off...vroiam sa sa'mi spun parerea dupa c se termina toata povestea dar a trebuit sa spun acum...
felicitari amandurora...bineinteles, d la crow nu ma asteptam la mai putin si ally a trecut d la draco la vampiri ...imi place mult povestea...desi...e genul clasic...ea s muta intr'o scoala noua, e o tipa kre nu o suporta, s indragosteste d ea cel mai tare baiat din scoala etc...imi place cum e scrisa dar nu ar strica mai multa actiune si mai mult suspans...relatia dintre kime si ayume imi aduce oarecum aminte d fetele din nana si imi place ...anyway...voi spune mai multe dupa sfarsit...sper sa nu ma dezamagiti tocmai aici...

20 – Un nou elev

Totul parea sa mearga normal la Hellsing High. Kime era in fiecare zi mai indragostita de Ryuga. Relatia lor mergea din ce in ce mai bine, iar Katrina nu mai indraznea sa se apropie de cei doi.
Pana intr-o zi cand se dadu vestea ca va veni un elev nou. Unul la fel de important ca Ryuga. Kime zambi la veste cicalitor catre Ayume, dar aceasta nu facu nimic. Ci doar se uita amenintator la ea.
„Tu nu stii cine vine, nu-i asa?” intreba Ayume serioasa.
"Da stiu.Si ce legatura asre asta?e doar un baiat!"spuse kime cu neinteres
„Cum poti sa fi asa de naiva? Tatal acelui baiat e urmatorul in linie la conducerea rasei noastre, dupa tatal lui Ryuga. Cei doi sunt rivali, iar fii lor sunt destinati sa fie concurenti pentru ca sunt de aceeasi varsta.”
"Aha inteleg...de fapt...POFTIM!?Ayume de ce nu ai zis asa de la inceput!?"spuse kime uimita.
Kime fugi sa-l caute pe Ryuga, dar o gloata de oameni se adunasera deja in campus si nu avea cum sa treaca de ei. Cu totii erau nerabdatori sa-l vada pe noul vampir care avea sa rivalizeze cu Ryuga in scoala lor asa cum faceau parinti lor.
Peste cateva minute sosii, un tanar cu par blond scurt, ochi albastri si un zambet cald, dar fals.
In acel moment toata ceata se dadu la o parte, numai Kime ramase la locul ei cu o privire plina de ura. Baiatul trecu pe langa ea si ii zambi, dar ea se incrunta si mai tare. Tanarul parea de treaba, dar Kime de la inceput nu il putea suporta deoarece parea prea imfumurat.
Cu totii il urmara inauntru, soptind unul catre celalalt si intreband unde era Ryuga, intebare pe care si-o punea si Kime.
Tanarul mergea in fata cu o privire plina de imfumurare, apoi mai arunca cate o privire cu ochi dulci catre Kime. Ea se uita la el urat, apoi iesi din rand, ducandu-se la Ayume pe care o vazu uitandu-se pe fereastra.
,,Hey,spuse ea,l-ai vazut?"
„Pe noul venit super chipes sau pe iubitul tau?”
,,Mie mi se pare un imfumurat bun de dispret...cel nou"spuse ea suparata
Ayume nu ii raspunse ci ii urma pe restul inauntru sa afle mai mult despre el, lasand-o pe Kime singura sa il caute pe cel absent de la intampinare. Ea observa ca Ayume il placea pe noul venit.
Merse in locul unde obisnuia sa stea Ryuga si il gasi.Se aseza langa el pe banca si ii spuse: „Hey,ce faci aici?"
„Ce fac deobicei, astept sa treaca noaptea,” ii raspunse.
,,Pe tine nu te deranjeaza ca e altcineva aici care concureaza cu tine?"
„Daca vrea sa concureze, o face singur.”
,,Dar daca vrea sa concureze pentru mine?"
Ryuga se intoarse cu privirea spre ea si zise zambind cu ochi rosi: „Atunci o sa-i smulg inima din piept.”
Kime il pupa pe obraz si ii spuse: ,,Dar eu nu o sa te insel niciodata"
Din pacate in urmatoarele zile se intamplase exact ce zisese Kime, acel nou student, Marius Kroft incepuse sa stea din ce in ce mai mult in preajma ei. Chiar daca ea il ignora mai tot timpul, incepea sa devina stresant, dar ce era mai rau era ca Ryuga incepea sa fie din ce in ce mai nervos de fiecare data cand era mentionat numele sau.
Cand il vazu ca se uita cu ochi dulci la Kime se umplu paharul.Era furios pe Marius...mai mult ca oricand.

hmm...that sound interesting ...but..kime sucks...mariu pare tare..simpatic...cred ca de data asta ii tin partea lui ayume daca il place..pacat ca e blond ...waiting for the new chapter

opaaa... :d_evil: prea devenea siropos si plictisitor
:d_evil: mai bine asa :d_evil:

21 – Rivali periculosi

Dupa ce zile la rand acel nou vampit se tot dadea pe langa Kime, rabdarea lui Ryuga era pe sfarsite si intr-o noapte se decise sa puna capat avansurilor sale. Era o luna plina afara si majoritatea elevilor erau in clase sau in camin asa ca nu aveau sa fie deranjati.
Il gasi pe Marius stand pe o banca in gradina, intins pe spate si cu un zambet pe fata.
„Deci in sfarsit te arati,” zise Marius fara sa-si deschida ochii.
„Esti la fel de arogant ca si tatal tau, dar de doua ori mai prost,” ii raspunse Ryuga.
„Si ce te face sa crezi asta?”
„Cel putin tatal tau are atata minte incat sa nu-l provoace pe al meu si sta unde ii e locul.”
„Am auzit ca esti destul de melancolic, sa nu mai vorbim ignorant,” zise Marius ridicandu-se. „Ma si gandeam daca aveai sa reactionezi daca ii faceam ochi dulci prietenei tale.”
Ryuga aproape ca nu mai avea rabdare, dar totusi ramanea calm, ca sa nu fie primul care incepe lupta. Era totusi nervos si nu putea sa ascunda cu totul ce simtea.
„Am incredere deplina in Kime, dar nu si in tine.”
„Vom vedea cat de sigur vei mai putea fi de asta in cateva zile,” ii raspunse si se intoarse cu spatele la el, asezandu-se din nou pe banca.
„Nu cred ca se va ajunge la asta.”
„Si de ce nu?”
„Pentru ca unul dintre noi nu va apuca ziua de maine,” Ryuga ii raspunse lungindu-si unghiile.
Marius sari de pe banca si il ataca inainte ca acesta sa o faca, dar Ryuga era pregatit si reusi sa-l opreasca inainte de a-i strapunge pieptul. La randul sau, elevul cu mai multa vechime in scoala il ataca pe noul venit, cu intentia de a scapa de el, dar puterile lor pareau sa fie egale.
Lupta celor doi continua o jumatate de ora, amandoi folosind puterile lor la maxim si nu doar forta bruta, dar si puterile speciale ale celor de sange-pur, iar pana la urma zgomotul produs de atacurile lor atrase atentia celor dinauntru.
Profesorii fusesera primii care aparura si se pusera intre cei doi. Amandoi erau grav raniti si foarte furiosi, ce ii facea foarte greu de controlat. Era nevoie de ajutorul altor studenti ca sa-i controleze pe cei doi si sa-i separe.
Pentru ca avea rude in oras, pe Marius il dusesera la el acasa, iar pe Ryuga la infirmerie unde petrecu toata noaptea, cu infirmiera si doctorul aproape tot timpul in caz ca avea nevoie de ceva ajutor.
Kime era ingrijorata, si, dupa multe rugaminti la profesorii lor, se duse cu viteza maxima la infirmerie. Acolo il vazu pe Ryuga ranit grav. Ingrijorata ea intreba:
"Ce ai patit?Cinte ti-a facut asta...O sa plateasca!!!"
„Calmeaza-te, el e intr-o stare mai rea ca mine.”
"Ryuga,pentru cine te-ai batut?"intreba ea uitandu-se fix in ochii lui.
„Mai trebuie sa intrebi?” o intreba zambind.
"Ryuga,sti ca in viata mea nu m-as da la el.Nu ar fi trebui sa te bati cu el. E o pierdere de vreme si sio va lua pe cocoasa de la mine.”
„Nu era vorba doar de tine, lumea noastra e mai complicata decat crezi.”
"Nu imi pasa,dar el nu ma atrage cu nimic.E doar un increzut"
Ryuga incepu sa rada, dar ranile i se deschisa iara si incepu sa tuseasca sange: „Poate ca ar fi trebuit sa te las pe tine sa-i inchizi gura.”
,,Ryuga ai grija cat razi.Sti doar ca vorbele dor mai tare decat faptele"spuse ea zambind
Si rugand-o pe asistenta,ea ramase toata noaptea sa il ingrijeasca pe Ryuga.El se simtea mai bine si mai calm in preajma ei, exact de ce avea nevoie ca sa-si recapete puterile.

umm...e bine...dar...la faza cu "pt tine m-am luptat/stii ca nu m-as da la el.."...a fost putin cam...siropos ...mi-ar fi placut sa dai mai multe detalii despre lupta..cine pe cine si cum s-au lovit...dar...cred ca e bine si asa...

bataieeee :d_evil: :d_evil: :d_evil:
ce face dragostea din om...

22 – O scrisoare ciudata

Ii trebui doar o zi ca sa-si revina dupa lupta aceea, dar se parea ca adversarul sau fusese putin speriat pentru ca in zilele ce urmasera, Marius se tinu departe de motivul pentru care cei doi se luptasera. Intre timp, lucrurile incepusera sa revina la normal, dar la doar o saptamana de la incident, Kime se trezi intr-o seara cu o scrisoare ciudata in fata usii. Ii era adresata ei, din partea lui Ryuga si o ruga sa mearga la clubul in care isi petecusera prima noapte singuri.
Kime zambi,dar i se paru ciudat Ryuga nu i-a spus in fata, avand in vedere ca se vedeau zilnic. Ayume ii lua scrisoarea din mana,o citi cu atentie si spuse incet: „Nu stiu daca e romantic sau ciudat.”
Kime chicoti incet apoi redevenind serioasa intreba: "Cu ce sa ma imbrac Ayu?"
"Pai gandeste-te si tu. Oricum sa te imbraci frumos ca doar nu vrei sa lasi impresie proasta la toti vampirii cu pur-sange de acolo"
"La ce nu te gandesti tu?"intreba ea dandu-si ochii peste cap.
"Cred ca la un baiat anume inca"spuse Ayume zambind.
Kime rase apoi se uita in sifonierul mare si isi alese o rochie neagra cu pietre albe stralucitoare si si-o imbraca. Isi pieptana parul apoi isi lua pantofii cei negri si iesi din camera.
Nu avu nici o problema sa iasa din campus, chiar daca trecu pe langa mai multi profesori. De cand intelesera ca ea si Ryuga erau impreuna stiau ca era putin probabil sa intre in bucluc atata timp cat il avea pe el sa o vegheze.
Pe drum spre club se gandea la motivul pentru care ii scrisese o scrisoare in loc sa mearga direct la ea si sa o invite. Poate ca pregatea ceva special pentru ea, sau poate ca lupta cu Marius il afectase cumva. Ajunsa in fata clubului trase aer in piept si se pregati sa mearga printre multimea de vampiri batrani cu ochi dezaprobatori.
In timp ce trecea se uita la un batran care o privea cu ura si care, dintr-un motiv anume, semana cu Katrina. Acesta intoarse privirea si Kime privi din nou inainte. Multimea se distanta din ce in ce mai mult de ea ,iar privirile curioase se mai rarisera. In final,ajunse in dreptul camerei lui Ryuga. Se uita lung, apoi batu la usa si intra.
Era foarte putina lumina in camera, abia cat sa vada pe unde mergea. Pe unul dintre fotolii, figura unui barbat statea si o privea cu doi ochi ce straluceau rosu aprins. Kime inchise usa si se apropie de el.
De la prima vedere Kime crezu ca era el, dar dupa ce se apropie vazu ca era diferit de Ryuga, dar in acelasi timp atat de asemanator. Barbatul ii facu semn sa se aseze pe fotoliu.Ea lua loc si barbatul se apropie incet de ea.
Se opri cateva secunde si o privi apoi se aseza inapoi in fotoliu si pocni din degete. Luminile se aprinsera si putu sa vada ca era de fapt tatal celui pe care trebuia sa-l intalneasca.
„Exact cum ma asteptam, ai raspuns imediat la chemarea fiului meu, chiar daca nu el a scris scrisoarea,” ii zise cu o privire rece.
Kime se uita cu manie la el si vorbi: "Cred ca da,deoarece eu chiar il iubesc."
„Iubire?” zise el zambind. „Am uitat cat de naivi sun muscatii tineri. Nu exista asa ceva in lumea noastra, poate placere fizica, dar nimic mai mult.”
„O da, stati si eu am uitat ca vampiri adulti nu stiu de ce s-au casatorit" spuse ea furioasa
„Casatoriile se bazeaza pe beneficii reciproce. E vorba de afaceri nu pasiune.”
,,Casatoriile nu sunt numai de abureala"spuse Kime incepand sa se enerveze
„Esti o copila, nu ai cum sa intelegi. In orice caz, nu te-am chemat aici sa discutam politica,” zise vampirul mai in varsta ridicandu-se si mergand langa bibleoteca.
„Desi sunt doar o copila cred ca stiu mai multe decat dumneavoastra" spuse Kime uitandu-se urat la el.
„Asta e impresia ta, dar esti mai noua in lumea asta decat crezi. Nu ai cum sa incepi sa-l intelegi pe fiul meu, cu atat mai putin lumea in care traieste,” ii zise pe un ton mai serios, stand cu spatele la ea.
,,Cred ca petrec mult mai mult timp cu el decat dumneavoastra"spuse ea imbufnata
„Ti-ar trebui un secol ca intelegi pe deplin viata lui si am planuri pentru el care nu te includ pe tine. Va implini optsprezece ani in cateva saptamani si va deveni mana mea dreapta in casa noastra indata ce isi va alege o consoarta, care nu va fi o fetiscana muscata cu un temperament care lasa de dorit.”
Kime se stramba putin apoi spuse calma: ,,Asta credeti dumneavoastra,dar nu sunteti tot ce vrea el."
„Nu prea are de ales. E singurul fiu pe care il am si este datoria lui, iar aceasta mica aventura dintre voi doi se va sfarsi inainte de ziua lui,” ii zise intorcandu-se spre ea incruntat.

ce om...
eu in locu ei plecam de knd il vedeam

23 – Aniversare

O zi speciala pentru rasa de vampiri. Venise aniversarea de 18 ani a lui Ryuga. Devenise adult si avea sa poata sa isi aleaga, fiind pur sange, sa conduca o casa. Pregatirile de aniversare incepusera cu o saptamana in urma, iar in dimineata marii zi se faceau ultimile retusuri. Kime era foarte entuziasmata ca iubitul ei va implini 18 ani.
La randul sau Ryuga parea sa fie suparat dintr-un motiv sau altul, statea departe de toata lumea si daca cineva mergea sa il caute se ascundea. Era de parca nu vroia sa fie vazut, chiar mai mult, ar fi preferat daca trecea intreaga zi fara sa trebuiasca sa vorbeasca sau sa vada pe cineva.
Kime se ingrijora, crezand ca are un motiv intemeiat ca sa dispara asa, se duse sa il caute. El statea, ca de obicei, pe banca, gandindu-se sau cel putin uitandu-se la stele. Ea il striga. El zambi si ii facu loc sa stea.
,,Ryuga, de ce nu vii la petrecere?" il intreba ea asezandu-se.
„Sa particip la mascarada aceea in care toti incearca sa fie cat mai placuti sa ne faca sa credem ca nu vor doar puterea si influenta noastra?”
Kime zambi si spuse: ,,Te cunosc si nu e doar acesta motivul, nu?"
Urma o pauza dupa care Ryuga ofta si zise: „Este o traditie a celor de pur sange care sunt mostenitori sa trebuiasca sa isi aleaga o consoarta care urmeaza sa-i fie sotie cand devine conducator al unei casi.”
,,Si de ce te feresti de asta?"intreba ea curioasa
„Pentru ca tatal meu deja a ales pe cineva. Nu o cunosc si nu am nici o intentie sa o fac. Sa nu mai vorbim de faptul ca nu voi mai putea sa ma vad cu tine,” zise, iar ultimele cuvinte cu o urma de amaraciune.
Kime il lua de mana si ii spuse: ,,Cred ca tu vei face ce e mai bine"
Ryuga nu apuca sa ii raspunda ca vazu pe cineva aprinzand din ce in ce mai multe lumini in caminul baietilor. Incepusera sa observe ca lipsea de prea mult timp si mai mult ca sigur ca tatal sau le zise celorlalti studenti sa il caute si sa-i spuna sa il aduca. O apuca de mana si o trase dupa el in spatele unui copac. O strangea aproape de el, dar nu prea tare ca sa nu o raneasca.
Kime il vazu preocupat si intreba: ,,Ce ai patit?"
„Daca pot sa evit sa merg acolo poate pot scapa de presiunile tatalui meu.”
„Cred ca da, dar....cred ca ar fi mai bine sa..."
Ryuga o intrerupse ii spuse: „Pot sta aici toata noaptea cu tine, iar apoi ma ascund in oras o vreme,pana cand renunta.”
,,Sti cat esti de dulce cand esti preocupat?"spuse ea incercand sa mai destinda atmosfera
Ryuga ii zambi si o saruta drept raspuns, apoi isi intoarse privirea inapoi spre cei care se plimbau din camera in camera, cautandu-l.
Kime il stranse in brate si ii spuse
,,Cred ca decizia iti apartine"
Ryuga nu ii raspunse, ii dadu drumul dintr-o data si mearsa spre scoala. Ea il urma incet in spate, gandindu-se ca pana la urma avea sa faca ce asteptau cu totii, sa isi aleaga o viitoare sotie. Cand ajunse in sala de festivitati, toti studentii si vampiri batrani care venisera incepura sai ureze la multi ani si sa dea noroc cu el. intr-un colt era asezat tatal sau, iar langa el o tanara cu par negru care ii zambea.
Ryuga luea un pahar, mearsa pe scena, se uita la cei din jur apoi zise cu un zambet cu totul necaracteristic lui: „Cu totii stim ca azi trebuie sa imi aleg o partenera cu care sa raman tot restul vietii dupa ce ii iau locul tatalui meu. Daca imi permiteti, voi anunta numele ei.”
Se lasa liniste in sala, cu totii se uitau mirati pentru ca era lucru cunoscut ca mostenitorul Tensei nu zambea deloc.
„Si o aleg… pe Kime Asumi,” continua ridicand paharul in directia ei.
Toti indreptara priviri mirate catre tanara fata. Ea rosi, in acelasi timp mirata. Plina cu o privire de invidie o privi fata care trebuia sa ii fie nevasta lui Ryuga. Aceasta se ridica de pe scaun. Prea mirat ca sa isi dea seama ce se intampla, tatal lui Ryuga o lasa sa plece. Ea se indrepta spre usile mari si la iesire ii mai arunca o privire plina de ura lui Kime care parea in al noualea cer.

omg a ales-o pe ea de soatza 8->
ce dragutz... 8->

24 – O mica armata

Dupa ce trecuse ziua lui lucrurile se schimbara drastic. Era din ce in ce mai distant, chiar evita sa stea locului daca cei doi erau singuri. Dadea impresia ca incerca sa evite sa-i vorbeasca de cand o alesese drept viitoare partenera, avand in vedere ca ea nu se astepta la asa ceva si nici nu intelegea ce insemna acel lucru.
Kime stia ca nu se gasea in carti ce se gasea in inima, dar totusi incerca sa caute. Cu fiecare minut ce trecea mai mult cu atat o durea mai tare sufletul. Ayume o vedea,dar nu avea ce-i face. Toata lumea se uita cu o urma de frica cand trecea Kime si nimeni nu-i adresa un cuvant. Nici profesorii nu o mai certau.
Restul studentilor erau prea ocupati cu noile zvnonuri ca sa observe cat de suparati erau cei doi. Zeci de ucigasi fusesera vazuti in tot orasul, cei mai multi pandind scoala si tot ce se stia era ca erau in cautarea unui vampir pur sange dintre cei mai respectati care incalcase tratatul de pace. Avand in vedere ca stateau mai mult pe langa scoala lor, incepusera sa creada ca il vroiau pe Ryuga, mai ales pentru ca Marius era plecat.
Kime era ingrijorata, dar stia ca in campus se mai adapostea inca un vampir pe care nimeni nu-l banuia. Era chiar tatal lui Ryuga, dar ea, in sinea ei se mintea zicand ca nu era el. Kime se gandea sa vorbeasca cu Ayume, dar aceasta era mult prea ocupata cu studiatul
In putinele momente in care apuca sa il vada pe Ryuga parea ca se certa cu profesorii. Nici directorul nu scapa de tanarul vampir atunci cand se intalneau pe coridor si nici unul nu dadea inapoi. Motivul certurilor nu apuca nimeni sa il afle pentru ca nimeni nu statea destul prin preajma lor ca sa afle, iar profesorii evitau de fiecare sa discute in clasa sa discute despre asta.
Kime se simtea ca intr-un infern al dragostei. Nu facea nici un gest care sa o dea de gol in timpul zilei, dar noaptea, cand credea ca nimeni nu o vede plangea. Nu ii placea sa fie la mila cuiva, dar ce avea sa faca? Ayume, desi era numai cu nasul in carti, era ingrijorata din cauza prietenei ei. Incerca sa o ajute, dar nu putea sa faca vraji ca sa ii spulbere durerea
In fiecare zi ucigasii veneau din ce in ce mai aproape de campus, si petreceau mai mult timp acolo decat ar fi vrut studentii. Prezenta lor il facea pe Ryuga si mai agitat si de fiecare data cand intrau in campus, el iesea in gradina si se uita fix la ei, provocandu-i ori sa atace ori sa plece, dar deobicei nu plecau in momentul in care il vedeau. Profesorii pe de alta parte pareau sa nu fie deranjati de musafirii lor, ba mai mult stateau de vorba cu ei de fiecare data cand apucau, mai putin cand era Ryuga prin preajma.
Toata agitatia aceea dura cateva zile, pana intr-o zi cand ucigasii venisera inainte de apusul soarelui si se stabilira in puncte cheie ale scolii. Erau atat de numerosi incat studentii credeau ca toti ucigasii din oras se adunsera in scoala lor, ceea ce era si adevarat. Indrazenala lor reusi sa il scoata pe Ryuga din sarite, dar chiar atunci cand se indrepta spre seful lor, primira un apel urgent si plecara cu totii din cladire in graba. Tinta lor fusese vazuta si era clar ca nu era tanarul vampir care ii urmarise in ultimele zile.
Ryuga ramase la un geam de la ultimul etaj, privind afara, fara sa isi dea seama ca mai era cineva pe acel hol.
Se uita mai atent si o vazu pe Kime plimbandu-se pe sala. Cobori imediat si se opri inainte ca ea sa il vada, dar cu toate acestea,ea il observa. Se duse direct spre el si-l intreba:
,,Spune-mi,de ce te ascunzi de mine?"
„Nu credeam ca erai deacord cu decizia pe care am luat-o, mai ales pentru ca nu te-am intrebat mai intai,” ii raspunse, evitandu-i privirea.
,,Ryuga...am fost foarte fericitasa aud ca pe mine pa vrei de sotie si nu pe acea domnisoara"
„Tu nu intelegi, asta inseamna ca daca te vei razgandi vreodata, iti vei face multi dusmani printre ai nostri.”
,,Nu imi pasa,sunt indragostita de tine."
Ryuga mearsa incet spre ea si o lua in brate, tinand-o lipita de pieptul sau. Inima ii alerga si Kime putea sa simta o caldura venind de la el.
Kime se simtea protejata in bratele lui:
,,Nu am sa te parasesc nici pt viata mea"spuse acesta, nestiind ce sa mai faca
Ii dadu putin drumu si putu sa-si ridice privirea si sa vada ca zambea, apoi Ryuga isi inclina capul si o saruta, mai pasinal decat o facuse pana atunci.
Kime ramase oarecum surprinsa,dar era mai fericita ca niciodata.
,,Ryuga" spuse ea. ,,Promiti ca NICIODATA nu o sa te mai indoiesti de mine?"
„Promit… ca de acum in acolo vom fi doar noi doi,” ii raspunse mangaindu-i parul.

25 – Conflict Final

Desi ucigasii plecasera de langa scoala, nu erau niciodata departe si faceau schimb la fiecare cinci ore cu o alta tura care venea de la o patrula de prin oras. Era clar ca il vanau pe tatal lui Ryuga, dar activitatea lor incepea sa-l calce pe nervi pe tanarul urmas al clanului Tensei. Nu se mai certa cu profesorii, dar nici nu statea prea mult de vorba cu ei in timpul orelor si desi incepuse sa mai vorbeasca cu Kime, si ea era ingrijorata in privinta lui.
Ryuga incerca sa se calmeze, vorbind mult cu ea, dar nu reusea nici chiar daca voia. De fiecare data cand era cu ea se uita si inspecta tot locul sa vada daca nu ii pandeste cineva. Situatia devenea enervanta chiar si pentru Kime, dar incerca sa se calmeze, dar il iubea prea mult ca sa renunte la el.
Intr-o seara, cand lucrurile erau putin mai calme, Ryuga era ocupat in camionul baietilor din cauza catorva noi veniti care incercasera sa se furiseze in dormitaorele fetelor. El si directorul i pusesera sa recite intergul regulament in timp ce curatau podelele din fiecare baie a caminului.
Kime abia terminase orele, dar era in intarziere pentru ca visase toata ora si nu copiase tot ce scrisese profesorul pe tabla. Era atata liniste in toata cladirea incat putu sa auda pe cineva cum alerga in subsol.
Fara sa stie nimeni, tatal lui Ryuga se refugiase in scoala lor, incercand sa scape de cei care il vanasera prin tot orasul. Kime se ascundea dupa o usa deschisa, privindu-l cum se uita prin imprejur, disperat sa gaseasca un loc in care sa se ascunda. Era plin de sange care cursese si pe podea. Chiar pe fata avea o taietura adanca de la o sabie. Era o minune ca mai putea sa se miste la cat sange curgea de sub hainele sale.
Dintr-o data se opri din gafait si se uita fix la usa dupa care se ascundea ea. Kime ingheta cand il vazu ca incepu sa mearga spre ea si nu stia ce sa faca, sa fuga sau sa stea ascunsa. Pana la urma intra in panica si o lua la fuga, dar nu facu nici cinci pasi cand simti doua maini care o prinsera de umeri si o fortara sa stea locului.
Kime incerca sa scape, parca amintindu-si de acea seara in care Katrina facuse acelasi lucruri, dar si de data aceasta ca si de data aceea nu putea sa scape din stransoare. Simti cum tatal lui Ryuga se apropia de gatul ei incercand sa suga sange. Mainile reci o strangeau de umeri atat de tare incat simtea cum o durere se simte pe toata mana. Sangele inca curgea, iar tatal lui Ryuga parea nebun.
Dintr-o data o forta il apuca pe vampir de maini si il obliga sa ii dea drumul, care apoi il izbi intr-un perete cu o bufnitura care rasuna in toata scoala. Kime cazu pe jos si cateva clipe ramase inca ametita, dar cand se intoarse il vazu pe atacatorul ei fiind tintuit de perete de catre iubitul ei. Ryuga avea o furie in ochi pe care nu o mai vazuse niciodata. Era incruntat, gura intredeschisa si coltii ii erau la vedere.
Se napusti asupra tatalui lui si incepu sa il loveasca. Tatal acestuia incerca sa se fereasca dar fara prea mare noroc. Inainte ca Kime sa spuna ceva, lupta a fost gata, iar Ryuga il omorase pe tatal sau. Se uita cu scarba la acesta si apoi, intorcandu-si privirea la Kime, mai linistit intreba: „Esti bine? Te-a ranit?”
,,Sunt bine, numai ca ma dor putin bratele" spuse aceasta, apoi se uita speriata la tatal lui Ryuga si intreba: ,,Ryuga,tocmai l-ai..."
„M-am asigurat ca nu imi mai va spune vreodata ce sa fac. Ti-am promis ca nimeni nu te va rani atata timp cat eu sunt prin preajma,” zise Ryuga si o ajuta sa se ridice.
Kime se sprijini de el, apoi il saruta si spuse: ,,Acum sunt sigura ca nimeni nu ma va rani."

chiar l-a omorat?!!!! OMG!!!
anyway...dragutz happy ending 8-> love wins \dance/

georgy_girl a scris:anyway...dragutz happy ending 8-> love wins \dance/

nu e ending o s mai fie cateva episoade

e bine deci mai am ce citi

26 – Vacanta de iarna

Desi scoala era plina de fete zambitoare care abia asteptau sa mearga acasa, la familiile lor pentru sarbatorile de iarna. Cei pur-sange pareau sa fie cei mai bucurosi ca plecau din scoala. Surprinzator era ca multi dintre muscati se pregateau sa plece. Fie ca mergeau la familiile care se invatasera sa ii accepte asa cum erau, cum era Ayume, sau mergeau la vampirii care ii muscasera si acceptasera sa fie responsabili pentru viitorul lor, Kime avea sa ramana aproape singura.
Cum era de asteptat, singurul, in afara de ea, care nu era deloc incantat de plecare era Ryuga. Cum zovnurile ca isi omorase propriul parinte, desi un lucru comun in clanurile cu lideri atat de batrani, faptul ca o facuse pentru a-si apara logodnica muscata faceau vestile si mai tulburatoare.
Ryuga nu parea sa asculte acele zvonuri, dar Kime da si parea destul de nervoasa la auzul lor. Ba chiar era sa ia un baiat la bataie, dar a oprit-o Ayume. Kime incerca sa vorbeasca cu Ryuga si sa il intrebe daca nu il deranjeaza ca toata lumea ii barfeste, dar el o saruta parca zicandu-i ca nu il deranjeaza. In final, toata agitatia se mai termina o data cu venirea zilei in care se aliniasera cu totii sa plece.
Limuzine sau masini foarte luxoase venisera dupa cei pur-sange, autobuzuri sau chiar membri de familie venisera dupa cei muscati. Kime se uita pe geam cum se stransera cu totii in campus, iar apoi se indreptara spre mijloacele lor de transport. Totul nu a durat mai mult de o jumatate de ora si singurul lucru care o facu pe Kime sa zambeasca era faptul ca Ayume ii promisese sa incerce sa isi convinga parintii sa o lase sa o invite de revelion la ea.
Cand se uita mai bine, Kime vazu ca era o ulima masina neagra parcata in fata portii, de parca asteptand pe cineva. Nu isi dadu seama cine era ultima persoana care lasase plecatul pe ultimul moment pana cand cineva batu la usa.
Isi aranja parul negru si merse, in graba sa deschida usa. Se uita in oglinda si apoi apasa de toarta usii. Il vazu pe Ryuga,foarte serios.
,,Buna, Ryuga,” spuse ea schitand un zambet.
El o lua inbrate si o saruta inainte de a-i raspunde, desi fara zambetul pe care il avusese in ultima vreme: „Daca ar fi dupa mine, nu as mai pleca de aici, de langa tine.”
Kime il stranse in brate,fara sa poata sa isi stapaneasca o lacrima: ,,E mai bine asa.Ne intalnim dupa vacanta!spuse ea.
„Indata ce se termina ceremonia lor ridicola de a trece casa tatalui meu pe numele meu si sunt numit capul familiei, ma intorc imediat.”
„Cum vrei!"spuse ea stergandu-si lacrima.
„Te-as lua cu mine,” continua Ryuga. „Dar nu cred ca vei fi in siguranta, cel putin nu pana cand sunt sigur ca nu ma va contesta nimeni.”
,,Ryuga,nu conteaza.O sa te astept cu nerabdrare!"spuse ea sarutandu-l inca o data.
„Daca vei avea nevoie de ceva, sa nu eziti sa-i spui directorului si el ma poate contacta indata.”
,,Bine!"spuse ea.,,Te iubesc mult"spuse ea luandu-l in brate.Apoi luase un lantisor de la gat si ii spuse: „Poftim!E pt tine.Sa iti poarte noroc."
Dupa ce isi puse lantisorul in jurul gatului, reusi sa zambeasca pentru prima data in cateva zile: „O sa ma asigur ca vei fi in siguranta, nu am incredere ca profesorii nostri sunt destul de capabili.
Cu greu, ii dadu drumu si incepu sa se indrepte spre iesire. Kime se intoarse la geam si il privi cum se urca in masina.
In aceste momente si-ar fi dorit sa mearga si ea acasa la ea sau macar sa stea cu Ayume,sa isi mai distraga atentia.Se tranti mai apoi in pat si isi lua o carte.Desi aveai impresia ca era atenta,se gandea la Ryuga si la cum ar fi fost daca ar fi stat acum cu parintii ei.Gandurile acestea o nelinisteau mai tare ca oricand.

la asta am stat pana am fakto my fault

27 – Despartiti

A doua zi, Kime deja ii ducea dorul si era mai rau cand se gandea ca era doar prima zis, iar le avea sa se intoarca in doua saptmani, in cel mai bun caz. Scoala era parasita, majoritatea profesoriilor stateau in oras ziua si dormeau noaptea, cum era normal pentru ei. Fiindca doar douazeci de elevi nu avusesera unde sa mearga in timpul sarbatorilor, era nevoie de cel mult doi profesori si directorul, sau directorul adjunct sa fie cu ei in fiecare noapte ca sa-i supravegheze.
Acest lucru ii calca pe nervi pe elevi. In timpul vacantei cei din anul intai nu aveau voie sa mearga in oras. Ceilalti discutau intre ei, dar Kime nu iesea din camera decat la mese, astfel nu vorbea cu nimeni. Parea pierduta si nu mai semana cu ea de altadata. Nu mai avea cu cine sa vorbeasca si parca de fiecare data cand voia sa spuna ceva inghitea in sec apoi zambea si pleca.
In putinele momente in care se adunau totii elevii in campus, sa incerce sa se distreze putin, ca sa iasa din monotonie, erau insotiti de profesorii de garda care nu ii scapau din ochi pentru o secunda. Era de parca ii considerau mai neatenti si mai dispusi sa intre in probleme cand erau putini si nu cand era scoala plina.
Ayume inca nu o sunase, ceea ce insemna ca inca nu ii convinsese pe parinti ei sa o lase sa o invite de sarbatori la ea. Din cauza asta, Kime isi petrecea cel mai mult timp in camera ei, unde putea sa stea linistita.
Totusi era mai monotona ca oricand. Nu mai era fata amuzanta de altadata. Acum isi petrecea mai mult timp invatand si citind. Ii lipseau zilele cand radea cu Ayume sau serile in care se plimba prin curtea campusului cu Ryuga. Toti prietenii pe care sii facuse erau plecati, iar in campus au ramas cei mai monotoni sau cei mai exagerati dintre elevi, asa ca prefera sa stea in camera ei si sa citeasca.
Intr-o seara, in timp ce se mai uita o data peste ultimul eseu pe care trebuise sa-l scrie, veni mult asteptatul telefon.
„Kime! De ce mai esti la scoala? Fati bagajele, tiam trimis biletul de tren prin posta!” striga Ayume in receptor.
,,Poftim? De cand mi l-ai trimis!?"
„Aseara l-am pus la posta, pana maine ar trebui sa ajunga,” raspunse Ayume. „Parintii mei au fost deacord sa te lase sa stai pana dupa revelion.”
,,Wow! Deci nu mai stau cu copii prin campus. Ayume dar ce ai facut atata timp?"
„Fato, trebuie sa intelegi ca un vampir in familie nu e usor pentru ei,” veni vocea frustrata a prietenei sale. „A durat ceva vreme pana cand i-am convins ca nu esti cu nimic diferita de o fata normala, mai ales dupa cate zvonuri au auzit in legatura cu scoala noastra.”
,,Adica in legatura cu mine,nu?"spuse Kime pe un ton mai serios.
„Pai sti… Ryuga nu e tocmai cea mai placuta persoana,daca intelegi ce vreau sa zic. Crede-ma, sunt mai multe barfe despre el in afara scolii decat sunt inauntru.”
,,Aha,” spuse Kime mai fericita. „Si zi-mi putin,cam cat pot sa stau la tine? Adica nu ca nu miar placea in campus, dar e prea liniste si in plus profesorii astia ma enerveaza!"
„Pai sa vedem… daca iei trenul de maine si mai sunt patru zile pana la revelion, apoi urmatorul tren e peste trei zile… sapte zile.”
,,E perfect.Tu cum te distrezi?"intreba fericita Kime.
„Pai nu am prea avut timp de distractie,” se planse Ayume. „Abia am terminat aseara temele pe care le aveam. Le terminam mai devreme daca nu ma puneau ai mei sa le povestesc totul despre scoala.”
,,Ce chin pe tine....defapt si eu miam terminat temele.Mai am un eseu de scris"
„Cu iubitelu ai vorbit?”
,,Nu am avut timp.El isi face acum actele si nu am avut timp sa vorbesc cu el."
„Nu-ti fa griji, o sa aveti timp sa va pupati cand se intoarce. Asculta, eu tre sa plec, dar ne vedem maine. Pa!”
,,Ok,Pa!!!"
Intre timp, inapoi la conacul Tensei la sute de kilometri de schoala, Ryuga statea in o sala mare, asezat in capul unei mese aproape la fel de lunga ca si incaperea. Citind tot felul de acte de care trebuia sa se ocupe, lasand un oftat sa-i scape din cand in cand.

28 – Vanata

Asa cum ii promisese Ayume, a doua zi, biletul de tren era in posta, iar ea era deja cu bagajul pregatit. Dupa ce ii explica directorului unde mergea si cat timp avea sa stea acolo, un profesor o escorta pana la gara si se urca in tren cu un zambet pe fata, nerabdatoare sa ajunga la prietena ei unde avea sa se scape de plictiseala.
Se urca in tren, unde nu observa ca niste persoane misterioase o urmareau. Profesorul care o escorta se mai uita o data in timp ce trenul se puse in miscare si ii vazu pe barbatii misteriosi. Incerca sa o atentioneze, facandu-i semne cu mana, dar Kime era cu gandul la Ayume si la familia ei, dar nu putea sa nu sil imagineze pe Ryuga intr-o multime de acte, obosit si plictisit
Cand era deja la jumatatea drumului era mijlocul noptii. Cei mai multi dintre pasageri deja adormisera si era aproape o liniste deplina in compartiment. Doar Kime era treaza si se uita la luminile din departare ale unui oras. Desi nerabdatoare sa ajunga la Ayume, nu putea sa nu-si aminteasca fapul ca a trebuit sa isi convinga parintii sa o lase sa vina si cu siguranta aveau sa se poarte ciudat prin preajma ei.
S-il imagina pe Ryuga intr-un teanc de acte obosit si plictisit. Asta ii mai aduse zambetul pe buze, dar nu pentru mult timp, deoarece imediat isi imagina cum ar fi suferit un mic accident. Pentru o clipa o fura imediat somnul, dar imediat auzi niste pasi si o voce soptita. Se uita in spate si vazu cum niste oameni imbracati in piele neagra se apropiau tot mai tare de ea cu niste cutite in mana
Se ridica incet de pe scaun, isi lua bagajul si se indrepta spre celalalt capat al culoarului, prefacandu-se ca mergea la toaleta. Dupa ce inchise usa in spatele ei, intra in vagonul urmator si il traversa in graba, iar cand iesi si din acela, se uita in spate sa vada ca cei doi inca o urmareau. Incepand sa intre in panica incepu sa mearga din ce in ce mai repede pana cand ajunse la capatul trenului, iar cei doi erau doar la doua vagoane distanta de ea.
Nemaistiind ce sa faca sari din tren crezand ca oamenii o sa se dea batuti. Dar ei ii urmara exemplul si incepura sa fuga dupa ea. Disperata si nestiind, dar banuind ce e cu oamenii aceea ea o luase pe o curba, ducand geamantanul greu cu ea. I-ar fi placut in acel moment sa lase geanta ca sa poata fugi mai repede, sau sa faca in asa fel incat oamenii aceea sa creada ca a disparut, dar nu putea.
In el avea toate hainele ei si cele cateva obiecte personale care erau permise la scoala, sa arunce geanta aceea ar fi insemnat sa-si arunce o parte din viata. A fugit cat o tinaue picioarele spre cele mai apropiate lumini, sperand ca avea sa gaseasca un oras in care sa se poate ascunda, dar cu urmaritorii ei asa de aproape, nu reusi decat sa se ascunda in o cladire abandonata la marginea unui orasel, prea departe ca sa o auda cineva daca striga dupa ajutor.
Se ascunse in pivnita, dupa o lada mare de lemn, sperand ca aveau sa o rateze cand intrau sa o caute. Nu mai avea unde sa fuga si incepea sa tremure din ce in ce mai tare. Cand usa de la pivnita se deschise si auzi pasi coborand pe scari, inima i se opri si asculta cu atentie fiecare sunet.
„Daca nu o gasim, Kroft o sa ne aibă capetele pe o tava,” sopti unul din ei.
„Calmeaza-te, nu are scapare. A intrat in cladirea asta si o vom gasi,” zise celalalt.
Kime incepuse sa se sperie si mai tare la auzul vorbelor lor. Apoi se inclina sa mai auda ce vorbeau in soapta cei 2 oameni.
,,Offf de ce trebuia sa mergem dupa fata asta? E prea rapida si in plus nici nu aveam chef de urmarire," se planse primul.
,,Linisteste-te!Daca nu o gasim suntem morti!"
,,Eu mai degraba as fugi decat sa stau sa o caut," comenta primul.
,,Vrei sa ne traim toata viata fugind?"
,,Nu,dar..."
,,Atunci cauta!” se rasti celalalt la el.

29 – Un prieten loial

Simtea ca se apropie din ce in ce mai mult de ea. Inima ii batea din ce in ce mai tare si se uita cu disperare spre o alta iesire, dar nu era nici una. Ii auzi cand spusesera ca era doar o usa, iar ei ii blocau drumul.
Un strop de transpiratie ii curgea de pe fata fetei. Barbatii se apropiau din ce in ce mai mult de ea, fara sa isi dea seama ca era chiar sub nasul lor. Era amortita. Simtea cum voia sa isi miste piciorul sau poate chiar sa se ridice. Dar isi stapani imediat extazul. Stia ca daca avea sa se miste, oamenii o vor prinde. Mai era o singura cutie de controlat. Desi si-au pierdut nadejdea poate o vor gasi sub ultima cutie.
Dintr-o data se auzi un zgomot de deasupra. Daca nu erau concentrati sa distinga de unde anume, ar fi auzit-o cand ii scapa un mic tipat de surpriza. Fusese o bufnitura, de parca ceva greu lovi podeaua. Zgomotul puternic fu urmat de pasi care se apropiau din ce in ce mai aproape, iar cei doi care o urmareau incepusera sa se indeparteze de ea, urmarind zgomotul pasilor care rasunau prin toata cladirea din cauza linistii.
Kime era inca speriata, dar se misca putin facand un scurt zgomot. Dar oamenii erau prea concentrati la usa ca sa vada ce se intampla cu Kime. Pe scari cobori un baiat imbracat in negru cu ochii albastri stralucitori. Parul lui blond si lung pana la umeri flutura in umbra parca luminand locul. Se uita fix spre locul unde statea Kime, apoi, repede isi intoarse privirea spre cei doi oameni. Kime se sperie crezand ca acela era seful celor 2 oameni, care probabil si-a pierdut rabdarea. Inghiti in sec apoi iar amorti.
„Ce cauti aici LeClaire?” intreba unul din ei.
„As putea sa a intreb acelasi lucru, ce cauta cei mai de incredere oameni ai lui Kroft intr-o cladire abandonata?”
„Nu e treaba ta, avem ordine,” se rasti celalalt.
„Si eu am ordinele mele, sa o protejez pe tanara care se ascunde de voi,” zise tanarul.
,,Fata e a noastra si asa va fi!"spuse omul care a vorbit prima data
,,Imi pare rau, dar fata nu e propietatea voastra. E viitoarea sotie al vampirului-sef."spuse LeClaire.
,,Nu am incredere in tine. Tu mai demult ai transportat vampiri. Erai de-al nostru”spuse celalalt
,,Eram! Bine spus. Acum am grija de fata aceasta si o sa o duc la seful meu si nu ma puteti impiedica,” spuse el
,,Dar nu e aici, probabil a fugit!”
,,Normal! Duceti-va si va uitati!Am si evacuat-o!”spuse iar LeClaire.
„Nu-l crede, nu avea cum sa iasa,” zise primul.
Dar ochii tanarului se facura rosii ca focul si cei doi iesira din camera cu expressii ingrozite pe fata. LeClaire ii urmari si astepta pana cand nu se mai auzea nimic inainte de a-si intoarce privirea spre locul in care se ascundea Kime. Ochii luceau din nou albastrui si un zambet calm ii aparu pe fata.
„Poti iesi acum.”
Kime iesi sfioasa din ascunzatoare.Isi aranja parul negru,iar ochii verzi i se fixara pe chipul vesel al baiatului:
,,Cine te-a trimis?”intreba ea
„Iubitul tau, bineinteles. Vroia sa fie sigur ca o sa fi protejata asa ca m-a trimis la scoala sa am grija de tine, dar cand am ajuns acolo mi-au spus ca deja plecasesi.”
,,Aha...bine...”spuse ea rosind
„Vino, o masina ne asteapta afara. Ryuga mi-a spus ca in cazul in care apar probleme sa te duc la el acasa imediat.”

pfff...cat am pierdut

30 – Soacra

Era aproape dimineata cand limuzina neagra care il luase pe Ryuga de la scoala ajunse in fata unor porti mari de fier. Asteptara cateva clipe, iar cand usile se dechisera, masina isi continua drumul.
In departare se vedea o cladire imensa, chiar mai mare decat scoala lor. Erau copaci inalti peste tot in jurul ei si de-a lungul drumului care avea sa-i aduca de la porti in fata usii. Kime incepea sa se gandesca la cum se simtise Ryuga, crescand intr-un loc atat de mare de unul singur.
Masina luxoasa si neagra se opri in fata unei usi imense de lemn. Un om imbracat in costum negru deschise usa si o pofti inauntru. Kime se uita in jur. Locul era chiar mai imens decat isi imaginase ea. In capatul scarilor o astepta Ryuga. Inebunita de fericire il lua in brate si il saruta. Dupa sarut ea se dadu, ca la prima intalnire, cu 2 pasi in spate iar apoi spuse:
,,Mia fost atat de dor de tine!”
„Si mie de tine,” ii raspunse acesta si o cuprinse de umeri si incepura sa urce scarile spre etajul al treilea. „Sper ca Pierre nu a fost prea cicalitor. Mi-a fost greu sa-l coving sa ma lase singur, e mai grijuliu ca propria-mi mama.”
Kime chicoti putin iar apoi il intreba: ,,Cum e sa stai in casa asta gigantica singur?"
„Nu sunt chiar singur, pana acum cateva zile l-am avut pe Pierre, iar mama nu mai pleaca de langa mine de cand m-am intors.”
,,Dar cand erai mic...?"
„Era cam la fel ca si acum, mama mea nu ma lasa prea mult singur, mai putin cand venea tatal meu in vizita,” ii raspunse cu o privire calma pe fata, dar fara sa mai zambeasca.
,,Ce fericire pe tine..."spuse absenta Kime...
„Daca poti numi asa o viata cu o mama cicalitoare ca mine,” veni vocea unei femei din spatele lor.
Kime se intoarse si vazu o femeie cu parul negru, prins la spate, purtand o rochie neagra cu gatul inalt, dar care nu ii acoperea bratele si umerii. Avea un ruj de un rosu care parea mai aprins din cauza pielii albe ca varul. Avea aceeasi expresie calma si rece precum fiul ei, dar intr-un fel blanda si binevoitoare, foarte diferit de tatal lui Ryuga.
„Dragul meu, nu imi faci cunostinta cu fata de care mi-ai spus atatea?” adauga ea cu un mic zambet.
„Bineinteles. Kime, ea e mama mea Belladona Tensei. Mama, ea e logodnica mea, Kime Asumi.”
,,Incantata,doamna!"spuse Kime si facu o plecaciune.
„Vai ce tanara politicoasa,” zise femeia mai in varsta inclinandu-si putin capul. „Ryuga, draga! Niste barbatii te asteapta in birou, au niste acte pentru tine, o sa-i arata eu casa acestei tinere incantatoare.”
„Am sa revin cat pot de repede,” zise Ryuga si dupa ce o saruta scurt pe buze pleca, iar Kime simti cum mama sa o prinse de brat si incepursa sa-si continue drumul.
„Sunt atat de bucuroasa ca baiatul meu si-a gasit o fata atat de atragatoare si politicoasa,” zise Belladona.
,,Va...va multumesc"spuse Kime. ,,Si eu sunt extrem de bucuroasa ca mama viitorului meu sot este o doamna extrem de rafinata" spuse Kime cu un zambet scurt.
„Sa sti ca nu vei ajunge prea departe in lumea noastra cu astfel de complimente, dar mie imi plac,” zise femeia intorcandu-i zambetul. „Doar asteapta si o sa vezi cum va trec trei ani si voi doi o sa locuiti aici impreuna.”
Kime rosi gandindu-se cat de bine se poarta doamna cu ea fata de ceilalti pur-sange. Ea parea mai manierata si mai buna cu ea decat ceilalti. Nu se vedea ca e nobila desi chiar era.
,,Doamna...pot sa va intreb ceva?" spuse ea rosie.
„Bineinteles, draga.”
,,Cum de sunteti asa de...de manierata pentru o pur-sange?" spuse ea rosie la fata.
„Vrei sa spui de ce nu ma port cu tine de parca ai fi murdara sau de parca ai avea o boala?” ii raspunse femeia zambind.
,,Da....as putea spune si asa..."
„Poate pentru ca si eu sunt muscata.”
,,Zau!?"spuse aceasta mirata...,,Mie mi s-a parut ca sotul dumneavoastra nu suporta muscatele"adauga aceasta
„Roran era foate mandru, dar cand era tanar era foarte diferit de cum l-ai cunoscut. Stia ce sunt, dar s-a indragostit de mine. Mai tarziu a acuns originea mea si m-a convins sa nu mai vorbesc nimanui despre ce sunt. De aceea m-am bucurat cand te-a ales pe tine in locul tatalui sau.”
,,Inteleg...dar daca Ryuga va face la fel ca domnul Roran?"
„Cred ca sti ca cei doi nu se pot compara si oricum ar fi prea tarziu sa ascunda ce esti. Dar se pare ca a terminat cu cei doi domni, acum iese din birou, dute sa-l intampani.”
,,Bine," spuse Kime zambind.

o soacra d trb \dance/ ce bn

31 – Anul nou la conacul Tensei

Sarbatorile
de iarna se apropiau. Toti se pregateau nerabdatori pentru Anul Nou cu rochii
care mai de care mai frumoase, cu bijuterii stralucitoare sau cu coafrui
sofisticate. Kime o suna pe Ayume si ii povesti fir-dea-par tot ce a patit.
Ayume, desi Kime nu se astepta, o intelese si ii spuse ca deabea asteapta sa o
vada. Kime primi o rochie neagra(culoarea ei preferata)minunata. O imbraca. Ii
statea minunat. Parca pentru ea a fost facuta. Defapt asa si era. Se imbraca
din nou in hainele obisnuite si cobori la parter.
Cand mearsa jos vazu ca toti servitorii erau ocupati cu pregatirile pentru marea
petrecere. Nimeni nu o observa si alergau pe langa ea de parca nici nu era
acolo. Se simti stanjenata ca nimeni o lua in seama, iar singurele persoane pe
care le cunoastea nu erau prin preajma. Cand reusi sa opreasca pe cineva si
sa-l intrebe unde erau, i-a raspuns scurt ca Ryuga era plecat cu treburi prin
oras, iar mama sa era in vizita la prieteni.
Putin dezamagita de urca in camera ei si o suna pe Ayume.Suna de 3 ori,apoi in
sfarsit raspunse
,,Alo!" Ayume la telefon!"se auzi o voce din partea cealanta a telefonului
,,Buna,Ayume.Kime sunt."spuse tanara zambind.,,Ce faci?"
„Ma ascund de rude, toti vor sa le povestesc despre scoala noastra.”
,,Cum asa?" intreba Kime uimita
„Kime… sunt singurul vampir din toata familia, nu crezi ca at fi putin curiosi?”
,,Dar tu nu esti la cel care tea muscat?"
„El vine si pleaca,” se planse Ayume. „Sunt la ai mei si au venit toate rudele mele sa ma vada. E obositor…”
,,Cred si eu"spuse Kime.
„Dar lasa-ma pe mine, cum e viata la casa logodnicului tau?”
,,Plictisitor.El are mii de conferinte,dar din fericire pot vorbi cu mama lui"
„Mama lui Ryuga?! Si… ea cum e?” o intreba Ayume, amintindu-si de tatal vampirului la care statea prietena ei.
,,Pai e mult mai vorbareata si intelegatoare.Cred ca asta se datoreaza faptului
ca...."incepu Kime,dar se opri pentru ca nu era sigura daca ar trebui sa-i
spuna ce era de fapt mama iubitului ei
„Pentru ca… ce?”
„Pentru ca nu prea are cu cine sa vorbeasca aici...”spuse repede Kime
„De ce am eu impresia ca nu-mi spui totul?”
Dar pana sa aibă timp sa inventeze o scuze cineva batu la usa, iar apoi auzi vocea
unui barbat din spatele ei: „Domnisoara Asumi, stapanul Tensei a sosit si ar
vrea sa il insotiti in gradina.”
,,Ayume...trebuie sa inchid.Abia a venit Ryuga de la o conferinta.Te pup.Mai vorbim!"
Se grabi sa coboare si nici nu observa decoratiile putin morbide din toata casa.
Tot ce stia era ca Ryuga se intorsese si la cat de putin timp petreceau
impreuna, vroia sa profite de fiecare clipa. Din pacate, dupa ce strabatu gradinile
de trandafiri, il gasi pe Ryuga impreuna cu mama sa.
Kime ofta putin apoi se grabi sa ii ajunga pe cei 2.
,,Buna ziua domnule Tensei,doamna!” spuse aceasta politicos
Nu putea sa nege ca nu a invatat cateva bune maniere la conacul familiei Tensei.
Ryuga nu lua in seama prezenta mamei sale si o imbratisa si saruta pe Kime de parca
erau singuri pe lume.
Kime zambi apoi se aseza langa el, iar mama lui se retrase pe motiv ca vrea sa vada
cum merg pregatirile.In final ramasesera doar ei 2...
„Ce ai facut azi?” intreba Kime.
„Ca deobicei,” ofta Ryuga. „Am reusit sa-i suport pe toti pentru ca stiam ca ma
astepti.”
„Maine mai ai treaba? Caci e anul nou si cred ca putem sa-l petrece
impreuna,nu?"spuse putin descurajata Kime.
„Nimic si nimeni nu m-ar putea sa ma faca sa plec de acasa maine.”