiri vechi, dar bine intretinute, un cartier al vampirilor batrani si nobili care traisera acolo generatii la rand.
Una din cladiri era mai mare, dar mai ascunsa decat celelalte. Acolo se oprira si intrara, fiind intampinati indata de un grup mare de vammpiri. Cu totii erau batrani si se simtea cat de puternici erau. Se uitau la ei confuzii, dar la ea mai mult indignati, era clar ca nu o vroiau acolo, dar nu indrazneau sa comenteze ceva.
Ryuga o conduse pana la o anticamera, in spatele salii mari, ignorandu-i pe cei pe langa care treceau. Camera aceea era putin diferita decat restul, mobila era eleganta, dar modesta in acelasi timp. Erau doar cateva fotolii, o canapea, un mic frigider deghizat ca un dulap si o bibleoteca. Ryuga se aseza pe unul dintre fotolii si ii oferi un loc pe canapeaua de langa el.
Kime se aseza usor pe canapea.Ea incepu discutia: "Despre ce ai dori sa vorbim?"
„Despre orice doresti,” ii rapsunse.
"Um...am vorbit multe cu tine,dar niciodata despre seara din parc..."spuse kime incepand sa se roseasca.
„E ceva ce vrei sa-mi spui?” o intreba privind-o in ochi.
"Um...nu chiar...dar...stii tu...s-a aflat a doua zi in toata scoala si nu se stie de la cine...ma intrebam daca nu te derajeaza"spuse kime intimidata de privirea lui.
„De fapt, s-ar putea sa se fi aflat de la mine,” ii raspunse zambind.
Kime paru mirata pentru o secuna,iar apoi calmandu-se intreba: "Deci nu te deranjeaza?"
„Chiar deloc, nu am luat niciodata in considerare ce cred altii despre mine. In seara aceea m-ai facut sa zambesc si cum nu o facusem de mult timp ceilalti din camin erau curiosi care era motivul.”
Kime rosi toata: "Am inca o intrebare: Erai un cuplu cu Katrina? Ea imi spune ca esti numai a ei."
„Nu am fost niciodata impreuna. O lasam sa stea pe langa mine, iar ea incepuse sa creada altceva, dar nu am fost si nu voi fi a ei cat timp voi trai, iar in cazul nostru o sa fie mult,” ultimele cuvinte le zise cu un zambet pe buze.
Kime chicoti apoi spuse: "Eu am spus tot ce aveam de spus"

ce romantic... 8->

c tare...

19 – Examenele

Saptamanile au fugit repede, prea repede si perioada examenelor ii lua pe toti pe neaspteptate. Cei din anul intai erau cei mai nervosi pentru ca ei aveau cele mai multe examene si invatasera cel mai putin, fata de restul. Dar nici ceilalti nu stateau mai bine si intreaga scoala era plina de studenti care se grabeau de la o clasa la alta, incercand sa mai invete ceva prin pauze.
Ca si ceilalti, Kime invata pe apucate, dar Ayume era tot timpul cu ochii in carti. Desi era cea mai buna din clasa, Ayume repeta pe rupte. Lui Kime, de asemenea, ii pieri cheful de uitat pe fereastra si de visat. Nici chiar sa il vada pe Ryuga nu mai putea. Cand se vedeau, se salutau, se pupau pe obraji si se desparteau. Starea aceasta nu ii placea lui Kime dar era spre folosul ei.
Profesorii erau mai stricti ca niciodata si ii testau tot timpul cu intrebari aleatorii din lectiile trecute sau cu un mic test, care desii nu era trecut in catalog, le arata cat stiau ei de fapt si de fiecare data cand cineva lua o nota mica, se lasa cu scandal. Ce era cel mai rau era ca si directorul participa la unele ore ca sa-i verifice atat pe studenti cat si pe profesori, cea ce ii facea pe profesori si mai agitati decat elevii lor.
Kime nu parea in apele ei. Intotdeauna stia raspunsurile lectiilor si lua note bune la teste. Desi in timpul anului ea nu parea interesata de scoala, acum parca ii pieri cheful de notele de 2 si se puse cu burta pe carte. Ayume invata si mai mult decat ea. Era foarte atenta la ore deasemenea si mereu isi nota cate ceva in plus despre lectie. Directorul le observa pe cele doua fete imediat, dar paru ca nu vedea pe nimeni cunoscut si se uita la profesor. Asta facea elevii atenti, iar profesorii stresati.
Saptamanile trecura repede si incepura examenele. Pentru cei din anii mai mari erau doar o amintire de ce patisera in anii precedenti, doar ca mai stresant pentru ca trebuiau sa tina minte mai multe ca ultima data. Cat despre cei din primul an era cel mai stresant moment de pana acum si unii incepusera sa planga dupa examene din cauza ca se temeau de ce note aveau sa primeasca.
Dupa examenul la transformari, Kime privea fereastra si se gandea.Vazand-o astfel, Ryuga se duse spre ea si o saluta. Kime zambi apoi saluta si ea. Ryuga intreba: „Doar nu iti faci griji din cauza examenelor, nu?”
Kime parea putin ingrijorata de nota. Desi invatase mult nu se putea abtine sa nu se gandeasca ca nu va trece. Intr-o pauza, privind catre fereastra, incepu sa se gandeasca la parintii ei. Ryuga observa cum ii curgea o lacrima de pe fata si ii spuse: „Examenele sunt grele, dar nu cred ca ar trebui sa-ti faci griji.”
"Nu la asta ma gandeam..." spuse incet Kime.
„Dar la ce?” o intreba punandu-si mana pe umarul ei si apropiindu-se de ea ceva mai mult.
"La parintii mei"spuse ea cu ochii inlacrimati.
„Inteleg... e greu sa nu poti sa-ti mai vezi parinti, dar daca as fi in locul meu m-as bucura. Ai un gol in inima, dar o sa incerc sa-l umplu.”
Kime zambi si isi sterse fata: "Si cred ca o sa reusesti"
Dupa cateva saptamani, perioada examenelor trecu, desi lasase in urma cateva inimi frante. Kime si Ayume isi luasera amandoua toate examenele, poate nu cu cele mai mari note, dar cel putin le trecusera.
In timp ce Kime se bucura de notele ei, Ayume parea ingrijorata. Kime o intreba: "De ce esti ingrijorata?Doar ai trecut examenele!"
„Da... dar as fi preferat daca as fi avut note mai mari,” se planse Ayume.
"Off...nu ar trebui sa iti faci griji in privinta asta.Doar ai trecut clasa ce mai?”
„Tie iti e usor sa vorbesti, tu esti fericita ca o sa ai mai mult timp de petrecut cu Ryuga.”
"Ayume,nu de asta sunt fericita...doar am trecut clasa...cred ca de asta sunt fericita"spuse Kime mai serioasa
„Da... sunt sigura...” zise Ayume zambind. „Vorbind de lup!” adauga aratand spre Ryuga ce statea pe o banca in gradina.
"Mda...vorbind de lup.Ayume,nu stii cat a luat el la examene?"intreba aceasta zambind
"Tu glumesti nu? Ryuga le-a trecut cu brio ca in fiecare an."
Kime isi dadu o palma incet peste cap si o lua pe Ayume de brat.Impreuna mersera spre campusul lor.

examene cine nu le uraste si nu le considera stresante :-<
a mai sunt exeplare...tocilarii
se apropie de sfarsit poveste nu ?!