1 Am I sure it's just a damn life?! Sam Iul 26, 2008 7:23 pm
~IDontLoveYou^o_O~
Varsta : 29
Sex :
Localizare : Constanta
Popularitate : 0
Puncte ZooZ : 5956
Numarul mesajelor : 395
Respectarea regulilor :
Sex :
Localizare : Constanta
Popularitate : 0
Puncte ZooZ : 5956
Numarul mesajelor : 395
Respectarea regulilor :
The first part in my Diary
26.07.2008.
Imi spune si mie careva ce s-a intamplat cu mine azi?!
Exageram.Nu,nu-i nevoie.
Desi...a fost ciudat comportamentul meu astazi... Dimineata oarecare,m-am trezit devreme,am intrat pe net,damn,ma durea burta ingrozitor (mhm,ieri n-a fost de ajuns durerea de picioare cauzata de cele 6 ore de mers prin oras,trebuia sa mai fiu si pe stop. Da'ce conteaza? Toate astea au insemnat haineee ). A inceput mama sa tipe la mine si sa-mi reproseze ca stau prea mult la pc si nu fac alte lucruri *importante*. Deja m-am saturat sa fie important doar ceea ce considera ea ,nu zic ca ar fi fost prea important intratul pe net,dar... urma sa fac si alte chestii care chiar contau pentru mine,asta daca nu mi-ar fi pierit total cheful de la primele vorbe de repros ale ei
Sa revenim. Pranz la fel de obisnuit. Credeam ca va urma sa ies,ca in fiecare zi.
M-am apucat de desenat (marturisesc ca ma doare mana de la atatea hasurari voi scana si alte desene ),m-am pierdut in Photoshop dupa aceea.
De pe la 5 s-a schimbat situatia total.Mi-am dat seama ca numai chef de iesit nu am. Ma simteam extrem de...sictirita.. Se innorase,priveam cerul,pe fereastra,printre golurile lasate de perdele. Urma sa ploua,mai mult ca sigur... Imi iesisem din starea obisnuita. NU voiam sa vad pe nimeni. Preferam,pentru prima data in ultimul timp,sa ma adancesc in foi,creioane si probabil picaturi de ploaie. SINGURA. Nu eram eu. A inceput sa ploua. Mi-as fi dorit sa fiu in acel moment la bunici,in leagan...cu castile in urechi. Sa privesc cerul gri incadrat de frunzele de un verde crud,de pe bolta vitei de vie. Sa las picaturile de ploaie sa mi se transforme in lacrimi. Da...in lacrimi...
Si n-am iesit... desi as simti nevoia. Poate voi lua pe cineva la plimbare. Am stiut dintotdeauna ca racoarea imi face prea bine :-<
26.07.2008.
Imi spune si mie careva ce s-a intamplat cu mine azi?!
Exageram.Nu,nu-i nevoie.
Desi...a fost ciudat comportamentul meu astazi... Dimineata oarecare,m-am trezit devreme,am intrat pe net,damn,ma durea burta ingrozitor (mhm,ieri n-a fost de ajuns durerea de picioare cauzata de cele 6 ore de mers prin oras,trebuia sa mai fiu si pe stop. Da'ce conteaza? Toate astea au insemnat haineee ). A inceput mama sa tipe la mine si sa-mi reproseze ca stau prea mult la pc si nu fac alte lucruri *importante*. Deja m-am saturat sa fie important doar ceea ce considera ea ,nu zic ca ar fi fost prea important intratul pe net,dar... urma sa fac si alte chestii care chiar contau pentru mine,asta daca nu mi-ar fi pierit total cheful de la primele vorbe de repros ale ei
Sa revenim. Pranz la fel de obisnuit. Credeam ca va urma sa ies,ca in fiecare zi.
M-am apucat de desenat (marturisesc ca ma doare mana de la atatea hasurari voi scana si alte desene ),m-am pierdut in Photoshop dupa aceea.
De pe la 5 s-a schimbat situatia total.Mi-am dat seama ca numai chef de iesit nu am. Ma simteam extrem de...sictirita.. Se innorase,priveam cerul,pe fereastra,printre golurile lasate de perdele. Urma sa ploua,mai mult ca sigur... Imi iesisem din starea obisnuita. NU voiam sa vad pe nimeni. Preferam,pentru prima data in ultimul timp,sa ma adancesc in foi,creioane si probabil picaturi de ploaie. SINGURA. Nu eram eu. A inceput sa ploua. Mi-as fi dorit sa fiu in acel moment la bunici,in leagan...cu castile in urechi. Sa privesc cerul gri incadrat de frunzele de un verde crud,de pe bolta vitei de vie. Sa las picaturile de ploaie sa mi se transforme in lacrimi. Da...in lacrimi...
Si n-am iesit... desi as simti nevoia. Poate voi lua pe cineva la plimbare. Am stiut dintotdeauna ca racoarea imi face prea bine :-<