32 – Inapoi la scoala
Tot ce e frumos trebuie sa aiba un sfarsit si la fel s-a intamplat cu vacanta de iarna. O data cu inceputul lunii ianuarie incepu si semestrul al doilea, iar elevii au fost nevoiti sa se intoarca acasa. Nimeni nu zambea in prima zi si se putea citi pe fetele lor cat de mult ar fi vrut sa mai fie inca in vacanta.
Chiar si cei pur-sange nu erau deloc fericiti, ba mai mult, erau mai nervosi ca
deobicei. Doar profesorii pareau sa fie in o dispozitie buna si nu luau in
seama fetele plictisite care le umpleau clasele.
Kime ofta indelung. Ultimile zile au fost celemai frumoase din viata ei. Nu putea spune ca nu a invatat cateva lucruri bune ca salutatul politicos in conac, dar cel mai important lucru a fost ca Ryuga era cu ea. Cu el era intr-al 9-lea cer. Si el la fel. Era trista ca toate
lucrurile frumoase se sfarsira si ca scoala reveni. Totusi, nu putea nega ca
i-a fost dor de Ayume si ca debea astepta ds o vada.
"Ayume!" se auzi o voce.
Tanara cu parul brunet se opri din mers si apuca doar sa se intoarca inainte ca prietena ei sa-i sara in brate.
"Vad ca tu esti fericita."
Kime tabari pe ea si o lua in brate.I-a fost dor de ea.
"Cate am sa-ti povestesc!" izbucni deodata.
"Poti incepe prim a-mi spune cine e blondul cu ochii albastri care te urmareste de la
distanta."
"Un prieten."
"Cam multi prieteni iti faci mai nou," zise Ayume si o lua de brat dupa care isi
continua drumul spre casa. "Si… cand e nunta?"
"Pai nu stiu...inca nu ne-am fixat data. Sa-ti fac cunostiinta cu prietenul
meu?"
"Cu siguranta," raspunse Ayume privindu-l cu coada ochiului. "Si apoi sa ne lasi
singuri."
Kime izbucni in ras. Il chema pe Pierre si le facu cunostiinta, apoi pleca. Vroia sa
il vada pe Ryuga, chiar daca trecuse doar o zi de cand nu-l vazuse. Dar dupa ce
iesi din scoala auzi pasi in spatele ei si cand se intoarse il gasi pe Pierre
care se opri indata ce il vazu.
"Pierre...ce faci?" intreba ea suparata.
"Ryu ma facut sa promit ca nu te scap din ochi, pentru ca… problemele au obisnuinta
de a te gasi oriunde mergi," raspunse tanarul.
"Uite,acum ma duc la Ryuga.Te rog sa ne lasi 1 minut liberi.Tu fati de cap."
"A… sigur," raspunse el putin confuz, dar nu se misca din locul in care se oprise.
Cand ajunse in fata caminului baietilor isi aminti ca fetele nu aveau ce cauta
inauntru, dar stiind ca oricum nimeni nu avea sa-i comenteze ceva, intra
inauntru si ramase langa usa. Ceilalti baieti se opreau cateva clipe sa se uite
la ea confuzi, dar nici unul nu se apropie de ea. Dupa cateva minute, cineva
sigur ii spusese lui Ryuga de prezenta ei, pentru ca el veni aproape in fuga pe
scari si o trase de mana pana cand ajunsera in camera lui.
"Trebuia sa-l lasi pe Pierre sa te escorteze pana aici, unii sunt destul de aroganti
incat sa aiba curajul de a te rani," o certa.
"Intelege,nu am nevoie de garda. Vreau sa fiu o fata normala, dar mai ales, sa te iubesc!" spuse ea pe un ton jignit
Ii zambi drept raspuns, apoi o imbratisa si o saruta, dupa care se aseza pe un
fotoliu de langa fereastra. "Mai avem doar cateva luni impreuna. Sti asta, nu?"
"Poftim? Eu credeam ca o sa ramanem pe veci impreuna!" spuse aceasta.
"Nu la asta ma refeream," ii raspunse razand. "Acesta e ultimul meu an in aceasta
scoala. Dupa absolvire va trebui sa stau cat mai mult acasa sau plecat prin
lume cu afaceri."
"Da,dar o sa vi sa ma vizitezi nu?" spuse aceasta si se ridica brusc.
"Bineinteles, cat de des pot. Dar tu vei mai avea doi ani aici, dupa ce plec eu, iar Pierre
va putea sa mai stea doar un an, avand in vedere ca e mai tanar cu un an decat
mine."
"Doamne, imi pot purta singura de grija."
"Asa sper si eu," ii raspunse, dar parea ingrijorat.
"De ce esti ingrijorat?" luand loc incet
"Sti ce statut am eu in societatea noastra si sunt multe fete si chiar femei mai in
varsta decat mine cu cateva sute de ani care ar omora pentru o asa sansa."
"Doamne sunt obsedate... pe mine nu ma intereseaza cat de important esti, ci doar sa fi
al meu." spuse ea si se aseza langa el
El o imbratisa si ii zambi: "Sunt al tau, si doar al tau."

33 – Un profesor suspect
Era o zi noua.Razele soarelui ii gadila fata catifelata a lui Kime. Ea se uita absenta la tavan si se gandi la spusele lui Ryuga. Era speriata doar la gandul ca avea sa il piarda. Deodata intra Ayume in camera. Era foarte agitata si respira greu, chiar pentru un vampir.
„Cum poti sa dormi intr-un moment ca asta?” se rasti la ea.
„Nu dormeam,ma gandeam.Dar ce s-a intamplat?
„Vesti mari!” raspunse Ayume tragand-o de maini din pat. „A aparut un profesor nou in scoala si Ryuga deja sa certat cu el.”
"Si sti motivul?Adica Ryuga nu prea se cearta cu profesorii fara motiv."
„Nu sunt sigura, era atat de furios incat nimeni nu a indraznit sa stea prin preajma lor,” ii raspunse fata cu parul castaniu in timp ce ii cauta prietenei sale hainele de scoala.
,,Doamne!E urgent!"
Lua hainele repede pe ea si pleca impreuna cu Ayume la locul certii. Il gasi pe Ryuga si il intreba: „Ce s-a intamplat?”
„Nu vreau sa vorbesc despre asta acum,” ii raspunse el mergand spre scari.
,,Off bine," spuse ea si il saruta dulce.
„Nu acum, Kime,” ii zise in timp ce ii lua mainile dimprejurul sau.
Deschise un geam si sari doua etaje, aterizand fara probleme. Se indrepta spre caminul baietiilor cu o fata atat de manioasa incat cei care il vedeau o luau la goana cand il vedeau.
Kime ofta si se aseza la fereastra.Pierre se apropie de ea si intreba: ,,Ce este?"
,,Nimic...tu nu sti ce are Ryuga?"
„As fi preferat sa nu stiu,” ii raspunse cu o privire la fel de furioasa in ochi, dar indreptata spre scoala si nu spre ea.
,,Si tu?Jur ca nu va inteleg"spuse aceasta si ofta indelung"
„Nu sti ce i-a spus,” zise Pierre inclestandu-si pumnii.
,,Nu stiu, dar vreau sa aflu"spuse ea serioasa
„Sange-negru,” ii zise tanarul cu parul blond si scuipa imediat dupa ce termina ultima silaba,
de parca avea otrava in gura.
,,Ce inseamna?"intreba ea confuza.
„Sange otravit, ar fi o traducere aproximativa, adica un vampir care s-a intors impotriva celorlalti, mai exact… canibalism.”
,,POFTIM!?" spuse aceasta devenind furioasa. "O sa io plateasca lui Ryuga!"
„Nu e asa usor,” zise Pierre asezandu-se. „Poate ca nu l-ai vazut, dar e foarte tanar ceea ce inseamna ca nu e pensionat si a fost trimis sa stea cu ochii pe noi. O miscare gresita in preajma lui si am incurcat-o cu totii, nu doar el.”
,,Of cat de greu poate fi sa faci..."dar isi inghiti repede cuvintele caci intra Ayume.
„Au inceput orele, prima e cu…el,” zise Ayume suparata.
,,O nu!Pierre,tu stai la ore?"
„As fi prea tentat sa-i rup gatul,” zise Pierre si se ridica de pe banca, iar apoi
se indrepta spre caminul baietilor.
,,Kime il ador. Fami si mie cunostiinta cu el!"sopti Ayume
,,O sa iti fac...uite,intra proful"spuse kime ku o noanta de manie vizibila la
cuvantul ..proful.."
„Buna seara tuturor…” zise noul profesor si incepu sa chicoteasca. „Nu v-ati plictisit sa auziti acelasi lucru in fiecare… seara?” si incepu sa rada mai tare. „Numele meu este Warren Heath.”
Ora continua ca oricare alta, preluase rolul profesorului de istorie, dar cand unul dintre studenti intreba ce patise, profesorul se incrunta si incepu sa-i puna tot felul de intrebari din lectiile trecute, si unele din lectiile inca nepredate. Deja din prima ora reusi sa-i faca pe toti sa-l urasca, dar cand profesorul vazu reprosul de pe fetele lor incepu sa zambeasca si anunta un test recapitulativ ora urmatoare, din tot ce invatasera in primul semestru.
,,Nu pot sa cred cat de rau poate fi"ii spuse Kime cand iesira.
Intre timp aparu si Pierre.
,,Ce faci,Pierre?" intreba Ayume,zambind.
„Eh? Bine,” raspunse putin surprins ca ea ii vorbi. „Kime, Ryuga vrea sa te vada.”
,,Ok. Pierre imi faci o favoare?" intreba Kime.
„Orice,” raspunse vampirul francez zambind din nou.
,,Ramai cu Ayume? Caci profesorul e in stare sa imi fure cea mai buna prietena," spuse Kime incercand sa gaseasca un pretext sa il lase cu Ayume.
„Mi-ar face placere,” raspunse Pierre si ii oferi bratul lui Ayume, iar cei doi plecara impreuna, tanara fata zambind de parca era in al noualea cer.
Kime chicoti apoi pleca inspre dormitorul baietilor. Intra din nou fara probleme. Apoi batu la usa dormitorului lui Ryuga si el iesi ca ars si o baga din nou inautru.
„Nu ti-am spus sa nu mai vi asa pur si simplu?” o intreba el suparat.
,,Crede-ma vreau ca Pierre sa stea cu Ayume"spuse Kime rosie la fata.
„Doar sa stai departe de profesorul acela, ce s-a intamplat e intre noi doi, nu
trebuie sa te implici si tu.”
,,Doamne ce nu as da sa il musc...de ce te-a facut asa pe tine?"
Ryuga nu ii raspunse, se aseza langa geam si ramase tacut. Vazandu-l asa suparat,
Kime se hotara sa nu-l mai preseze, cel putin pentru moment.

36 – Sentimente muscate

Kime pleca.Ramase cu gandul la intrebarea aceasta
"Il iubesc? Normal ca il iubesc, mi-as da si viata pentru el...sau poate nu?"se intreba singura.Se urca pe acoperis si ramase privind cerul.Ochii ei verzi erau pierduti intre norii cenusii.Intrebarea aceasta ii macina gandurile.
Era drept ca erau multe aspecte ale vietii sale pe care inca nu le cunostea, dar nu fusese corect sa il ia la intrebari de parca ar fi mintit-o. Niciodata nu ii ascunsese nimic, dar in acelasi timp nu era cel mai deschis baiat de pe lume. Doar pentru ca nu fusese atat de curioasa incat sa scormoneasca prin trecutul sau nu insemna ca nu ar fi trebuit sa o socheze cand il afla.
Se gandea profund si la trecutul ei. Intr-adevar nu a fost in viata ei mai fericita cum a fost in acest loc. Se gandea ca daca nu ar fi fost Ryuga poate viata ei ar fi fost mai monotona, poate nu ar mai fi avut parte de clipele frumoase petrecute impreuna, de atatea saruturi si imbratisari dulci, de atatea bucurii in viata ei... acum era sigura de raspuns. Se ridica de pe cimentul rece si cobori scarile in graba.
Chair cand dadu sa iasa afara, se trezi cu Ayume in fata, dar neputand sa opreasca, se izbi de ea si cele doua cazura in iarba.
„Stiu ca suntem prietene, dar nu stiam ca tu crezi ca suntem asa de apropiate,” glumi fata cu parul saten.
„Scuza-ma, eram cu gandul foarte departe...” spuse Kime ridicandu-se si scuturandu`si hainele de pamant.
„Tot timpul esti cu gandul in alta parte.”
„Problemele vietii, nu ai ce-i face.”
„Toata scoala asta nu are atatea probleme ca tine,” zise Ayume chicotind.
„Ei nu!?” spuse Kime in gluma.
„Acu zi, ce drama avem saptamana asta?”
"Ce drama,nici o drama!"
„Da... sigur... adica Ryuga doarme la club fara motiv, iar tu stai pe acoperis ca sa admiri privelistea, asa-i?”
"Da!De ce nu?"
„Kime... pe cine crezi ca pacalesti? Te stiu mai bine decat te sti tu insati!” ii raspunse Ayume suparata.
"Nu...sincer,nu s-a intamplat nimic!"spuse Kime rosind
„Fie... daca nici cu mine nu vorbesti...”
"Sicer,as vrea sa-ti spun..."
„Si de ce nu o faci?”
„Pentru ca ma indoiesc de mine insumi"
„Asta e putin zis,” ii replica prietena ei. „Uite, nu trebuie sa fi geniu ca sa-ti dai seama ca v-ati certat asa ca daca nu imi spui despre ce e vorba, macar vezi cum faci sa rezolvi problema.”
"Cred ca o sa-ti spun...Ryuga m-a intrebat daca il iubesc cu adevarat" spuse Kime cu voce sfarsita.
„Cred si eu ca e suparat daca a trebuit sa te intrebe si tu nici acum nu i-ai raspuns.”
"Off...nu eram sigura...dar acum sunt si cand sa plec sa`i spun mam ciocnit de tine
Kime isi lua la revedere de la Ayume si o zbughi spre club.Parul ei negru falfaia in vant,iar ochii ei verzi mai ca erau in lacrimi.De la un timp simti oboseala,dar nu se opri ci merse inainte.Intr`un final ajunse la club.Deschise usa mare de lemn si pasi cu pasi siguri inauntru.Oamenii se uitau mirati la ea.Ea le zambi
dezabrobator si ajunse in camera in care era de obicei Ryuga.Batu la usa si intra
"Acum sunt sigura...te iubesc mai mult decat oricine" spuse Kime abia rasufland